Cititi va rog articolul
Despre buletinele cu cip
de pe portalul Doxologia,
un proiect al Mitropoliei
Moldovei si Bucovinei –
Arhiepiscopia Iasilor,
dezvoltat si administrat de
Doxologia Media, cu
binecuvantarea Inalt
Preasfintitului Parinte
Teofan, Mitropolitul
Moldovei si Bucovinei.
Este un indemn pro cip
pe care l-ar fi facut
Parintele Arsenie Papacioc,
din care urmatoarea fraza
e teribila:
"Vei fi vinovat când vei
consimţi tu lepădarea, nu
că ai pus mâna pe o hârtie
pe care scrie „lepădat de
Hristos”.
Nu ni se indica sursa: o
carte, un interviu intr-o
revista, o inregistrare. Am
cautat si pe internet si n-
am gasit.
Cand a spus-o?
Ce stim cert este ca in
ultima parte a vietii era
categoric anti cip.
Iata ce zicea in 2011:
Noi una şi bună ştim: nu
ne lepădăm! În problema
asta mi-a plăcut răspunsul
patriarhului Greciei:
„Miroase a 666! N-a
precizat data. Miroase a
666”. Pe urmă vin actele
mai directe, până te prinde
de tot.
Asadar, fraza aceea
citata de Doxologia a spus-
o mai demult. Asta daca a
spus-o, caci am mari
dubii.
Sa o studiem oleaca,
indiferent cine ar spune-o.
Asadar:
Vei fi vinovat când vei
consimţi tu lepădarea, nu
că ai pus mâna pe o hârtie
pe care scrie „lepădat de
Hristos”.
Se recunoaste deci ca pe
o anumita hartie scrie
„lepadat de Hristos”. Si
cum titlul este Despre
buletinele cu cip , atunci pe
buletinele cu cip scrie
„lepadat de Hristos”.
Dar cand pui mana pe
un buletin cu cip, deja si
semnezi pentru el. Ce
inseamna semnatura pe
un document? Anume ca
tu consimti cele scrise
acolo. Este evident, caci
altfel nu semnezi. Mai
exact consimtim un
document pe care scrie
„lepadat de Hristos”. Cine
e lepadat de Hristos? Iar
evident, cel cu datele
inscrise acolo si care a mai
si semnat, adica a mai si
consimtit. Si ce fac cu acel
document? Ma identific
peste tot ca un „lepadat de
Hristos”.
Sa analizam acum cazul
in care nu e vorba de
buletin cu cip, caci multi
sunt atat de indoctrinati
sa-l accepte, incat nu vor
sa auda cu nici un chip
macar un inceput de
indemn de a-l refuza. Sa
presupunem ca e vorba
orice hartie in general, pe
care ar scrie „lepadat de
Hristos”. O coala A4 sa
zicem. Daca pe ea scrie
cum ca ortodoxul X e
„lepadat de Hristos” si Y i-
o da in mana lui X, nu
inseamna nimic pentru X.
El poate s-o arunce sau s-o
puna deoparte si s-o arate
fratilor zicand: iata ce
ticalosie mi-a dat Y.
Dar daca Y il pune pe X
s-o semneze, cum e? Cum
e cand te semnezi pe o
hartie pe care scrie ca esti
„lepadat de Hristos”?
Iata ce ne invata
Parintele Nicolae
Steinhardt:
Diavolul: sa incheiem un
pact.
- Nu.
- Atunci hai sa semnam un
document prin care
recunoastem si tu si eu ca
doi plus doi fac patru.
- Nu.
- De ce? Nu admiti ca doi
si cu doi fac patru? De ce
n-ai subscrie un adevar
incontestabil?
- Nu-mi pun semnatura
alaturi de a ta nici pentru
a recunoaste ca exista
Dumnezeu.
Iata si cum puneau
problema Sfintii din
vechime:
Acum vreo şaisprezece
veacuri în urmă strălucea
în părţile Egiptului ca o
stea luminoasă Cuviosul
Paisie cel Mare.
