lamuriri despre rugaciune

Insusi Apostolul Pavel a
spus: "duhul meu (adica
glasul) se roaga, dar
mintea mea este
neroditoare" (I Cor. 14,
14). "Caci noi nu stim sa
ne rugam cum
trebuie" (Rom. 8, 26),
intareste tot el. Din toate
acestea reiese ca in
rugaciune noi nu putem
scoate la iveala insusirile
ei, adica miezul ei!
In fata unei astfel de
neputinte care pune
stapanire pe orice om, ce
mai poate face acesta, din
vointa si puterea lui,
pentru mantuirea
sufletului sau? El nu-si
poate dobandi credinta
fara rugaciune si nici nu
poate face nici o fapta
buna fara ea. Ba chiar, la
urma urmei, nu este in
stare nici macar sa se
roage cu adevarat. Ce-i
ramane deci lui de facut?
Ce mai poate face el din
propria lui putere si
libertate ca sa nu piara, ci
sa se mantuiasca.

Asa cum in fiecare lucru
este o calitate, Domnul a
lasat aceasta insusire
numai in dependenta de
vointa si de darul Sau. Si,
pentru ca sa arate mai
limpede dependenta
omului de voia Sa si ca sa-
l cufunde mai adanc in
smerita cugetare , Domnul
n-a lasat pe seama voii si
puterii omenesti decat
cantitatea rugaciunii,
poruncindu-i sa se roage
neincetat, in orice vreme
si in orice loc, si tocmai
prin aceasta inmultire a
rugaciunii se descopera
mijlocul tainic ce duce
catre dobandirea
adevaratei rugaciuni; iar o
data cu rugaciunea, vin si
credinta, si implinirea
poruncilor si mantuirea.
Asadar, partea omului este
cantitatea. Deasa rostire a
rugaciunii ii e data si ii
este lasata in voia lui. Asta
o invata si Parintii
Bisericii. Sfantul Macarie
cel Mare spune: "A te ruga
des atarna de voia
noastra, iar a te ruga cu
adevarat este lucrarea
Duhului."
Prea cuviosul Isihie spune
ca rugaciunea deasa aduce
deprinderea, care mai
tarziu se face una cu firea,
si ca fara deasa chemare a
numelui Domnului Iisus
Hristos e cu neputinta sa-ti
cureti inima.
Prea cuviosii Calist si
Ignatie ne dau sfatul ca,
inainte de a purcede pe
calea nevointelor si a
faptelor bune, sa incepem
rugaciunea in numele lui
Iisus Hristos, rostind-o des,
neincetat, caci deasa
repetare curata chiar o
rugaciune necurata.
Fericitul Diadoh zice iarasi
ca, daca omul ar chema
numele lui Dumnezeu cat
mai des cu putinta, adica
daca s-ar ruga neincetat,
n-ar cadea in greseala.
Cata experienta, cata
intelepciune si cata
caldura cuprind aceste
indrumari practice ale
Parintilor! In simplitatea
lor plina de experienta ei
arunca o lumina asupra
cailor si mijloacelor de
desavarsire duhovniceasca.
Ce mare deosebire se afla
intre Sfintii Parinti si
inteleptii lumii, care vin cu
indrumari scoase dintr-o
cugetare seaca!
Mintea cauta sa se
indemne: fa cutare si
cutare fapta buna,
inarmeaza-te cu barbatia,
intre-buinteaza puterea
vointei, incredinteaza-te
de bunele urmari ale
faptelor bune; curata
mintea si inima de ganduri
desarte, umple locul lor cu
cugetari pline de
invatatura, fa binele si vei
fi cinstit si linistit; traieste
asa cum o cer mintea si
constiinta. Dar vai! in
ciuda tuturor straduintelor,
toate acestea nu-si ating
tinta fara rugaciunea
deasa si fara milostivirea
lui Dumnezeu pe care ea o
atrage.
Sa cercetam apoi
invataturile Parintilor si
vom vedea ce spun ei
despre curatirea sufletului.
De pilda, Sfantul Ioan
Scararul scrie: "Cand ti se
intuneca sufletul de
ganduri necurate,
biruieste-i pe potrivnici cu
numele lui Iisus,
chemandu-l cat mai des. O
arma mai puternica si mai
plina de izbanda nu vei
gasi nici in cer, nici pe
pamant."
