vineri, 23 august 2013

Marsul Distrugatorului

http://www.ortodoxia.md/articole-preluate/6106-vedenie-din-rusia-marul-distrugtoruluirzboiul-luciferic-impotriva-cretinilor

afis pt putin-credinciosi, facut de un comentator de pe saccsiv.

necredinciosii indaratnici.. n-au de ce sa se prinda in momentele grele... asa ca, oricum, sunt ca si lepadati..


miercuri, 21 august 2013

din profetiile parintelui Elpidie


Ceea ce nu
au inteles
conducatorii
nostri este
ca acest
razboi nu
este in
primul rand
impotriva
oamenilor si
a statelor,
este in
principal
impotriva lui
Hristos. Veti
vedea in
curand ca
vor vrea sa
faca cat mai
multe
moschei si
vor incerca
sa stearga
semnul
crucii chiar
si de pe
steagul
nostru. Tot
ce va aminti
de numele
lui Hristos
si de
dragostea
Lui va fi
distrus si sa
stiti ca
atunci va
incepe
marea
prigoana.
Veti vedea
cum
musulmanii,
ateii, budistii
vor fi lasati
sa faca ce
vor dori. Ce
fac
musulmanii?
Ce religie
spune sa
omori
oameni?
Oare
Dumnezeu
cel milostiv
vrea asa
ceva? Vor fi
lasati sa ne
distruga
bisericile, sa
violeze femei
crestine, vor
distruge
satele
crestine. Veti
vedea in
curand ca se
vor intampla
acestea. La
inceput vor
incepe in
alta parte si
apoi vor
ajunge si la
noi. Si din
pacate,
conducatorii
nostri pe
care i-am
votat vor
spune ca
trebuie sa se
faca moschei
ca sa
demonstram
ca suntem
toleranti (…)
chiar si in
Sfantul
Munte se vor
amesteca. Ii
vor obliga pe
aghioriti sa
lase sa intre
pe oricine.
Veti vedea,
vor cere sa
intre pana si
femei. Vor
ajunge
calugarii sa
se gandeasca
daca sa mai
ramana sau
nu in
Muntele
Athos.
Nu va puteti
imagina ce
au pregatit
acesti
conducatori
satanici: isi
vor bate joc
de steagul
nostru care
va ramane
fara cruce,
isi vor bate
joc de
bisericile
noastre, vor
spune sa nu
mai bata
clopotele ca
sa nu mai
deranjeze
lumea, sa nu
mai
trezeasca
lumea…
Toate
acestea se
vor
desfasura in
interiorul
bisericii; dar
nu le va
pasa cand
ceilalti,
musulmanii
vor crea
probleme
mari,
conflicte in
toata lumea
ortodoxa.
Cum vor
reusi sa faca
toate aceste
lucruri? Ne
vor santaja
cu cele
necesare
supravieturi
rii.
Metoda
santajului
este cea mai
raspandita
metoda
folosita de
jidovime
inclusiv
pentru
politicienii
instalati la
conducere
dar nu doar
pentru ei ci
si in
nenumarate
alte domenii

marți, 20 august 2013

strigat in pustiu?

http://saccsiv.wordpress.com/2013/08/20/strigat-in-pustiu-radu-iacoboaie-timpul-marturisirii-adevarului/#more-18885


pag 156 si
pag 113 in
pdf

http://
ia801501.us.archive.org/10/items/parintele_adrian_fageteanu_viata_ea_marturia_mea/parintele_adrian_fageteanu_viata_mea_marturia_mea.pdf

=====

http://www.librariasophia.ro/carti-Parintele-Adrian-Fageteanu-Viata-mea-Marturia-mea-Darlau-Andrei-
so-7865.html

Lupta
împotriva lui
Dumnezeu
La ruperea
catapetesmei
templului în
două,
apostolii,
femeile
mironosiţe,
toţi
mucenicii,
două mii de
ani, toţi
mărturisitorii
, toţi drepţii,
nu numai
clericii, orice
creştin care
a dus o viaţă
de… care a
respectat
poruncile lui
Dumnezeu–
din Vechiul
Testament,
vorbesc – s-
au mântuit,
nu? Toţi
ceilalţi au
format
sinagoga
satanei.
Prima dată a
pornit Lucifer
peste tronul
lui
Dumnezeu,
împotriva lui
Dumnezeu,
numai în
fruntea
cetei a doua
de draci. A
doua oară,
însă, a
pornit, s-a
unit CU
DOMNII
ZIDARI –
ZIDARI, ăia
care fac
ziduri – care
au făcut
turnul Babel.
Au pus
piatră peste
piatră, iar pe
urmă au pus
cărămidă
peste
cărămidă,
împotriva lui
Dumnezeu şi
peste tronul
lui
Dumnezeu.
Şi piatra şi
cărămida nu
e numai cea
materială.
Deci, tot ce
făceau şi
gândeau şi
vorbeau cu
alţii şi tot,
era totul
împotriva lui
Dumnezeu.
Adică şi
împotriva lui
Dumnezeu,
şi peste
tronul lui
Dumnezeu.
Zidar, în
limba
franceză,
înseamnă
mason. La
revoluţia
franceză,
francezii de
rând au
strigat:
Égalité!
Fraternité!,
iar urmaşii
celor de la
Turnul Babel
au strigat:
Écrasez!
Striviţi-L,
distrugeţi-L
pe infamul
Dumnezeu,
Care nu ne
lasă o
libertate
absolută!
„Dacă eu, cel
mai bun
român votat
de
dumneavoas
tră, vreau să
fac PARADA
hOMOSEXUA
LILOR, să nu
vie
Dumnezeu şi
nici Biserica
Ortodoxă să

