tag:blogger.com,1999:blog-84012522390264487712024-03-05T19:58:02.517+02:00[Apusul Ortodoxiei]incerci, macar, sa faci si tu ceva si pentru Ortodoxie!bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.comBlogger37125tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-83224705339380668142014-06-12T16:51:00.001+03:002014-06-12T16:54:38.133+03:00Profetie despre al "8" lea sinod al Bisericii Ortodoxe.<div><p>Proorocia Cuviosului Kuksa al<br>
Odesei<br>
Schiegumenul Kuksa al Odesei<br>
(1875-1964) a fost canonizat in<br>
1994. “Nu peste mult timp va avea<br>
loc Sinodul Ecumenic, numit<br>
“sfant”. Insa acest Sinod nu va fi<br>
cel de-al optulea, fiind o adunatura<br>
de necredinciosi. In cadrul lui toate<br>
credintele se vor uni in una.<br>
Posturile vor fi anulate, calugaria<br>
anulata, calugarilor si episcopilor li<br>
se va permite sa se casatoreasca, iar<br>
preotilor, sa se recasatoreasca. Noi<br>
insa nu trebuie sa acceptam aceste<br>
schimbari. Stilul nou va fi introdus<br>
in toata Biserica Universala.<br>
Fiti vigilenti! Straduiti-va sa<br>
mergeti la Bisericile lui Dumnezeu<br>
acum, cat ele sunt inca ale noastre.<br>
Va veni timpul cand nu le vom mai<br>
putea frecventa. Numai cei alesi vor<br>
intelege ce se intampla. Pe oameni<br>
ii vor obliga sa se duca la biserica<br>
apostata, insa nu trebuie sa<br>
mergem intr-acolo in niciun caz. Va<br>
rog, stati in credinta ortodoxa pana<br>
la ultima suflare si va veti mantui”.</p>
<p>In 2016, s-ar zice... sa vedem..</p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-29877018344990170202014-05-15T12:36:00.001+03:002014-05-15T12:36:12.837+03:00ce Nietzche.. ce Kant...<div><p>“Mintea desprinsa de Dumnezeu<br>
devine fie demonica fie animalica”<br>
De Dumnezeu cel adevarat.<br>
A venit Iisus si a spus tot.<br>
Disciplina filosofie este ucisa. Ce ar<br>
mai putea spune filosofii?<br>
Dar ei vor sa spuna, si atunci rezulta<br>
Nietzche, Kant… Pt toate filozofiile<br>
acestor filosofi se aplica cele spuse<br>
de Steinhardt:<br>
“- Adeseori un anumit ton pedant<br>
insotit de cuvinte sforaitoare cu<br>
aspect stiintific impresioneaza, asa<br>
incat prostii gogonate, bazaconii se<br>
aleg cu adancul respect al tuturora.<br>
Ar fi de ajuns sa fie nitel scuturate<br>
pentru a se vedea cat pretuiesc.<br>
Chamfort: Exista prostii bine<br>
imbracate, asa cum exista dobitoci<br>
foarte dichisiti. [...]”<br>
Asta sant zicerile acestor oameni,<br>
prostii gogonate, bazaconii, sau chiar<br>
ziceri diavolesti.<br>
O singura filosofie se mai poate face,<br>
filosofie ortodoxa, asa cum face<br>
Ernest Bernea.</p>
<p>mircea.v</p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-59241040376195686392014-04-30T23:48:00.001+03:002014-05-01T00:02:08.311+03:00Explicatia ecumenismul <div><p>O vorba din popor zice ”<br>
fa-te frate cu dracul pana treci podul<br>
”, insa este o vorba paganeasca, caci<br>
dracul te va duce la acel pod ca se<br>
va surpa cu tine in apa. O inraurire<br>
diavoleasca asupra omului nu este<br>
niciodata buna, si nici nu va aduce<br>
omului nici un bine. Nu va  aduce<br>
nici un bine nimanui, absolut, ci<br>
doar pierzare. Deci un asa-zis<br>
”pogoramant ” la un pacat,<br>
indiferent cat de mic, va introduce<br>
in lucrarea omului o inraurire<br>
diavoleasca care va sminti si pe cei<br>
care vad pacatul, mai mult sau mai<br>
putin, si va aduce pierzare si celui<br>
care il face. Daca propovaduiesti<br>
credinta ortodoxa cu astfel de ”<br>
pogoraminte ” nu propovaduiesti pe<br>
Hristos cu adevarat ci si pe dracul a<br>
carui inraurire o primesti si o dai si<br>
altora. Caci energia demonica nu<br>
propovaduieste pe Hristos ci pe<br>
dracul in chipul lui Hristos. Si<br>
ortodoxie inseamna dreapta slavire a<br>
lui Dumnezeu, iar dreapta inseamna<br>
completa. Deci cand ai in lucrarea ta<br>
energie demonica cum spui ca<br>
propovaduiesti si slavesti drept<br>
adica complet numai pe Dumnezeu,<br>
caci energia demonica<br>
propovaduieste si slaveste numai pe<br>
dracul, pe care tu il prezinti<br>
cosmetizat in chipul lui Hristos.<br>
Inselaciune ! Energia demonica nu<br>
poate aduce bine si dreapta slavire<br>
a lui Dumnezeu, deci ortodoxie, ci<br>
doar pierzare. Cand Mantuitorului i-<br>
au spus iudeii ca are demon a<br>
raspuns : nu, caci slavesc ( se<br>
intelege ca drept ) pe Tatal Meu.<br>
Deci cine are un demon, o inraurire<br>
cat de mica diavoleasca asupra lui,<br>
nu slaveste drept pe Dumnezeu<br>
dupa cuvantul Mantuitorului care nu<br>
se poate desfiinta. Nu faceti deci<br>
pogoraminte la pacate, caci va<br>
pierdeti sufletele voastre ! Sa nu<br>
credeti ca Dumnezeu lucreaza<br>
vreodata pacatul, caci El este<br>
desavarsit de Sfant.<br>
Majoritatea oamenilor insa nu pot<br>
gandi asa, pentru ca au mintile<br>
bolnave, mai ales in ziua de azi. Ei<br>
se sperie de amenintarile societatii<br>
secularizate, pagane din jur, si isi<br>
pierd dreapta slavire, dreapta<br>
credinta. Nu va mai luati dupa ei.<br>
Cand sfantul Paisie aghioritul spune<br>
ca Dumnezeu ingaduie ca dracul sa-l<br>
ispiteasca pe om pentru a se curati<br>
si mantui omul, nu spune ca omul e<br>
bine sa cada in ispita diavolului si<br>
sa conlucreze cu energia demonica,<br>
sau ca Dumnezeu conlucreaza cu<br>
energia demonica. Caci daca<br>
Dumnezeu ar conlucra cu energia<br>
demonica ar face pacatul si l-ar<br>
ispiti si Dumnezeu pe om sa faca<br>
acel pacat. E absurd !<br>
Insa sminteala e deja de proportii in Biserica. Mai toata ierarhia e cazuta<br>
in astfel de asa zise pogoraminte.<br>
Rari sunt vitejii si marturisitorii care<br>
mai rezista la acest soi de ratacire.<br>
Unul este parintele Iustin.<br>
Sa le luam pe rand ” pogoramintele<br>
” ierarhiei.<br>
Mai intai ecumenismul. Le stiti, nu<br>
le mai enumar pe toate : rugaciune<br>
in comun, afirmatii eretice, etc. etc..<br>
Toate acestea sunt prevazute in<br>
canoane cu caterisire, oprire din<br>
slujire, afurisire, anatema, deci sunt<br>
pacat de moarte. Cei ce le fac spun :<br>
noi stim ca sunt pacate de moarte si<br>
nu suntem de acord cu pacatele in<br>
mod normal, dar acuma facem<br>
pogoramant cu ereticii ca sa ii<br>
aducem la ortodoxie. Pai in primul<br>
rand ei nu mai propovaduesc<br>
ortodoxia. Prin pacat nu<br>
propovaduiesti ortodoxia, ci pe<br>
dracul camuflat. Hristos spune ca nu<br>
poti sluji si lui Dumnezeu si lui<br>
mamona, ca ce este da sa fie da si<br>
ce nu nu, ce este mai mult este de<br>
la diavol. Deci El este categoric : nu<br>
poti fi si cu Dumnezeu si cu dracul,<br>
nu le poti combina. La fel spune si<br>
apostolul Pavel : ce partasie e intre<br>
credincios si necredincios, intre<br>
Hristos si Veliar, intre lumina si<br>
intuneric ??? Nici una. Despartire.<br>
Atat. De omul eretic dupa intaia si a<br>
doua certare sa te desparti, spune<br>
apostolul, deci asa se<br>
propovaduieste ortodoxia dupa<br>
sfintii parinti, nu mimand obiceiurile<br>
lor pacatoase. Aceste asa zise<br>
pogoraminte la pacate nu aduc nici<br>
un bine, ci doar energie demonica<br>
asupra tuturor, sminteala intre<br>
credinciosi si inraurire diavoleasca<br>
asupra ecumenistilor. Pierzare. Atat.<br>
Lucrurile dumnezeiesti sunt simple,<br>
spune cuviosul Porfirie. Acesti<br>
ecumenisti nu propovaduiesc<br>
nicidecum ortodoxia, nici macar 5%,<br>
caci ortodoxia inseamna dreapta<br>
slavire, adica har dumnezeiesc<br>
desavarsit, nicidecum pacat. Pacatul<br>
nu il propovaduieste decat pe<br>
dracul, care il si lucreaza. Dumnezeu<br>
si dracul nu au nimic in comun, oare<br>
e atat de greu de inteles un adevar<br>
atat de simplu, pe care crestinii<br>
dinaintea noastra il simteau si il<br>
intelegeau atat de usor ?!?! Vadit<br>
sunt vremurile din urma, zice<br>
parintele Rafael Noica. Daca in<br>
acelasi timp tu propovaduiesti si pe<br>
Dumnezeu si pe dracul, ceea ce nici<br>
nu se poate dupa cum zice<br>
Mantuitorul mai sus, apoi tu<br>
propovaduiesti vadit o impacare<br>
intre Dumnezeu si dracul, iar asta<br>
nu mai este propovaduirea a lui<br>
Dumnezeu Cel Adevarat, nici macar<br>
5%, caci un astfel de dumnezeu nu e<br>
Dumnezeu ci dracul in chipul lui<br>
Hristos. Deci tu il propovaduiesti pe<br>
dracul vadit 5% si pe dracul<br>
camuflat 95%, adica il<br>
propovaduiesti doar pe dracul si te<br>
inseli amarnic. Asta nu mai e<br>
ortodoxie ci cacodoxie, ratacire, caci<br>
ortodoxie inseamna dreapta adica<br>
completa : ori e toata ori nu mai e<br>
nimic. Pacat de ei, acei ecumenisti,<br>
ca isi bate joc vrajmasul de ei asa.<br>
Ecumenistii mai zic ca ei arata<br>
drumul treptat ereticilor, ca sa nu le<br>
ceara totul deodata si ei sa poata<br>
intelege mai usor. Ca adica ei sunt<br>
elevi de clasa intai si daca le ceri<br>
deodata cele ale studentilor<br>
( credinta ortodoxa ) ei nu vor mai<br>
intelege nimic si se vor bloca, si<br>
atunci le cer doar niste adevaruri<br>
partiale ( mai pe intelesul lor ) ca sa<br>
ii poata aduce la ortodoxie. Insa<br>
ecumenistii se inseala de doua ori in<br>
rationamentul asta :<br>
- nu inteleg ca nu asta e treaba<br>
ortodoxiei, nu asta e<br>
responsabilitatea ortodoxiei, sa<br>
predice un adevar partial ( imbinat<br>
cu minciuna ) ca sa poata fi inteles<br>
de neputinciosi, ci obligatia<br>
ortodoxiei ( si asta e valabil pentru<br>
absolut toti membrii ei nu numai<br>
pentru unii care sa se numeasca<br>
traditionalisti ) este de a tine<br>
adevarul intreg si deplin pentru<br>
aceia care sunt in stare sa il<br>
inteleaga, chiar si daca pe pamant<br>
ar ramane numai trei astfel de<br>
oameni : un episcop, un preot si un<br>
monah. Aceia trei ar constitui<br>
Biserica Lui Hristos si nu ar avea<br>
voie nici ei sa faca nici un<br>
pogoramant la pacat, nici de frica<br>
dusmanilor Bisericii si nici de o asa<br>
zisa mila fata de eretici. De aceea<br>
cei care se pogoara la nivel de erezie<br>
trebuie opriti din slujire, afurisiti,<br>
anatemizati, asa cum prevad<br>
canoanele, caci Biserica nu are<br>
nevoie de astfel de oameni. Daca ei<br>
vor sa faca lucrurile vrajmasului, sa<br>
faca lucrurile care nu sunt ale<br>
Bisericii, atunci sa iasa din Biserica<br>
si sa se duca unde vor ei, sa isi<br>
infiinteze nu stiu ce biserica new-<br>
age-ista sau ce vor ei, insa in<br>
Biserica nu au ce cauta cu astfel de<br>
erezii. Daca vor in Biserica atunci sa<br>
accepte sa faca numai lucrurile<br>
cuvenite Bisericii iar nu pe ale<br>
ereticilor si paganilor. Ori cu<br>
Biserica respectand canoanele, ori in<br>
afara ei, ei aleg. Pentru Biserica<br>
ortodoxaeste decinefiresc sa accepte<br>
pogoraminte la pacate, si de aceea<br>
nimeni nu are voie sa faca asta.<br>
Biserica nu are nevoie nicidecum de<br>
ecumenisti si secularisti, aceste<br>
categorii sunt cu totul nefiresti<br>
pentru Ortodoxie, si trebuie excluse<br>
din Biserica printr-un sinod<br>
ecumenic care sa ii dea anatemei,<br>
daca nu se vor pocai. Pentru<br>
Ortodoxie este cu totul nefireasca o<br>
astfel de inchipuita mila fata de<br>
eretici, si astfel de pogoraminte. Am<br>
sa explic aceasta si pe parcursul<br>
textului, dar sa tineti minte foarte<br>
bine ce am spus aici, ca asta e una<br>
dintre cele mai importante concluzii<br>
ale textului.<br>
- daca un pagan devine mai bun<br>
decat alt pagan si il invata si pe cel<br>
mai rau binele pe care l-a<br>
descoperit, asta e un lucru bun, caci<br>
oricum paganul ala mai bun nu<br>
putea face mai mult, adica sa fie<br>
ortodox. Estet firescpentru un pagan<br>
sa devina mai bun si sa ii invete pe<br>
altii ramasi in urma binele ce l-a<br>
descoperit el insusi. Insa ca un<br>
ortodox sa devina pagan ca sa se<br>
puna bine cu paganii si apoi sa ii<br>
invete treptat cele bune, mintind si<br>
lucrand pe parcurs impotriva<br>
ortodoxiei, aceasta nu mai este<br>
vrednic de un ortodox, ci este o<br>
lucrare vadit a vrajmasului, o lucrare<br>
draceasca, o inselaciune. Aceasta<br>
este o lucrare cu totul nefireasca<br>
pentru un ortodox si este<br>
inadmisibila pentru ca distruge firea<br>
de a fi a ortodoxului, care astfel nu<br>
mai este ortodox. Astfel de ”<br>
ortodocsi ” trebuie scosi afara din<br>
Biserica, fie episcopi, preoti sau<br>
mireni. Ce zice Mantuitorul : ” lasa<br>
mortii sa isi ingroape mortii lor ”.<br>
Adica lasa pe pagani se invete unii<br>
pe altii binele, nu ortodocsii sa se<br>
duca in paganism sau erezii si sa ii<br>
invete pe eretici sau pagani unele<br>
lucruri bune, in acelasi timp mintind<br>
si lucrand si impotriva ortodoxiei.<br>
Deci avem tot asa : unul este un<br>
lucru firesc, altul este un lucru cu<br>
totul nefiresc. Ca un eretic mai bun<br>
sa invete un lucru bun pe un eretic<br>
mai rau, asta e un lucru firesc si<br>
bun. Insa ca un ortodox sa se faca<br>
eretic in afirmatii sau fapte ca sa<br>
devina prieten cu ereticii si astfel sa<br>
fie primit in randurile lor, si sa ii<br>
poata invata unele lucruri bune, cat<br>
pot primi aceia, asta e un lucru cu<br>
totul nefiresc si trebuie pedepsit<br>
dupa canoane. Caci a se face<br>
ortodoxul eretic este o lepadare de<br>
Hristos si pacat. Iar pogoramant la<br>
asa ceva eu consider anatema, dupa<br>
cum zic canoanele.<br>
Hai sa mai analizam un aspect al<br>
pogoramintelor la pacate : cand<br>
catolicii s-au despartit de ortodoxie<br>
la 1054, prima generatie de catolicii<br>
( aceia in timpul vietii carora s-a<br>
facut schisma ) aveau si botez valid<br>
si preotie valida, caci erau facute de<br>
preoti ortodocsi, insa aceste taine le-<br>
au devenit nelucratoare prin<br>
despartirea de Biserica. Ecumenistii<br>
zic altfel : botezul lor nu a devenit<br>
nelucrator ci doar ca a inceput sa<br>
lucreze asupra lor foarte lent, la fel<br>
si cu preotia. Pai daca era asa,<br>
atunci ei puteau da si botezul si<br>
preotia mai departe, si deci ar avea<br>
taine valide si azi, doar ca tainele<br>
lor sfinte lucreaza asupra lor mai<br>
incet decat asupra ortodocsilor. Oh,<br>
ce inselaciune. De ce zic ecumenistii<br>
ca tainele lor lucreaza doar mai<br>
incet asupra catolicilor si nu sunt cu<br>
totul nevalide ? Ei asa gandesc :<br>
Sfintele Tainele lucreaza si atunci<br>
cand omul primeste doar o picatura<br>
de har, dupa cuvantul Domnului : ”<br>
Hristos este Lumina ce lumineaza pe<br>
TOT omul ce vine in lume ”, adica si<br>
pe eretici si pagani. Da, Hristos ii<br>
lumineaza si pe ei, e adevarat, insa<br>
ceea ce primesc ei de la Duhul Sfant<br>
este numai picatura cu picatura, caci<br>
sunt neputinciosi in a intelege<br>
ortodoxia, ca sa le poata da bogatie<br>
de har, acea comoara de care<br>
vorbeste Hristos in Evanghelie. Ei nu<br>
pot gasi comoara si de aceea le da<br>
numai cate putin, cat pot ei primi.<br>
Asta e adevarat, nu e gresit. Insa<br>
una e Sfanta Taina ortodoxa si<br>
altceva e picatura de har pe care o<br>
primesc necredinciosii. Sa vedem ce<br>
se intelege prin Sfanta Taina. In<br>
primul rand avem numele de<br>
sfintenie, deci zice ca e sfanta, adica<br>
poate da o bogatie de har, nu doar o<br>
picatura. Apoi avem cuvantul Taina,<br>
care inseamna adancime sufleteasca,<br>
adica bogatie sufleteasca, si fiind<br>
lucrare dumnezeiasca, atunci este o<br>
bogatie dumnezeiasca. Deci Sfanta<br>
Taina se intelege o bogatie de har<br>
nu doar o picatura de har. Cine<br>
spune ca o Sfanta Taina se poate<br>
reduce doar la o picatura de har,<br>
huleste sfintenia Tainei, o<br>
batjocoreste. Iar apoi, cand zice<br>
sfanta inseamna ca acea bogatie de<br>
har nu este doar o bogatie de har, ci<br>
o bogatie care presupune si credinta<br>
ortodoxa, caci este sfanta. O credinta<br>
care nu este dreapta slavire de<br>
Dumnezeu cum va fi sfanta ? Nu are<br>
cum. Caci daca nu este dreapta<br>
slavire avem pe dracul furisat acolo,<br>
si atunci nu mai exista sfintenie,<br>
caci sfintenie inseamna plinatate de<br>
har dumnezeiesc. Nu degeaba sfintii<br>
parinti au ales numele de Taina,<br>
care inseamna adancime, nu doar o<br>
picatura. Deci o Sfanta Taina nu<br>
poate fi redusa la nivelul de<br>
picatura, ca asta inseamna a o huli,<br>
a huli sfintenia lui Dumnezeu. O<br>
Stanta Taina nu este picatura nici in<br>
firea ei si nici in lucrare, ci si in fire<br>
si in lucrare asupra omului este<br>
sfanta si deci da sfintenie, adica<br>
bogatie de har. Deci o Sfanta Taina<br>
nu poate lucra nicidecum doar<br>
picatura cu picatura, si omul sa<br>
ramana eretic sau pagan. Ci Ea<br>
lucreaza ori dreptslavitor ori deloc.<br>
Cand un pagan sau eretic zice ca nu<br>
crede ca ceea ce crede el este erezie<br>
sau paganism, cum va mai lucra o<br>
Sfanta Taina ortodoxa asupra unuia<br>
ca acesta ? Oare Hristos se reduce la<br>
nivelul de pagan sau eretic ??? Caci<br>
in Sfanta Impartasanie Il avem chiar<br>
pe Hristos. Oare daca ii dai unui<br>
pagan sau eretic Impartasania<br>
Hristos se va micsora pe Sine si se<br>
va asemana acelui pagan sau<br>
eretic ?!? Caci impartasirea inseamna<br>
UNIRE cu Hristos, si daca e unire<br>
atunci ori ereticul sau paganul<br>
devine dreptslavitor, ori Hristos<br>
devine eretic sau pagan. Anatema<br>
unei astfel de hule. Dar nici<br>
celelalte Sfinte Taine nu se pot da<br>
ereticilor si paganilor, caci sunt<br>
sfinte, iar ceea ce este sfant lucreaza<br>
sfintenia pentru ca asta este firea<br>
lor.<br>
Sfintii parinti ( cititi la sfantul<br>
Maxim marturisitorul teologia<br>
aceasta ) zic ca lucrarea unei firi ( a<br>
unui lucru ) trebuie sa reprezinte<br>
firea respectiva, caci daca nu ar<br>
reprezenta-o corect, ar batjocori-o.<br>
Deci pogoramintele pe care le poate<br>
face o fire in lucrarea ei nu pot fi<br>
prea mari, incat sa devina nefiresti<br>
pentru fire, caci asta ar insemna<br>
tradare a firii si nu reprezentare a<br>
firii.<br>
Daca o Sfanta Taina este sfanta<br>
dupa firea ei, insa va lucra doar o<br>
picatura in lucrarea ei, dupa<br>
neputinta unui eretic sau pagan<br>
( iar erezia sau paganismul este<br>
nefireasca pentru sfintenie ), atunci<br>
lucrarea ei ar deveni nefireasca<br>
pentru firea ei, adica o batjocura<br>
pentru firea ei. Atunci lucrarea ei<br>
( picatura ) nu ar mai putea<br>
reprezenta firea care lucreaza<br>
lucrarea, ci ar insemna o batjocura<br>
la adresa sfinteniei firii. Tot asa si<br>
Dumnezeu are si Fire si lucrare, si<br>
lucrarea Lui asupra noastra este mai<br>
putin luminoasa decat Lumina Firii,<br>
insa nu se pogoara la pacate.<br>
Parintele Dumitru Staniloae facea o<br>
comparatie : mama este om matur<br>
dupa fire si stie cele ale omului<br>
matur, insa cand lucreaza cu copilul<br>
lucreaza cele de la nivelul copilului,<br>
chiar daca stie ca ele nu sunt ale<br>
omului matur. Vorbeste la nivelul lui<br>
de intelegere. Este pogoramant. Asta<br>
nu inseamna ca mama isi leapada<br>
firea ei de mama, ci doar lucreaza o<br>
lucrare care nu este la nivelul ei de<br>
cunoastere dar nici nu este<br>
impotriva firii ei, ci dupa fire. Insa o<br>
mama nu are dreptul sa lucreze<br>
pacatul cu copilul, asta nu ar mai fi<br>
pogoramant. Tot asa si Dumnezeu<br>
face pogoramant fata de Firea Lui in<br>
lucrarea Lui, se smereste la nivelul<br>
nostru, insa El nu lucreaza pacatele<br>
noastre, nu face pogoramant la ele,<br>
caci asta ar fi prea josnic pentru El.<br>
Mantuitorul a luat firea noastra prin<br>
intrupare, dar nu a facut nici un<br>