Sfantul Grigorie Sinaitul
invata: "Sa stii ca nimeni
nu-si poate tine mintea in
frau prin propriile sale
puteri si, de aceea, cand te
napadesc ganduri
necurate, cheama numele
lui Iisus, de mai multe ori,
si atunci gandurile se vor
linisti de la sine."
Cat e de simplu si, in
acelasi timp, de la
indemana si plin de
experienta acest mijloc,
care nu se potriveste deloc
cu sfatul unei cugetari
uscate, care cauta sa
dobandeasca printr-o
inalta parere de sine si
prin lucrare proprie
curatenia sufleteasca!
Cumpanind aceste
indrumari intemeiate pe
viata practica date de
Sfintii Parinti , ajungem la
urmatoarea concluzie, si
anume: mijlocul cel mai
insemnat, cel mai potrivit
pentru dobandirea faptelor
de mantuire si de
desavarsire duhovniceasca,
este repetarea deasa,
neincetata a rugaciunii,
oricat ar fi ea de
neputincioasa.
Iubite suflet de crestin!
Daca nu gasesti in tine
puterea de a te inchina in
duh si in adevar, daca
inima ta nu simte inca
gustul dulce si caldura care
se ivesc in timpul
rugaciunii mintii, atunci
jertfeste pe altarul
rugaciunii ceea ce poti,
ceea ce atarna de vointa
ta, ceea ce este pe masura
puterilor tale.
Mai intai, uneste-ti gura cu
chemarea deasa,
neabatuta din calea
rugaciunii ; da slobozenie
acestui madular sa cheme
cat mai des, neincetat,
puternicul Nume al lui
Iisus Hristos. Aceasta fapta
nu este o munca grea si
sta in puterile fiecaruia.
Pe deasupra, aceasta o
cere si porunca plina de
experienta a Sfintilor
Apostoli : "Sa aducem
intotdeauna jertfa lui
Dumnezeu rodul gurii care
marturiseste Numele Lui."
Repetarea deasa a
rugaciunii va aduce
negresit deprinderea si se
va face una cu firea, va
atrage cu timpul mintea si
inima intr-o stare
cuviincioasa.
Dar o data cu aceasta, sa-
ti fie clar ca daca omul ar
implini, fara intrerupere,
porunca dumnezeiasca cu
privire la rugaciunea
neincetata, atunci el ar
indeplini toate poruncile
printr-una singura.
Daca ar savarsi neincetat
rugaciunea, in orice
vreme, in timpul oricarei
indeletniciri sau lucrari,
daca ar chema in chip
tainic Numele
dumnezeiesc al lui Iisus
Hristos, chiar daca la
inceput o va face fara nici
o caldura sufleteasca si
osandire de sine, ci numai
de sila, totusi, macar in
acest rastimp, el n-ar mai
avea vreme pentru
placerile simtite si
pacatoase.
Orice gand rau care vine sa
se furiseze in minte ar
intalni o piedica; orice
fapta pacatoasa savarsita
de cineva n-ar mai putea
fi judecata cu atata graba,
asa cum e judecata de o
minte desarta. S-ar curma
sau s-ar nimici cu totul
vorba mul-ta si zadarnica,
iar fapta necuviincioasa s-
ar curati imediat prin
puterea plina de har a
Numelui lui Dumnezeu ,
chemat atat de des.
Deasa practicare a
rugaciunii ar abate sufletul
de la faptele pacatoase si
l-ar atrage spre miezul
cunoasterii de sine, spre
unirea cu Dumnezeu! Iti
dai seama, acum, cat de
insemnata si de
trebuincioasa este
cantitatea, adica numarul
de rugaciuni? Deasa rostire
a rugaciunii este singurul
mijloc pentru dobandirea
unei rugaciuni curate si
adevarate, este cea mai
buna, cea mai lucratoare
pregatire pentru rugaciune
si cea mai dreapta cale
pentru atingerea scopului,
cale care duce, prin
rugaciune, la mantuire!