ameninţe cu
Sodoma!”
Cine a
înţeles să
tacă. Cine
nu, să
întrebe.
Deci, nu toţi
francezii au
strigat la
fel.Numai
iniţiaţii,
urmaşii celor
care au făcut
turnul Babel,
au strigat:
„Striviţi-L,
distrugeţi-L
pe infamul
Dumnezeu,
Care nu ne
lasă să avem
o libertate
absolută,
adică
libertinaj!”
Deci ei Îl
ştiau pe
Dumnezeu.
Ştiu că dintre
dumneavoas
tră, chiar cei
care sunteţi
la un metru
de mine, mă
socotiţi
duşman al
lor. Pentru
că v-am spus
ieri că
Dumnezeu
spune:
Iubeşte pe
vrăjmaşul
tău! Şi eu
am spus: „Eu
înţeleg să
IUBESC pe
vrăjmaşul
meu, NU PE
vrăjmaşul lui
Dumnezeu”.
Astăzi, însă,
am să vă
vorbesc ce
simt şi cred
eu, mai mult
decât am
spus ieri.La
Liturghia de
astăzi, şi
toate
Liturghiile
care se fac
de ortodocşi,
pe tot globul
pământesc,
se spune
aşa: Pentru
cei chemaţi
[să intre în
Biserica lui
Hristos],
trebuie să ne
rugăm noi,
creştinii. Şi
ce să ne
rugăm?
Întâi, ca
Dumnezeu
să-i înveţe
cuvântul
adevărului.
Înţelegeţi?
Să le
descopere
Dumnezeu
Evanghelia
dreptăţii.
Evanghelia
dreptăţii
înseamnă a
credinţei, a
nădejdii şi a
dragostei.
Deci, şi
dragostea.
Dumneavoas
tră sunteţi
mult mai
informaţi ca
mine, că eu,
fiind şi orb,
şi noi aici nu
avem nici
televiziune,
nici ce aveţi
dumneavoas
tră, aparate
de
informaţie,
sunteţi mai
informaţi ca
mine.
Dumnezeu
le-a spus
evreilor: „Vă
scot din
pământul
ăsta, vă dau
pământ mai
bun, unde va
fi lapte şi
miere”, nu?
Dar ei, faptul

Dumnezeu
le-a spus „vă
dau”, l-au
transformat
în „îl luăm
noi!”
Dumnezeu
le-a dat tot
ce a promis,
dar ei
continuă să-
şi ia. Şi cel
mai bine
poţi să iei
când
privatizezi
tu. Nu spun
numai
cuvântul
„privatizat”,
dar înţelegeţi
prin el totul.
Şi, în curând,
oricine va fi
numit „
FUNDAMEN
TALIST”,
evreii au
dreptul să-l
distrugă şi
pe el şi
averea sa.
Aţi auzit
despre
fundamental
ism, nu? Ştiţi
definiţia voi.
Cine nu
acceptă ce
spun acuma
e
fundamental
ist, nu? Nu-i
fundamental
ist? Păi, nu
vrei să
renunţi la…
Cei trei tineri
din Babilon,
Anania,
Azaria,
Misail, când
au fost puşi
să se închine
la idoli, au
spus: „Nu!
Noi ne
închinăm
numai la
Dumnezeul
părinţilor
noştri,
strămoşilor
noştri!
Doamne,
Părinte al
părinţilor şi
al nostru, Tu
să fii
binecuvântat
, nu idolii!”
Deci, aşa
cum au făcut
cei trei. „Cât
am vrut Eu
să-ţi adun fiii
şi fiicele,
cum îşi
adună cloşca
puii sub
aripi,să-i
încălzească,
să-i ferească
de ulii şi de
orice, să
-i apere,să-i
ocrotească,
nu? Şi tu n-
ai vrut!” La
ai Săi a venit
şi ai Săi nu
L-au primit.
Şi atunci l-a
pus pe Saul
să predice la
neamuri, la
păgâni. Şi
Pavel, din
păgâni, i-a
făcut
creştini.Dar
tot Sfântul
Pavel ştii ce
spune? Un
lucru
minunat, cu
care-mi
permiteţi să
vă obosesc şi
eu. Spune:
după ce
antihriştii (
francmasonii
) vor omorî
milioane,
milioane de
creştini –
pentru că
scrie în
Talmud: „Pe
cel mai bun
dintre goimi,
ucide-l!”–,
deci, cei
săraci
ascultă ce le
spune
Talmudul,
nu? Nu-s
vinovaţi ei.
După ce vor
ucide mulţi…
Câţi evrei au
fost ucişi la
Holocaust?
Cât se ştie
sau cât se
spune? Opt
sute de mii.
Alţii zic
milioane.
Până la şase
milioane.
Nu, nu! Cât
se spune
despre asta,
nu cât a
fost.Se
spune că
şase
milioane.
Şase
milioane.
Câţi creştini
au omorât
evreii în
Holocaustul
roşu din
Rusia?
Treizeci de
milioane.
Nu-i
adevărat.
Văd că n-
aveţi, nu ştiţi
număruladev
ărat.Nu se
ştie
numărul.Un
fiu de-al
unui coleg
de-al meu
de liceu–se
cheamă
Motrescu,
medic – a
fost în URSS
şi s-a făcut o
statistică
nouă. Rudele
au dat toţi
date
[despre] cum
au fost ucişi
bunicii lor în
timpul
celălalt, în
Rusia.
Evreii,care
aveau cel
mai mare
cuvânt în
guvernul
comunist, şi
Marx şi
Engels au
fost tot
evrei, şi
urmaşii lor,
adică evreii
care erau la
conducere în
Rusia, au
ucis nu
numai pe
călugări, pe
preoţi, pe ţar
şi pe ăştia;
atâţia au
ucis, încât a
trecut de
şaizeci de
milioane.
Acesta a
scris o carte,
cu datele
prezente. O
găsiţi, est e
de vânzare
cartea. Pe
mine,însă,
nu asta mă
interesează.

interesează
ce a spus
Sfântul
Apostol
Pavel: după
ce evreii îi
vor măcelări
pe
creştini, pe
ortodocşi –
pentru că în
capitolul
XXIV de la
Matei… ia
citiţi titlurile!
Dărâmarea
Ierusalimului
.
A doua
venire a lui
Hristos şi
sfârşitul
lumii. Când
va veni
ceasul acela?
Mântuitorul
spune aşa:
„Cerurile
acestea se
vor schimba,
pământul se
va schimba,
va fi cer nou,
dar cuvintele
Mele, nu!”
Spune: „Vor
fi
strâmtorări,
chinuri mai
mari de când
a fost
lumea, de
când e
începutul
lumii şi până
acuma”, vor
fi mult mai
mari
chinurile
împotriva
ortodocşilor,
numai
pentru că au
numele de
creştin
ortodox, nu
pentru alt
motiv. Nu
pentru că
vor călca o
lege a
statului vor
fi ucişi. Dar
e mai
important ce
spune
altceva:
după ce vor
ucide, vor
ucide, vor
ucide, ei vor
conduce şi
nimeni nu se
va putea
opune. Dar
şi ei îşi vor
pune
întrebarea:
ăştia au
crezut în
Hristos, au
fost
fundamental
işti, noi în ce
credem???
Se vor
interesa: în
ce credem
noi? Acuma
am să vă
spun
adevărul, ce
spune
Sfântul
Apostol
Pavel. Dacă
Mântuitorul
la ai Săi a
venit
şi nu L-au
primit, El a
pus un
apostol nou
pentru
păgâni.Şi
asta au făcut
Saul şi Pavel,
nu? Adică nu
şi Pavel, Saul
a fost pe
urmă Pavel.
Şi ce spune
Sfântul
Apostol
Pavel?
Atunci când
Dumnezeu le
va descoperi
adevărul din
Testamentul
Vechi, se vor
întoarce la
Dumnezeul
vechi. Amin!

miercuri, 14 august 2013

lamuriri despre rugaciune

Insusi Apostolul Pavel a
spus: "duhul meu (adica
glasul) se roaga, dar
mintea mea este
neroditoare" (I Cor. 14,
14). "Caci noi nu stim sa
ne rugam cum
trebuie" (Rom. 8, 26),
intareste tot el. Din toate
acestea reiese ca in
rugaciune noi nu putem
scoate la iveala insusirile
ei, adica miezul ei!
In fata unei astfel de
neputinte care pune
stapanire pe orice om, ce
mai poate face acesta, din
vointa si puterea lui,
pentru mantuirea
sufletului sau? El nu-si
poate dobandi credinta
fara rugaciune si nici nu
poate face nici o fapta
buna fara ea. Ba chiar, la
urma urmei, nu este in
stare nici macar sa se
roage cu adevarat. Ce-i
ramane deci lui de facut?
Ce mai poate face el din
propria lui putere si
libertate ca sa nu piara, ci
sa se mantuiasca.

Asa cum in fiecare lucru
este o calitate, Domnul a
lasat aceasta insusire
numai in dependenta de
vointa si de darul Sau. Si,
pentru ca sa arate mai
limpede dependenta
omului de voia Sa si ca sa-
l cufunde mai adanc in
smerita cugetare , Domnul
n-a lasat pe seama voii si
puterii omenesti decat
cantitatea rugaciunii,
poruncindu-i sa se roage
neincetat, in orice vreme
si in orice loc, si tocmai
prin aceasta inmultire a
rugaciunii se descopera
mijlocul tainic ce duce
catre dobandirea
adevaratei rugaciuni; iar o
data cu rugaciunea, vin si
credinta, si implinirea
poruncilor si mantuirea.
Asadar, partea omului este
cantitatea. Deasa rostire a
rugaciunii ii e data si ii
este lasata in voia lui. Asta
o invata si Parintii
Bisericii. Sfantul Macarie
cel Mare spune: "A te ruga
des atarna de voia
noastra, iar a te ruga cu
adevarat este lucrarea
Duhului."
Prea cuviosul Isihie spune
ca rugaciunea deasa aduce
deprinderea, care mai
tarziu se face una cu firea,
si ca fara deasa chemare a
numelui Domnului Iisus
Hristos e cu neputinta sa-ti
cureti inima.
Prea cuviosii Calist si
Ignatie ne dau sfatul ca,
inainte de a purcede pe
calea nevointelor si a
faptelor bune, sa incepem
rugaciunea in numele lui
Iisus Hristos, rostind-o des,
neincetat, caci deasa
repetare curata chiar o
rugaciune necurata.
Fericitul Diadoh zice iarasi
ca, daca omul ar chema
numele lui Dumnezeu cat
mai des cu putinta, adica
daca s-ar ruga neincetat,
n-ar cadea in greseala.
Cata experienta, cata
intelepciune si cata
caldura cuprind aceste
indrumari practice ale
Parintilor! In simplitatea
lor plina de experienta ei
arunca o lumina asupra
cailor si mijloacelor de
desavarsire duhovniceasca.
Ce mare deosebire se afla
intre Sfintii Parinti si
inteleptii lumii, care vin cu
indrumari scoase dintr-o
cugetare seaca!
Mintea cauta sa se
indemne: fa cutare si
cutare fapta buna,
inarmeaza-te cu barbatia,
intre-buinteaza puterea
vointei, incredinteaza-te
de bunele urmari ale
faptelor bune; curata
mintea si inima de ganduri
desarte, umple locul lor cu
cugetari pline de
invatatura, fa binele si vei
fi cinstit si linistit; traieste
asa cum o cer mintea si
constiinta. Dar vai! in
ciuda tuturor straduintelor,
toate acestea nu-si ating
tinta fara rugaciunea
deasa si fara milostivirea
lui Dumnezeu pe care ea o
atrage.
Sa cercetam apoi
invataturile Parintilor si
vom vedea ce spun ei
despre curatirea sufletului.
De pilda, Sfantul Ioan
Scararul scrie: "Cand ti se
intuneca sufletul de
ganduri necurate,
biruieste-i pe potrivnici cu
numele lui Iisus,
chemandu-l cat mai des. O
arma mai puternica si mai
plina de izbanda nu vei
gasi nici in cer, nici pe
pamant."
Sfantul Grigorie Sinaitul
invata: "Sa stii ca nimeni
nu-si poate tine mintea in
frau prin propriile sale
puteri si, de aceea, cand te
napadesc ganduri
necurate, cheama numele
lui Iisus, de mai multe ori,
si atunci gandurile se vor
linisti de la sine."
Cat e de simplu si, in
acelasi timp, de la
indemana si plin de
experienta acest mijloc,
care nu se potriveste deloc
cu sfatul unei cugetari
uscate, care cauta sa
dobandeasca printr-o
inalta parere de sine si
prin lucrare proprie
curatenia sufleteasca!
Cumpanind aceste
indrumari intemeiate pe
viata practica date de
Sfintii Parinti , ajungem la
urmatoarea concluzie, si
anume: mijlocul cel mai
insemnat, cel mai potrivit
pentru dobandirea faptelor
de mantuire si de
desavarsire duhovniceasca,
este repetarea deasa,
neincetata a rugaciunii,
oricat ar fi ea de
neputincioasa.
Iubite suflet de crestin!
Daca nu gasesti in tine
puterea de a te inchina in
duh si in adevar, daca
inima ta nu simte inca
gustul dulce si caldura care
se ivesc in timpul
rugaciunii mintii, atunci
jertfeste pe altarul
rugaciunii ceea ce poti,
ceea ce atarna de vointa
ta, ceea ce este pe masura
puterilor tale.
Mai intai, uneste-ti gura cu
chemarea deasa,
neabatuta din calea
rugaciunii ; da slobozenie
acestui madular sa cheme
cat mai des, neincetat,
puternicul Nume al lui
Iisus Hristos. Aceasta fapta
nu este o munca grea si
sta in puterile fiecaruia.
Pe deasupra, aceasta o
cere si porunca plina de
experienta a Sfintilor
Apostoli : "Sa aducem
intotdeauna jertfa lui
Dumnezeu rodul gurii care
marturiseste Numele Lui."
Repetarea deasa a
rugaciunii va aduce
negresit deprinderea si se
va face una cu firea, va
atrage cu timpul mintea si
inima intr-o stare
cuviincioasa.
Dar o data cu aceasta, sa-
ti fie clar ca daca omul ar
implini, fara intrerupere,
porunca dumnezeiasca cu
privire la rugaciunea
neincetata, atunci el ar
indeplini toate poruncile
printr-una singura.
Daca ar savarsi neincetat
rugaciunea, in orice
vreme, in timpul oricarei
indeletniciri sau lucrari,
daca ar chema in chip
tainic Numele
dumnezeiesc al lui Iisus
Hristos, chiar daca la
inceput o va face fara nici
o caldura sufleteasca si
osandire de sine, ci numai
de sila, totusi, macar in
acest rastimp, el n-ar mai
avea vreme pentru
placerile simtite si
pacatoase.
Orice gand rau care vine sa
se furiseze in minte ar
intalni o piedica; orice
fapta pacatoasa savarsita
de cineva n-ar mai putea
fi judecata cu atata graba,
asa cum e judecata de o
minte desarta. S-ar curma
sau s-ar nimici cu totul
vorba mul-ta si zadarnica,
iar fapta necuviincioasa s-
ar curati imediat prin
puterea plina de har a
Numelui lui Dumnezeu ,
chemat atat de des.
Deasa practicare a
rugaciunii ar abate sufletul
de la faptele pacatoase si
l-ar atrage spre miezul
cunoasterii de sine, spre
unirea cu Dumnezeu! Iti
dai seama, acum, cat de
insemnata si de
trebuincioasa este
cantitatea, adica numarul
de rugaciuni? Deasa rostire
a rugaciunii este singurul
mijloc pentru dobandirea
unei rugaciuni curate si
adevarate, este cea mai
buna, cea mai lucratoare
pregatire pentru rugaciune
si cea mai dreapta cale
pentru atingerea scopului,
cale care duce, prin
rugaciune, la mantuire!
Ca sa te incredintezi mai
bine despre nevoia si
vrednicia unei rugaciuni
repetate cat mai des si cat
mai puternic cu putinta, ia
seama:
1. Fiecare indemn, fiecare
gand spre rugaciune nu
sunt decat lucrarea
Duhului Sfant si glasul
ingerului tau pazitor.
2. Numele lui Iisus Hristos
chemat in rugaciune
cuprinde o binecuvantata
putere de sine statatoare
si de sine lucratoare.
3. Nu te tulbura din
pricina necuratiei sau a
uscaciunii care insoteste
rugaciunea ta, ci cu multa
rabdare asteapta roadele
pe care cu siguranta le vei
culege dintr-o deasa
chemare a Numelui lui
Dumnezeu. Nu asculta
vorbele lipsite de practica
si de talc ale unei lumi
desarte, care cauta sa ne
incredinteze ca simpla
chemare a Numelui lui
Iisus, chiar atunci cand e
facuta cu toata staruinta,
insa cu raceala, ramane o
poliloghie nefolositoare.
Nu ! Puterea Numelui lui
Dumnezeu si deasa Lui
chemare isi vor aduce
roadele la timpul lor.
Un scriitor duhovnicesc
vorbeste foarte frumos in
aceasta privinta: "Stiu,
spune el, ca pentru multi
filosofi - care se inchipuie
a fi duhovnicesti, dar care
cauta peste tot o marire
inselatoare - repetarea
deasa, dar simpla,
singuratica, facuta cu gura,
nu are decat o mica
insemnatate si nu este
decat o indeletnicire de
rand. Dar ei se insala,
nenorocitii, si uita cuvantul
de indrumare al lui Iisus
Hristos. "De nu va veti
intoarce si nu veti fi
precum pruncii, nu veti
intra in imparatia
cerurilor" (Mt. 18, 3).
Ei alcatuiesc un fel de
stiinta in jurul rugaciunii,
zidita pe temeliile slabe
ale intelepciunii firesti. Dar
oare e nevoie de multa
invatatura, de minte sau
de cunostinta ca sa spui cu
o inima curata: Iisuse, Fiul
lui Dumnezeu, miluieste-
ma? Oare nu astfel de
rugaciuni au fost laudate
de insusi dumnezeiescul
nostru invatator? Oare nu
prin aceste rugaciuni,
rostite in scurte cuvinte,
dar repetate adesea, au
fost dobandite si savarsite
minunile?
Ah! Iubite suflet de crestin!
Vegheaza si sa nu taci
cand e vorba de chemarea
neincetata in rugaciune a
Domnului! Si chiar daca
strigatul ar iesi dintr-o
inima inca raspandita si
plina de cele ale lumii, cu
atat mai mult ai nevoie!
Trebuie numai s-o spui
mereu, sa nu taci si poti fi
linistit: rugaciunea se va
curati prin ea insasi de
partasia ei cu cele lumesti.
Nu uita niciodata ca "mai
mare este Cel ce e in voi
decat cel ce este in
lume" (I In. 4, 4).
"Dumnezeu este mai mare
decat inima noastra si pe
toate le stie", zice
Apostolul.
Dupa toate aceste
incredintari, hotaraste-te si
incearca sa petreci macar
o singura zi veghind
asupra omului launtric,
intr-o repetare deasa a
rugaciunii tale, in asa fel
incat, treptat, chemarea lui
Iisus Hristos in rugaciune
sa se faca o cat mai multa
vreme. Si aceasta
intaietate a rugaciunii fata
de lucrurile vietii iti va
arata la vremea potrivita
ca ziua n-a fost pierduta,
ci castigata pentru
mantuire si ca, in
cumpana dreptei judecati
dumnezeiesti , rugaciunea
deasa, ca o balanta,
usureaza talerul
slabiciunilor si faptelor
tale, stergand pacatele
savarsite in acea zi si
sadite in cartea aducerii-
aminte adica in constiinta,
asezandu-te totodata pe
treapta dreptatii si
daruindu-ti nadejdea ca
vei primi o lumina care sa
se prelungeasca si in viata
vesnica.

Marturisirile sincere ale
unui pelerinul rus catre
duhovnicul sau

luni, 5 august 2013

Pr. Arsenie Papacioc ar fi zis..

Cititi va rog articolul
Despre buletinele cu cip
de pe portalul Doxologia,
un proiect al Mitropoliei
Moldovei si Bucovinei –
Arhiepiscopia Iasilor,
dezvoltat si administrat de
Doxologia Media, cu
binecuvantarea Inalt
Preasfintitului Parinte
Teofan, Mitropolitul
Moldovei si Bucovinei.

Este un indemn pro cip
pe care l-ar fi facut
Parintele Arsenie Papacioc,
din care urmatoarea fraza
e teribila:

"Vei fi vinovat când vei
consimţi tu lepădarea, nu
că ai pus mâna pe o hârtie
pe care scrie „lepădat de
Hristos”.

Nu ni se indica sursa: o
carte, un interviu intr-o
revista, o inregistrare. Am
cautat si pe internet si n-
am gasit.

Cand a spus-o?

Ce stim cert este ca in
ultima parte a vietii era
categoric anti cip.

Iata ce zicea in 2011:
Noi una şi bună ştim: nu
ne lepădăm! În problema
asta mi-a plăcut răspunsul
patriarhului Greciei:
„Miroase a 666! N-a
precizat data. Miroase a
666”. Pe urmă vin actele
mai directe, până te prinde
de tot.

Asadar, fraza aceea
citata de Doxologia a spus-
o mai demult. Asta daca a
spus-o, caci am mari
dubii.

Sa o studiem oleaca,
indiferent cine ar spune-o.

Asadar:

Vei fi vinovat când vei
consimţi tu lepădarea, nu
că ai pus mâna pe o hârtie
pe care scrie „lepădat de
Hristos”.

Se recunoaste deci ca pe
o anumita hartie scrie
„lepadat de Hristos”. Si
cum titlul este Despre
buletinele cu cip , atunci pe
buletinele cu cip scrie
„lepadat de Hristos”.

Dar cand pui mana pe
un buletin cu cip, deja si
semnezi pentru el. Ce
inseamna semnatura pe
un document? Anume ca
tu consimti cele scrise
acolo. Este evident, caci
altfel nu semnezi. Mai
exact consimtim un
document pe care scrie
„lepadat de Hristos”. Cine
e lepadat de Hristos? Iar
evident, cel cu datele
inscrise acolo si care a mai
si semnat, adica a mai si
consimtit. Si ce fac cu acel
document? Ma identific
peste tot ca un „lepadat de
Hristos”.

Sa analizam acum cazul
in care nu e vorba de
buletin cu cip, caci multi
sunt atat de indoctrinati
sa-l accepte, incat nu vor
sa auda cu nici un chip
macar un inceput de
indemn de a-l refuza. Sa
presupunem ca e vorba
orice hartie in general, pe
care ar scrie „lepadat de
Hristos”. O coala A4 sa
zicem. Daca pe ea scrie
cum ca ortodoxul X e
„lepadat de Hristos” si Y i-
o da in mana lui X, nu
inseamna nimic pentru X.
El poate s-o arunce sau s-o
puna deoparte si s-o arate
fratilor zicand: iata ce
ticalosie mi-a dat Y.
Dar daca Y il pune pe X
s-o semneze, cum e? Cum
e cand te semnezi pe o
hartie pe care scrie ca esti
„lepadat de Hristos”?

Iata ce ne invata
Parintele Nicolae
Steinhardt:

Diavolul: sa incheiem un
pact.
- Nu.
- Atunci hai sa semnam un
document prin care
recunoastem si tu si eu ca
doi plus doi fac patru.
- Nu.
- De ce? Nu admiti ca doi
si cu doi fac patru? De ce
n-ai subscrie un adevar
incontestabil?
- Nu-mi pun semnatura
alaturi de a ta nici pentru
a recunoaste ca exista
Dumnezeu.

Iata si cum puneau
problema Sfintii din
vechime:

Acum vreo şaisprezece
veacuri în urmă strălucea
în părţile Egiptului ca o
stea luminoasă Cuviosul
Paisie cel Mare.
Din numărul cel mare al
ucenicilor săi, Cuviosul
Paisie avea pe unul mai
de-aproape pe care îl
iubea mult pentru
nerăutatea şi pentru
simplitatea lui. A mers
odinioară acest ucenic în
cetate spre a vinde
rucodelia (lucrul mâinilor).
Întorcându-se în schit
după câteva zile, vede cu
mirare ucenicul că
duhovnicescul lui Părinte
(adică Paisie), care îl avea
la atâta dragoste, acuma
nu-i mai dă nici o atenţie.
Nici măcar blagoslovenia
obişnuită nu i-o mai dă
bătrânul, ba încă se
fereşte de el ca de un
străin. Se uită lung la el ca
şi cum nu l-ar cunoaşte.
Mirat de această străină
schimbare, ucenicul îl
întreabă:
“Părinte, de ce te fereşti
aşa de mine ?”
“Dar cine eşti tu, că eu nu
te cunosc?”, îi răspunde
bătrânul.
“Cum nu mă cunoşti, nu
sunt eu cutare ucenic, pe
care îl iubeai asă de
mult?”
“Ucenicul acela era creştin
(răspunde el) nu aşa cum
eşti tu. Chipul tău din
afară seamănă cu dânsul,
dar sufletul tău a murit
duhovniceşte. Semnele
credinţei celei vii s-au
pierdut de la tine şi eşti ca
un mort între noi. Spune-
mi, ce ai păţit pogorându-
te în cetate?”
“N-am păţit nimic şi n-am
săvârşit nici un
rău” (răspunse ucenicul).
“Ticălosule (îi zice
bătrânul), ai suferit cea
mai mare pagubă şi mai
zici că n-ai păţit nimic!
Atâta de nesimţitor eşti!
Fugi acum de la mine căci
nu mai pot sta de vorbă cu
cel care s-a lepădat de
Hristos!”
“Cum părinte, eu m-am
lepădat de Hristos!” (a
strigat cu spaimă ucenicul
şi a început a plânge cu
suspinuri).
Apăsat de mustratea cea
aspră, bietul ucenic şi-a
adus aminte despre o
îmtâmplare pe care a avut-
o când mergea spre cetate.
Şi anume s-a întâlnit în
cale cu un evreu foarte
meşter la cuvânt şi
viclean. Acesta se arăta a
fi un om învăţat şi iscusit
în cuvintele Scripturii.
Văzând el pe ucenic că
este simpluţ şi cam sfios a
început să discute despre
Domnul nostru Iisus
Hristos.
Între altele, jidovul cel
viclean şi-a vărsat veninul
lui de şarpe, zicând că nu
este Hristos adevărat acela
pe care îl cinstesc creştinii,
ci altul este Hristos, adică
acela pe care îl aşteaptă
jidovii.
La aceste vorbe hulitoare,
ucenicul din cauza
prostimii lui, n-a îndrăznit
să mustre pe spurcatul
nepot al lui Iuda, nici nu
şi-a astupat urechile şi nici
nu s-a tulburat ca să se
depărteze de el, ci a mers
cu el înainte pe cale.
S-a sfiit de vicleanul jidov
şi în loc să-l mustre, a
căutat să-i ţină hangul la
vorbă şi anume a rostit că
poate să fie aşa cum zice
el.
Prin cuvântul “poate”
ucenicul a dat să înţeleagă
că nu este nici el sigur de
venirea Domnului, ca şi
cum ar zice că nici el nu
este departe de părerea
jidovului necredincios.
Îndoiala cea de o clipă,
care s-a strecurat în
mintea lui cea proastă, a
fost socotită ca o lepădare
de Hristos şi Cuviosul
Paisie a cunoscut cu duhul
căderea ucenicului şi s-a
tulburat.
Nepăsarea şi sfiala pe care
a arătat-o ucenicul faţă de
jidovul hulitor a fost ca o
trădare a sfintei credinţe;
pentru asta se ferea
cuviosul de ucenic. Abia
după o pocăinţă cu multe
lacrămi fierbinţi (ca şi
oarecând Sf. Apostol Petru)
a fost primit ucenicul
iarăşi în slujbă de către Sf.
Paisie. [...]
-----------------------------------

Un monah
foarte simplu
cu socoteala
mintii, era
ucenic al
Sfantului
Paisie si
asculta bine
de toate
poruncile lui.
Acesta,
ducandu-se
odata in
Egipt sa
vanda niste
lucruri de
mana, s-a
gasit in cale
cu un evreu
si mergea
impreuna cu
dansul. Iar
evreul,
cunoscand
simplitatea
monahului,
cu pangarita
lui limba a
varsat intr-
insul veninul
sarpelui cel
stricator de
suflete, care-
l avea in
inima sa,
zicandu-i:
“O,
monahule,
pentru ce
credeti voi
asa, la
intamplare,
in Cel
Rastignit,
fiindca nu
este El Mesia
cel asteptat,
ci altul!
Pentru ca
altul este
acela, iar nu
acesta in
Care credeti
voi,
crestinii!” Iar
monahul,
din
nerautate si
din
prostimea
inimii sale,
s-a amagit si
a raspuns:
“Poate asa
este, cum
zici tu”.
Si indata, vai
de primejdia
ce a patimit
ticalosul,
caci a cazut
din darul
Sfantului
Botez,
precum se
va vedea in
cele
urmatoare,
caci
intorcandu-
se in pustie
si vazandu-l
dumnezeiesc
ul Paisie, nu
voia sa-l
primeasca
nicidecum,
nici chiar sa-
l vada, nici a
se apropia
de dansul
sa-i
vorbeasca, ci
se intorcea
de la el. Iar
ucenicul,
vazand pe
batranul sau
ca se
intoarce de
la el, s-a
intristat
foarte mult
si se mira
care sa fie
pricina. De
aceea,
cazand la
picioarele
lui, i-a zis:
“Parinte,
pentru ce te
intorci de la
mine,
ticalosul, si
nu voiesti sa
ma vezi, ci
te
ingretosezi
ca de o
uraciune?
Acest lucru
nu mi l-ai
facut
niciodata!”
Batranul i-a
zis: “O,
omule, cine
esti tu ca nu
te cunosc?”
Ucenicul i-a
raspuns: “O,
parinte, dar
ce lucru
neobisnuit ai
vazut la
mine ca nu
ma cunosti?
Oare nu sunt
eu cutare,
ucenicul
tau?”
Batranul a
zis: “Ucenicul
meu acela
era crestin si
avea Botez;
dar tu nu
esti ca acela!
Iar daca esti
ucenicul
meu acela, a
fugit de la
tine Botezul
si semnele
crestinilor!
Spune-mi ce
ti s-a
intamplat si
ce ai patimit
pe drum?”
El a raspuns:
“N-am patit
nimic!”
Batranul i-a
zis: “Fiule,
du-te
departe de la
mine, ca nu
sufar a auzi
vorbe din
gura omului
care s-a
lepadat de
Hristos! Daca
ai fi fost tu
ucenicul
meu, te-ai fi
vazut cum
erai mai
intai”. Atunci
el a suspinat
adanc si,
varsand
lacrimi care
porneau pe
batran spre
milostivire, a
zis: “Eu
insumi sunt
ucenicul tau,
iar nu altul,
si nu cunosc
nicidecum
greseala
facuta si nici
ca am facut
vreun rau”.
Marele
Paisie a zis:
“Cu cine ai
vorbit cand
te-ai dus pe
drum?” Acela
a raspuns:
“Cu un evreu
am vorbit
impreuna,
iar cu
altcineva
nu”. “Ce ti-a
zis el si ce i-
ai raspuns
tu?” “Nu mi-
a spus
altceva decat
aceasta, ca
“Hristos nu
este acesta
la Care va
inchinati voi
crestinii, ci
un altul care
are sa vina”.
Eu i-am
raspuns:
“Poate asa
este cum zici
tu””.
Iar batranul
a zis catre
dansul:
“Ticalosule,
dar ce este
mai rau si
mai urat
decat
aceasta care
ai zis? Cu
aceasta te-ai
lepadat de
Hristos si te-
ai dezbracat
de Sfantul
Botez. Deci
du-te,
plange-te pe
tine cum
voiesti, caci
cu mine nu
ai parte,
deoarece
numele tau
s-a scris
impreuna cu
aceia care s-
au lepadat
de Hristos si
te vei munci
impreuna cu
dansii!”
Acestea
auzindu-le
ucenicul, a
suspinat din
adancul
inimii si se
tanguia si
striga,
zicand:
“Miluieste-
ma, parinte,
pe mine, rau
norocitul, ca
nu stiu ce sa
ma fac! Din
neluarea
mea aminte,
am lepadat
dumnezeiesc
ul Botez si
m-am facut
bucurie
diavolilor;
insa alerg
catre tine,
dupa
Dumnezeu,
nu ma trece
cu vederea
pe mine,
ticalosul!”
Rugandu-se
in acest chip
ucenicul, cu
lacrimi mai
mult decat
cu cuvinte, a
pornit pe
batran spre
milostivire.
Deci i-a zis:
“Fiule,
ingaduieste
putin sa rog
indurarile si
mila lui
Dumnezeu
Iubitorul de
oameni,
pentru tine”.
Zicand
aceasta,
ruga
fierbinte pe
Dumnezeu si
cerea iertare
pentru
ucenicul sau.
Iar
Dumnezeu
n-a zabovit,
ci a iertat
indata
pacatul
ucenicului si
l-ainvrednicit
iarasi de
darul
Sfantului
Botez,
pentru ca
dumnezeiesc
ul Paisie a
vazut Duhul
cel Sfant
intrand ca
un porumbel
in gura
ucenicului;
iar duhul cel
de hula a
iesit ca un
fum,
risipindu-se
in vazduh.
Astfel s-a
adeverit pe
deplin ca si-
a primit
cererea sa
si,
intorcandu-
se, a zis
catre
ucenicul lui:
“O, fiule,
slaveste pe
Dumnezeu si
multumeste-
i impreuna
cu mine, ca
a iesit din
tine duhul
cel necurat
al hulei si in
locul lui a
intrat Duhul
Sfant si ti s-a
dat iarasi
darul
Botezului.
Deci ia
aminte bine
sa nu cazi si
altadata in
cursele
paganatatii
din neluare
aminte si din
lenevirea ta,
nici sa-ti dai
sufletul sa
arda in focul
muncii
pentru vreun
alt pacat”.
Astfel a
indreptat pe
ucenic.