Din numărul cel mare al
ucenicilor săi, Cuviosul
Paisie avea pe unul mai
de-aproape pe care îl
iubea mult pentru
nerăutatea şi pentru
simplitatea lui. A mers
odinioară acest ucenic în
cetate spre a vinde
rucodelia (lucrul mâinilor).
Întorcându-se în schit
după câteva zile, vede cu
mirare ucenicul că
duhovnicescul lui Părinte
(adică Paisie), care îl avea
la atâta dragoste, acuma
nu-i mai dă nici o atenţie.
Nici măcar blagoslovenia
obişnuită nu i-o mai dă
bătrânul, ba încă se
fereşte de el ca de un
străin. Se uită lung la el ca
şi cum nu l-ar cunoaşte.
Mirat de această străină
schimbare, ucenicul îl
întreabă:
“Părinte, de ce te fereşti
aşa de mine ?”
“Dar cine eşti tu, că eu nu
te cunosc?”, îi răspunde
bătrânul.
“Cum nu mă cunoşti, nu
sunt eu cutare ucenic, pe
care îl iubeai asă de
mult?”
“Ucenicul acela era creştin
(răspunde el) nu aşa cum
eşti tu. Chipul tău din
afară seamănă cu dânsul,
dar sufletul tău a murit
duhovniceşte. Semnele
credinţei celei vii s-au
pierdut de la tine şi eşti ca
un mort între noi. Spune-
mi, ce ai păţit pogorându-
te în cetate?”
“N-am păţit nimic şi n-am
săvârşit nici un
rău” (răspunse ucenicul).
“Ticălosule (îi zice
bătrânul), ai suferit cea
mai mare pagubă şi mai
zici că n-ai păţit nimic!
Atâta de nesimţitor eşti!
Fugi acum de la mine căci
nu mai pot sta de vorbă cu
cel care s-a lepădat de
Hristos!”
“Cum părinte, eu m-am
lepădat de Hristos!” (a
strigat cu spaimă ucenicul
şi a început a plânge cu
suspinuri).
Apăsat de mustratea cea
aspră, bietul ucenic şi-a
adus aminte despre o
îmtâmplare pe care a avut-
o când mergea spre cetate.
Şi anume s-a întâlnit în
cale cu un evreu foarte
meşter la cuvânt şi
viclean. Acesta se arăta a
fi un om învăţat şi iscusit
în cuvintele Scripturii.
Văzând el pe ucenic că
este simpluţ şi cam sfios a
început să discute despre
Domnul nostru Iisus
Hristos.
Între altele, jidovul cel
viclean şi-a vărsat veninul
lui de şarpe, zicând că nu
este Hristos adevărat acela
pe care îl cinstesc creştinii,
ci altul este Hristos, adică
acela pe care îl aşteaptă
jidovii.
La aceste vorbe hulitoare,
ucenicul din cauza
prostimii lui, n-a îndrăznit
să mustre pe spurcatul
nepot al lui Iuda, nici nu
şi-a astupat urechile şi nici
nu s-a tulburat ca să se
depărteze de el, ci a mers
cu el înainte pe cale.
S-a sfiit de vicleanul jidov
şi în loc să-l mustre, a
căutat să-i ţină hangul la
vorbă şi anume a rostit că
poate să fie aşa cum zice
el.
Prin cuvântul “poate”
ucenicul a dat să înţeleagă
că nu este nici el sigur de
venirea Domnului, ca şi
cum ar zice că nici el nu
este departe de părerea
jidovului necredincios.
Îndoiala cea de o clipă,
care s-a strecurat în
mintea lui cea proastă, a
fost socotită ca o lepădare
de Hristos şi Cuviosul
Paisie a cunoscut cu duhul
căderea ucenicului şi s-a
tulburat.
Nepăsarea şi sfiala pe care
a arătat-o ucenicul faţă de
jidovul hulitor a fost ca o
trădare a sfintei credinţe;
pentru asta se ferea
cuviosul de ucenic. Abia
după o pocăinţă cu multe
lacrămi fierbinţi (ca şi
oarecând Sf. Apostol Petru)
a fost primit ucenicul
iarăşi în slujbă de către Sf.
Paisie. [...]
-----------------------------------
Un monah
foarte simplu
cu socoteala
mintii, era
ucenic al
Sfantului
Paisie si
asculta bine
de toate
poruncile lui.
Acesta,
ducandu-se
odata in
Egipt sa
vanda niste
lucruri de
mana, s-a
gasit in cale
cu un evreu
si mergea
impreuna cu
dansul. Iar
evreul,
cunoscand
simplitatea
monahului,
cu pangarita
lui limba a
varsat intr-
insul veninul
sarpelui cel
stricator de
suflete, care-
l avea in
inima sa,
zicandu-i:
“O,
monahule,
pentru ce
credeti voi
asa, la
intamplare,
in Cel
Rastignit,
fiindca nu
este El Mesia
cel asteptat,
ci altul!
Pentru ca
altul este
acela, iar nu
acesta in
Care credeti
voi,
crestinii!” Iar
monahul,
din
nerautate si
din
prostimea
inimii sale,
s-a amagit si
a raspuns:
“Poate asa
este, cum
zici tu”.
Si indata, vai
de primejdia
ce a patimit
ticalosul,
caci a cazut
din darul
Sfantului
Botez,
precum se
va vedea in
cele
urmatoare,
caci
intorcandu-
se in pustie
si vazandu-l
dumnezeiesc
ul Paisie, nu
voia sa-l
primeasca
nicidecum,
nici chiar sa-
l vada, nici a
se apropia
de dansul
sa-i
vorbeasca, ci
se intorcea
de la el. Iar
ucenicul,
vazand pe
batranul sau
ca se
intoarce de
la el, s-a
intristat
foarte mult
si se mira
care sa fie
pricina. De
aceea,
cazand la
picioarele
lui, i-a zis:
“Parinte,
pentru ce te
intorci de la
mine,
ticalosul, si
nu voiesti sa
ma vezi, ci
te
ingretosezi
ca de o
uraciune?
Acest lucru
nu mi l-ai
facut
niciodata!”
Batranul i-a
zis: “O,
omule, cine
esti tu ca nu
te cunosc?”
Ucenicul i-a
raspuns: “O,
parinte, dar
ce lucru
neobisnuit ai
vazut la
mine ca nu
ma cunosti?
Oare nu sunt
eu cutare,
ucenicul
tau?”
Batranul a
zis: “Ucenicul
meu acela
era crestin si
avea Botez;
dar tu nu
esti ca acela!
Iar daca esti
ucenicul
meu acela, a
fugit de la
tine Botezul
si semnele
crestinilor!
Spune-mi ce
ti s-a
intamplat si
ce ai patimit
pe drum?”
El a raspuns:
“N-am patit
nimic!”
Batranul i-a
zis: “Fiule,
du-te
departe de la
mine, ca nu
sufar a auzi
vorbe din
gura omului
care s-a
lepadat de
Hristos! Daca
ai fi fost tu
ucenicul
meu, te-ai fi
vazut cum
erai mai
intai”. Atunci
el a suspinat
adanc si,
varsand
lacrimi care
porneau pe
batran spre
milostivire, a
zis: “Eu
insumi sunt
ucenicul tau,
iar nu altul,
si nu cunosc
nicidecum
greseala
facuta si nici
ca am facut
vreun rau”.
Marele
Paisie a zis:
“Cu cine ai
vorbit cand
te-ai dus pe
drum?” Acela
a raspuns:
“Cu un evreu
am vorbit
impreuna,
iar cu
altcineva
nu”. “Ce ti-a
zis el si ce i-
ai raspuns
tu?” “Nu mi-
a spus
altceva decat
aceasta, ca
“Hristos nu
este acesta
la Care va
inchinati voi
crestinii, ci
un altul care
are sa vina”.
Eu i-am
raspuns:
“Poate asa
este cum zici
tu””.
Iar batranul
a zis catre
dansul:
“Ticalosule,
dar ce este
mai rau si
mai urat
decat
aceasta care
ai zis? Cu
aceasta te-ai
lepadat de
Hristos si te-
ai dezbracat
de Sfantul
Botez. Deci
du-te,
plange-te pe
tine cum
voiesti, caci
cu mine nu
ai parte,
deoarece
numele tau
s-a scris
impreuna cu
aceia care s-
au lepadat
de Hristos si
te vei munci
impreuna cu
dansii!”
Acestea
auzindu-le
ucenicul, a
suspinat din
adancul
inimii si se
tanguia si
striga,
zicand:
“Miluieste-
ma, parinte,
pe mine, rau
norocitul, ca
nu stiu ce sa
ma fac! Din
neluarea
mea aminte,
am lepadat
dumnezeiesc
ul Botez si
m-am facut
bucurie
diavolilor;
insa alerg
catre tine,
dupa
Dumnezeu,
nu ma trece
cu vederea
pe mine,
ticalosul!”
Rugandu-se
in acest chip
ucenicul, cu
lacrimi mai
mult decat
cu cuvinte, a
pornit pe
batran spre
milostivire.
Deci i-a zis:
“Fiule,
ingaduieste
putin sa rog
indurarile si
mila lui
Dumnezeu
Iubitorul de
oameni,
pentru tine”.
Zicand
aceasta,
ruga
fierbinte pe
Dumnezeu si
cerea iertare
pentru
ucenicul sau.
Iar
Dumnezeu
n-a zabovit,
ci a iertat
indata
pacatul
ucenicului si
l-ainvrednicit
iarasi de
darul
Sfantului
Botez,
pentru ca
dumnezeiesc
ul Paisie a
vazut Duhul
cel Sfant
intrand ca
un porumbel
in gura
ucenicului;
iar duhul cel
de hula a
iesit ca un
fum,
risipindu-se
in vazduh.
Astfel s-a
adeverit pe
deplin ca si-
a primit
cererea sa
si,
intorcandu-
se, a zis
catre
ucenicul lui:
“O, fiule,
slaveste pe
Dumnezeu si
multumeste-
i impreuna
cu mine, ca
a iesit din
tine duhul
cel necurat
al hulei si in
locul lui a
intrat Duhul
Sfant si ti s-a
dat iarasi
darul
Botezului.
Deci ia
aminte bine
sa nu cazi si
altadata in
cursele
paganatatii
din neluare
aminte si din
lenevirea ta,
nici sa-ti dai
sufletul sa
arda in focul
muncii
pentru vreun
alt pacat”.
Astfel a
indreptat pe
ucenic.
http://www.
crestino
rtodox.ro/
calendar-
ortodox/sf-
apostol-iuda-
ruda-
domnului-
cuv-paisie-
mare-36181.
html
deci a
pierdut
ucenicu
Botezu sau
nu zicand
Poate??,
-caci a cazut
din darul
Sfantului
Botez
-Ucenicul
meu acela
era crestin si
avea Botez;
dar tu nu
esti ca acela!
Iar daca esti
ucenicul
meu acela, a
fugit de la
tine Botezul
si semnele
crestinilor!
-Fiule, du-te
departe de la
mine, ca nu
sufar a auzi
vorbe din
gura omului
care s-a
lepadat de
Hristos!
-Din
neluarea
mea aminte,
am lepadat
dumnezeiesc
ul Botez si
m-am facut
bucurie
diavolilor;
-Cu aceasta
te-ai lepadat
de Hristos si
te-ai
dezbracat de
Sfantul Botez
-deoarece
numele tau
s-a scris
impreuna cu
aceia care s-
au lepadat
de Hristos
-a fugit de la
tine Botezul
si semnele
crestinilor.
sursa: saccsiv
