joi, 6 martie 2014

Viata dupa moarte

- Părinte, cum se va face Judecata
de Apoi?

- La Judecata de Apoi se va
descoperi într-o clipă starea
fiecărui om şi el se va îndrepta
înspre acolo unde va trebui să fie.
Fiecare va vedea ca la televizor
halul sufletului său şi starea
duhovnicească a celuilalt.
Se va oglindi în aproapele său,
după care va pleca capul şi va
merge la locul lui. Atunci nu va
putea spune, de pildă, o noră ce
stătea picior peste picior înaintea
soacrei ei care cu piciorul rupt
îngrijea de nepoţelul ei: “Hristoase,
de ce o bagi pe soacra mea în Rai,
iar pe mine nu?”, deoarece îi va
apărea înaintea ochilor ei acea
scenă. Îşi va aduce aminte de
soacra ei care deşi avea piciorul
rupt îngrijea de nepoţel şi nu va
avea îndrăzneala să meargă în Rai,
căci nici nu va încăpea în el. Sau
monahii vor vedea greutăţile,
încercările pe care le-au avut
mirenii şi cum le-au înfruntat şi,
dacă nu au trăit cum trebuie, îşi
vor pleca capetele şi se vor
îndrepta singuri într-acolo unde
vor trebui să fie. Şi monahiile care
nu au plăcut lui Dum¬nezeu vor
vedea acolo mame eroine, care nici
făgăduinţe nu au făcut, nici
binecuvântările şi posi¬bilităţile lor
nu le-au avut, dar care s-au nevoit
şi au ajuns la o stare
duhovnicească înaltă. Iar ele,
călugăritele, se vor ruşina, văzând
cu ce fel de lucruri josnice s-au
ocupat şi s-au chinuit. Aşa îmi
spune gân¬dul că va fi Judecata.
Adică Hristos nu va spune: “Tu,
vino-ncoace! Ce ai făcut?” sau: “Tu
vei merge în iad, iar tu în Rai”, ci
fiecare se va compara pe sine cu
celălalt şi se va îndrepta înspre
acolo unde va trebui să fie.
Viaţa ce va să fie

- Părinte, în cealaltă viată cei care
vor fi în iad îi vor vedea pe cei
care vor fi în Rai?

- Ascultă, aşa cum în vreme de
noapte cei care sunt afară în
întuneric îi văd pe cei care sunt
înlăuntrul unei camere luminate,
tot astfel şi cei care se află în iad îi
văd pe cei care sunt în Rai. Iar
aceasta va fi pentru ei un iad şi
mai mare. Şi iarăşi, precum cei
care în timpul nopţii se află în
lumină şi nu-i văd pe cei care sunt
afară în întuneric, tot astfel cei
care se vor afla în Rai nu-i vor
vedea pe cei care sunt în iad.
Fiindcă de i-ar vedea pe cei
osândiţi ar suferi, s-ar întrista
pentru chinurile acelora şi astfel nu
s-ar desfăta de Rai, căci acolo “nu
este durere…”. Şi nu numai că nu-i
vor vedea pe aceia, dar nici măcar
nu-şi vor aduce aminte că au avut
frate sau tată sau mamă, dacă nu-i
va vedea pe aceia în Rai. “In ziua
aceea vor pieri toate gândurile lui”,
spune psalmistul. Pentru că de şi-
ar aduce aminte, cum ar mai fi
Rai? Pe lângă aceasta, cei care sunt
în Rai vor crede că nu mai există
alţi oameni, şi nici nu-şi vor mai
aduce aminte de păcatele pe care
le-au făcut. Fiindcă de-şi vor aduce
aminte de păcatele lor, din multa
lor mărime de suflet nu vor putea
suferi gân¬dul că L-au mâhnit pe
Dumnezeu.
Iar cantitatea de bucurie a fiecărui
suflet din Rai va fi diferită. Unul va
avea un degetar de bucurie, altul
un pahar, iar altul un bazin întreg.
Insă cu toţii se vor simţi deplini şi
niciunul nu va cunoaşte mărimea
bucuriei şi a veseliei celuilalt.
Bunul Dumnezeu le-a rânduit astfel
pentru că, dacă ar cunoaşte unul
că celălalt are mai multă bucurie,
atunci nu ar fi Rai, deoarece ar
exista nemulţumirea: “De ce acela
să aibă mai multă bucurie, iar eu
mai putină?”. Adică în Rai fiecare
va vedea slava lui Dumnezeu
potrivit cu curăţia ochilor sufletului
său. Iar măsura în care fiecare va
vedea slava lui Dumnezeu nu va fi
hotărâtă de El, ci va depinde de
propria curăţie.

- Părinte, de atâta vreme ne
nevoim să nu mergem în iad, şi
oare acolo să sfârşim?

- Dacă nu avem minte, acolo vom
merge. Eu mă rog ca să meargă ori
toţi în Rai, ori niciunul în iad. Nu
spun bine? Este foarte dureros ca,
după atâtea pe care le-a făcut
Hristos pentru noi oamenii, să
mergem în iad şi astfel să-L
mâhnim. Dumnezeu să păzească ca
nu numai om, dar nici măcar
pasăre să nu meargă în iad.
Bunul Dumnezeu să ne dea
pocăinţă adevărată pentru a ne găsi
moartea într-o stare duhovnicească
bună şi astfel să ne sălăşluim în
Împărăţia Lui cea cerească. Amin“.

Cuviosul Paisie Aghioritul – Cuvinte
duhovnicesti vol 4, Viata de familie

Papa vs doua sute de milioane de ortodocsi

Spunea părintele Ioannis
Romanidis :
“Într-o discuţie cu un papistaş l-am
întrebat:
- Dar dumneavoastră vreţi într-
adevăr unirea?
- Da, o vrem cu adevărat.
- Să vă dau un plan pentru unire, i-
am spus, şi unirea se va realiza
imediat.
Pentru a realiza unirea dintre
ortodocşi şi catolici pe baze
catolice, sunteţi obligaţi să
convingeţi pe fiecare ortodox în
parte. Sunt două sute de milioane
de ortodocşi, imaginaţi-vă câţi ani
vor trebui să treacă ca să
convingeţi pe fiecare în parte… În
schimb, din partea voastră, unul
singur trebuie convins să se
schimbe: papa. La noi trebuie să se
schimbe două sute de milioane.
Mergeţi, deci, să-l convingeţi pe
acest unul, pe papa, şi unirea se va
realiza imediat”.

Sursa: Mitropolitul de Nafpaktos
şi Sf. Vlasie Ierotheos,
“Dogmatica empirică a Bisericii
Ortodoxe Soborniceşti după
cursurile orale ale pr. Ioannis
Romanidis”, volumul al – II – lea,
ed. Sf Mănăstiri a Naşterii Maicii
Domnului (Pelaghias ) 2011, pag.
428 – 429.

Traducere: Frăţia Ortodoxă
Misionară “Sfinţii Trei Noi Ierarhi”.