pacat pentru a mantui pe om, caci<br>
asta ar fi fost prea josnic pentru El,<br>
si nici nu ar fi mantuit pe nimeni<br>
prin asta. Si apoi, vine concluzia :<br>
daca o Sfanta Taina s-ar fi putut<br>
pogori la nivel de picatura cu<br>
picatura, incat sa se lucreze si<br>
asupra celor eretici sau pagani,<br>
atunci Dumnezeu ar fi dat sfinte<br>
Taine si prin Moise, si preotia lui ar<br>
fi fost tot sfanta Taina. Asta e erezie,<br>
cred ca va dati seama si ecumenistii.<br>
Daca sfintele Taine ar lucra si<br>
asupra iudeilor si ereticilor sau<br>
paganilor, pentru motivul de a-i<br>
aduce si pe ei la crestinism, atunci<br>
Dumnezeu ar fi dat sfinte Taine si<br>
prin Moise sau Avraam, sau Noe, si<br>
ar fi aparut la un moment dat<br>
crestini si inainte de Hristos, si<br>
atunci crestinismul nu l-ar mai fi<br>
adus El. Ci ar fi fost crestini si<br>
inaintea Lui, si s-ar fi mantuit unii<br>
si inainte de venirea Lui, si venirea<br>
Lui nu ar mai fi avut rol de<br>
mantuire. Insa El a zis : cei ce au<br>
fost inainte de Mine toti au fost<br>
talhari, caci nu au fost crestini.<br>
Daca o Sfanta Taina, dand-o unui<br>
eretic sau pagan, va lucra doar o<br>
picatura si lucrarea ei se va asemana<br>
dupa neputinta ereticului sau<br>
paganului, adica daca va deveni<br>
lucrare pagana sau eretica, atunci<br>
cum va mai fi SFANTA Taina ???<br>
Unde va mai fi sfintenia ei ??? Nu va<br>
mai fi. Caci lucrarea va batjocori<br>
firea. Iar cand Adam si-a batjocorit<br>
curatia firii sale omenesti, cand a<br>
cazut in cele nefiresti, adica pacat,<br>
atunci a pierdut harul si nu s-a mai<br>
putut intoarce inapoi in rai, nu a<br>
mai putut castiga inapoi harul. La<br>
fel, daca Hristos ar facut vreun pacat<br>
in viata Sa, ar fi pierdut harul<br>
Duhului Sfant si nu l-ar mai fi putut<br>
castiga inapoi prin nimic, si atunci<br>
nu ar mai fi putut mantui pe<br>
nimeni. Asta este absurd si de<br>
neacceptat si pentru ecumenisti. Tot<br>
asa si o Sfanta Taina daca se<br>
pogoara la pacat lucrarea ei, atunci<br>
pierde harul, se profaneaza, si<br>
inapoi nu se mai sfinteste. Si astfel<br>
nu mantuieste pe nimeni.<br>
Deci e profanare de Sfinte Taine, sa<br>
le dai ereticilor, iudeilor, sau<br>
paganilor. Deci o Sfanta Taina nu<br>
poate lucra paganeste, sau eretic, ci<br>
doar o lucrare sfanta. De aceea zice<br>
Scriptura : ” cele curate preotilor si<br>
cele sfinte sfintilor ”. Omul care<br>
primeste o sfanta Taina ortodoxa<br>
trebuie sa fie capabil sa primeasca<br>
sfintenia. Dar un eretic sau pagan<br>
nici macar nu crede in sfintenia unei<br>
Taine ortodoxe, caci el apartine de<br>
alta religie sau confesiune, si nu<br>
crede sfinte decat cele ale ” bisericii<br>
” lui. Deci un astfel de om cum sa<br>
primeasca sfintire, atata timp cat<br>
nici nu crede in sfintenia Tainelor<br>
ortodoxe si nu crede ca poate primi<br>
sfintire de la ele ??? Nu poate primi<br>
nimic, ci daca unui astfel de om i se<br>
administreaza o Sfanta Taina ii va fi<br>
spre osanda, va primi o inraurire<br>
diavoleasca, caci el cand primeste<br>
Taina o huleste si o profaneaza. Deci<br>
el va primi inraurire diavoleasca si<br>
nicidecum sfintire. Nu i se poate da<br>
unui eretic sau pagan nici o Sfanta<br>
