Vizionaţi „Τρεις εσείς, τρεις κι εμείς” pe YouTube
Odată,
o
corabie
cu
câteva
sute
de
oameni
călătorea
spre
Ierusalim. Pe cale, la
corabie s-a stricat ceva şi
căpitanul a zis:
- Trebuie să ancorăm
undeva pentru a repara
corabia.
Şi, văzând în depărtare o
insulă care părea pustie, s-
au apropiat de ea, au
ancorat şi au mers mai
departe cu bărcile.
Era o insulă cu multă
vegetaţie. Oamenii au ieşit
şi ei din corabie şi au
început să umble pe insulă
să vadă ce fel de pământ
era acolo, pentru că
vedeau flori diferite, păsări
diferite faţă de ce văzuseră
în ţara lor. Şi, aşezându-se
ei să mănânce, văd
deodată trei oameni care
fugeau şi ziceau aşa:
- Trei voi, trei noi,
miluieşte-ne pe noi.
Atâta spuneau, dar,
vorbind în limba
corăbierilor, aceştia îi
înţelegeau.
Şi toţi se întrebau ce e cu
aceşti oameni, aşa că au
alergat după ei prin
pădure, i-au înconjurat şi
i-au dus apoi la
comandantul corabiei.
Acesta i-a întrebat:
- De unde sunteţi voi? De
când staţi aici?
Dar aceia păreau că îşi
uitaseră limba, pentru că
nu spuneau decât "Trei
voi, trei noi, miluieşte-ne
pe noi". Apoi, uşor au
început să spună:
- Acum vreo 30 de ani,
aproape de această insulă
s-a sfărâmat o corabie. Noi
eram copii şi am ajuns aici
pe câteva scânduri. Erau şi
părinţii noştri pe vapor,
dar ei au murit. Şi trăim
aici de atunci.
- Şi din ce trăiţi?
- Am găsit aici de
mâncare, că sunt nişte
pomi pe insulă, cu
seminţe, fructe.
Atunci marinarii le-au
lăsat din mâncarea pe care
o aveau la ei, apoi i-au
mai întrebat despre viaţa
lor pe insulă. Căpitanul le-
a spus:
- Noi plecăm mâine. N-aţi
vrea să veniţi cu noi?
- Noi nu mergem nicăieri,
vrem să rămânem aici.
Avem tot ce ne trebuie şi
suntem fericiţi.
- Dar ce sunt vorbele
acestea pe care le tot
spuneţi mereu: "Trei voi,
trei noi, miluieşte-ne pe
noi"?
- Când eram mici am auzit
de la părinţii noştri că
Dumnezeul nostru este
Treime. Unul se cheamă
Tatăl, altul Fiul şi altul
Duhul Sfânt.
Ei nu ştiau că e un
Dumnezeu în trei
persoane.
- Şi ne-am gândit că dacă
Ei sunt în cer şi noi pe
pământ, să ne rugăm ca
Aceia trei din cer să ne
miluiască pe noi trei de pe
pământ. Această rugăciune
o ştim: "Trei voi, trei noi,
miluieşte-ne pe noi".
Pe vapor era şi un episcop
care mergea la Sfintele
Locuri. Şi el a spus către
preoţii care călătoreau şi
ei:
- Săracii, nici rugăciunea
"Tatăl nostru" nu o ştiu.
Haideţi, dacă tot înnoptăm
aici, să îi învăţăm.
Şi i-au învăţat preoţii cum
să se roage, iar dimineaţa
corabia, care fusese
reparată, a plecat.
În timp ce vaporul se
îndepărta, unul din cei trei
a zis:
- Eu am uitat, voi mai
ştiţi?
- Nici eu nu mai ştiu.
- Haideţi după vapor, că nu
este departe.
Şi au început să fugă pe
apă ca pe uscat şi ziceau
către cei de pe corabie:
- Mai staţi, mai staţi!
Cei de pe corabie, văzând
că aceştia mergeau pe
apă, s-au înspăimântat.
Corabia a încetinit şi ei s-
au putut apropia şi au zis:
- Am uitat "Tatăl nostru".
Iar episcopul, văzând că
merg pe apă fără să se
afunde, precum Hristos a
mers pe mare, le-a spus:
- Nu mai ziceţi "Tatăl
nostru", ci cum aţi zis până
acum, că este bine.
Atunci cei trei s-au prins
de mână pe apă şi, plini
de bucurie, au zis "Trei
voi, trei noi, miluieşte-ne
pe noi" până ce au ajuns
la mal.
Iată puterea rugăciunii şi a
credinţei! Ei şi-au dorit să
cunoască învăţătura
despre Sfânta Treime, dar
nu au putut să o
descopere dintr-odată. Ei
ştiau de un Dumnezeu în
trei persoane şi se rugau
neîncetat, dar când ziceau
aceasta, o rosteau din
toată inima. Iar Dumnezeu
le-a dat să fie sfinţi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu