"Cel mândru
osândește în stânga și în
dreapta. Cel smerit însă,
ajuns până la pătrunderea
harică a stării lui de păcat,
se consideră mai rău decât
alții. Îi pare sincer rău de
nefericita lui stare morală,
plânge înaintea lui
Dumnezeu pentru greșelile
sale și însetează doar
pentru un singur lucru –
după milă. El se simte
vrednic de osândă. Când
vede pe fratele său că
greșește, nu-i socotește
păcatul mai greu decât al
său. Căci gustă pe viu
greutatea propriilor lui
păcate."

(Arhimandrit Serafim
Alexiev, Vederea păcatelor
noastre, Tâlcuire la
Rugăciunea Sfântului
Efrem Sirul, Editura Sophia
București -2008)