Ca sa te incredintezi mai
bine despre nevoia si
vrednicia unei rugaciuni
repetate cat mai des si cat
mai puternic cu putinta, ia
seama:
1. Fiecare indemn, fiecare
gand spre rugaciune nu
sunt decat lucrarea
Duhului Sfant si glasul
ingerului tau pazitor.
2. Numele lui Iisus Hristos
chemat in rugaciune
cuprinde o binecuvantata
putere de sine statatoare
si de sine lucratoare.
3. Nu te tulbura din
pricina necuratiei sau a
uscaciunii care insoteste
rugaciunea ta, ci cu multa
rabdare asteapta roadele
pe care cu siguranta le vei
culege dintr-o deasa
chemare a Numelui lui
Dumnezeu. Nu asculta
vorbele lipsite de practica
si de talc ale unei lumi
desarte, care cauta sa ne
incredinteze ca simpla
chemare a Numelui lui
Iisus, chiar atunci cand e
facuta cu toata staruinta,
insa cu raceala, ramane o
poliloghie nefolositoare.
Nu ! Puterea Numelui lui
Dumnezeu si deasa Lui
chemare isi vor aduce
roadele la timpul lor.
Un scriitor duhovnicesc
vorbeste foarte frumos in
aceasta privinta: "Stiu,
spune el, ca pentru multi
filosofi - care se inchipuie
a fi duhovnicesti, dar care
cauta peste tot o marire
inselatoare - repetarea
deasa, dar simpla,
singuratica, facuta cu gura,
nu are decat o mica
insemnatate si nu este
decat o indeletnicire de
rand. Dar ei se insala,
nenorocitii, si uita cuvantul
de indrumare al lui Iisus
Hristos. "De nu va veti
intoarce si nu veti fi
precum pruncii, nu veti
intra in imparatia
cerurilor" (Mt. 18, 3).
Ei alcatuiesc un fel de
stiinta in jurul rugaciunii,
zidita pe temeliile slabe
ale intelepciunii firesti. Dar
oare e nevoie de multa
invatatura, de minte sau
de cunostinta ca sa spui cu
o inima curata: Iisuse, Fiul
lui Dumnezeu, miluieste-
ma? Oare nu astfel de
rugaciuni au fost laudate
de insusi dumnezeiescul
nostru invatator? Oare nu
prin aceste rugaciuni,
rostite in scurte cuvinte,
dar repetate adesea, au
fost dobandite si savarsite
minunile?
Ah! Iubite suflet de crestin!
Vegheaza si sa nu taci
cand e vorba de chemarea
neincetata in rugaciune a
Domnului! Si chiar daca
strigatul ar iesi dintr-o
inima inca raspandita si
plina de cele ale lumii, cu
atat mai mult ai nevoie!
Trebuie numai s-o spui
mereu, sa nu taci si poti fi
linistit: rugaciunea se va
curati prin ea insasi de
partasia ei cu cele lumesti.
Nu uita niciodata ca "mai
mare este Cel ce e in voi
decat cel ce este in
lume" (I In. 4, 4).
"Dumnezeu este mai mare
decat inima noastra si pe
toate le stie", zice
Apostolul.
Dupa toate aceste
incredintari, hotaraste-te si
incearca sa petreci macar
o singura zi veghind
asupra omului launtric,
intr-o repetare deasa a
rugaciunii tale, in asa fel
incat, treptat, chemarea lui
Iisus Hristos in rugaciune
sa se faca o cat mai multa
vreme. Si aceasta
intaietate a rugaciunii fata
de lucrurile vietii iti va
arata la vremea potrivita
ca ziua n-a fost pierduta,
ci castigata pentru
mantuire si ca, in
cumpana dreptei judecati
dumnezeiesti , rugaciunea
deasa, ca o balanta,
usureaza talerul
slabiciunilor si faptelor
tale, stergand pacatele
savarsite in acea zi si
sadite in cartea aducerii-
aminte adica in constiinta,
asezandu-te totodata pe
treapta dreptatii si
daruindu-ti nadejdea ca
vei primi o lumina care sa
se prelungeasca si in viata
vesnica.

Marturisirile sincere ale
unui pelerinul rus catre
duhovnicul sau