http://www.
crestino
rtodox.ro/
calendar-
ortodox/sf-
apostol-iuda-
ruda-
domnului-
cuv-paisie-
mare-36181.
html

deci a
pierdut
ucenicu
Botezu sau
nu zicand
Poate??,
-caci a cazut
din darul
Sfantului
Botez
-Ucenicul
meu acela
era crestin si
avea Botez;
dar tu nu
esti ca acela!
Iar daca esti
ucenicul
meu acela, a
fugit de la
tine Botezul
si semnele
crestinilor!
-Fiule, du-te
departe de la
mine, ca nu
sufar a auzi
vorbe din
gura omului
care s-a
lepadat de
Hristos!
-Din
neluarea
mea aminte,
am lepadat
dumnezeiesc
ul Botez si
m-am facut
bucurie
diavolilor;
-Cu aceasta
te-ai lepadat
de Hristos si
te-ai
dezbracat de
Sfantul Botez
-deoarece
numele tau
s-a scris
impreuna cu
aceia care s-
au lepadat
de Hristos
-a fugit de la
tine Botezul
si semnele
crestinilor.

sursa: saccsiv

vineri, 2 august 2013

HOW OLD IS THE ORTHODOX FAITH?


• If you are a Lutheran,
your religion was founded
by Martin Luther, an ex-
monk of the Roman
Catholic Church, in the
year 1517.

• If you belong to the
Church of England, your
religion was founded by
King Henry VIII in the year
1534 because the Pope
would not grant him a
divorce with the right to
remarry.

• If you are a Presbyterian,
your religion was founded
by John Knox in Scotland
in the year 1560.

• If you are a
Congregationalist, your
religion was originated by
Robert Brown in Holland in
1582.

• If you are a Protestant
Episcopalian, your religion
was an offshoot of the
Church of England,
founded by Samuel
Seabury, in the American
colonies in the 17th
century.

• If you are a Baptist, you
owe the tenets of religion
to John Smyth, who
launched it in Amsterdam
in 1606.

• If you are of the Dutch
Reformed Church, you
recognize Michelis Jones as
founder because he
originated your religion in
New York
If you are a Methodist,
your religion was
founded by John and
Charles Wesley in
England in 1774.

• If you are a Mormon
(Latter Day Saints), Joseph
Smith started your religion
in Palmyra, New York in
1829.

• If you worship with the
Salvation Army, your sect
began with William Booth
in London in 1865.

• If you are a Christian
Scientist, you look to 1879
as the year in which your
religion was founded by
Mary Baker Eddy.

• If you belong to one of
the religious sects known
as “Church of the
Nazarene”, “Pentecostal
Gospel”, “Holiness
Church,”, or “Jehovah’s
Witnesses,” your religion is
one of the hundreds of
new sects founded by men
within the past hundred
years.
If you are a Roman
Catholic, your church
shared the same rich
apostolic and doctrinal
heritage as the Orthodox
Church for the first
thousand years of its
history since during the
first millennium they were
one and the same Church.
Lamentably, in 1054, the
Pope of Rome broke way
from the other four
Apostolic Sees
(Patriarchates), by
tampering with the original
Creed of the Church, and
considering himself to be
the universal pastor over
other Sees and infallible.

• If you are a Uniate
Roman Catholic of any
Eastern Rites, you had
your roots in the Orthodox
Church, but were forced
into the Roman Catholic
Church, either by financial
hardship, or regional
political/ ecclesiastical
unrest (e.g.: Malankara
Syrian Catholics), or by
western colonialization
(e.g.: Syro-Malabar Rite),
or by military strength.
IF you are an Orthodox
Christain
If you are an Orthodox
Christian, you religion was
founded in the year 33 by
Jesus Christ, the Son of
God. It has not changed
since that time. Our
Church is now almost 2000
years old. And it is for this
reason, that Orthodoxy,
the Church of the Apostles
and the Fathers is
considered the true “One,
Holy, Catholic, and
Apostolic Church.”

• This is the greatest
legacy we can pass on to
the young people of the
new millennium!

theorthodoxchurch.info/blog/ocrc/2009/06/how-old-is-the-orthodox-faith/

joi, 1 august 2013

"Cel mândru
osândește în stânga și în
dreapta. Cel smerit însă,
ajuns până la pătrunderea
harică a stării lui de păcat,
se consideră mai rău decât
alții. Îi pare sincer rău de
nefericita lui stare morală,
plânge înaintea lui
Dumnezeu pentru greșelile
sale și însetează doar
pentru un singur lucru –
după milă. El se simte
vrednic de osândă. Când
vede pe fratele său că
greșește, nu-i socotește
păcatul mai greu decât al
său. Căci gustă pe viu
greutatea propriilor lui
păcate."

(Arhimandrit Serafim
Alexiev, Vederea păcatelor
noastre, Tâlcuire la
Rugăciunea Sfântului
Efrem Sirul, Editura Sophia
București -2008)