Taina ortodoxa, nici anafora, nici<br>
aghiazma, nici sa sarute o icoana,<br>
nici sa fie pomenit la nici un fel de<br>
slujba, caci el toate acestea le<br>
huleste. Daca se va pomeni la orice<br>
fel de slujba va primi inraurire<br>
diavoleasca si el si preotul. Nu se<br>
pot pomeni astfel de eretici sau<br>
pagani decat la paraclis sau psaltire,<br>
caci acestea nu sunt nici Taine nici<br>
ierurgii. Iar la ectenii se pot pomeni<br>
doar la general, cum este stabilit de<br>
sfintii parinti.<br>
Mai avem cazul celor care au pacate<br>
impotriva Duhului Sfant, de exemplu<br>
cred intr-o erezie, sau nu tin<br>
posturile, au patima betiei si nu se<br>
lasa, nu isi fac rugaciunile zilnice,<br>
sau altele, dar ei nu hulesc sfintenia<br>
Bisericii si Tainelor ortodoxe.<br>
Acestora, zic sfintii parinti, li se<br>
poate da anafora, aghiazma, pot fi<br>
cununati, sau sa fie pomeniti la<br>
Sfantul Maslu. De ce ? Pentru ca<br>
apostazia lor nu este completa, ei<br>
mai cred in sfintenia Bisericii si<br>
Tainelor. Ei hulesc pe Duhul Sfant<br>
doar partial. Dar sfintenie partiala<br>
au si acestea : sfanta anafora,<br>
aghiazma, Cununia, Sfantul Maslu,<br>
slujba inmormantarii, parastasul. De<br>
aceea li se pot administra aceste<br>
sfintenii celor cu pacate impotriva<br>
Duhului Sfant. Insa Impartasania nu<br>
are sfintenie partiala, ci deplina si<br>
desavarsita, de aceea se cheama<br>
Preacuratele Taine. Nu se poate da<br>
deci celor cu pacate impotriva<br>
Duhului Sfant, oricat de multa<br>
evlavie ar arata. Caci evlavia deplina<br>
se cuvine celor ce se impartasesc cu<br>
Sfintenia Deplina. Ori o evlavie<br>
deplina nu se poate avea daca omul<br>
nu vrea sa se pocaiasca de toate<br>
pacatele, caci si credinta si evlavia<br>
se vede din fapte. Daca nu vrei sa te<br>
pocaiesti si credinta ta devine<br>
nedeplina, caci zice apostolul ca e<br>
moarta, si la fel si evlavia nu mai<br>
este deplina. Ori daca evlavia nu e<br>
deplina nu se poate impartasi veci,<br>
altfel huleste deplinatatea sfinteniei<br>
Impartasaniei. Iar daca un om cu<br>
pacate impotriva Duhului Sfant nici<br>
nu crede in sfintenia Bisericii si a<br>
Tainelor nu poate primi nici<br>
aghiazma, nici anafora, nici Cununie,<br>
nici inmormantare, nici sfantul<br>
Maslu, nici nimic sfant. La fel si<br>
Botezul si Mirungerea au sfintenie<br>
prea mare incat sa se poata da unor<br>
oameni ce pacatuiesc impotriva<br>
Duhului Sfant. Iar Preotia are<br>
sfintenie deplina. Deci e clar.<br>
Deci cum atunci sa lucreze Sfintele<br>
Taine asupra catolicilor care s-au<br>
despartiti de Biserica Ortodoxa si nu<br>
mai cred de la 1054 in sfintenia ei si<br>
in sfintenia Tainelor ortodoxe ? Ei nu<br>
pot primi nici anafora, aghiazma, sau<br>
undemn sfintit, ce sa mai zici de<br>
Botez sau Impartasanie sau<br>
Preotie ?! Nu mai pot fi pomeniti<br>
decat la psaltire sau paraclis. Sau la<br>
acatiste. Atat. Ca nu pot deveni<br>
sfinti catolici ! Deci ei nu mai au<br>
tainele valide, caci prima generatie<br>
de la 1054 de catolici au avut<br>
Tainele valide ortodoxe dar<br>
nelucratoare, si mai departe nu<br>
aveau cum sa le mai dea, fiind<br>
nelucratoare.<br>
Eu zic ereziei ecumeniste anatema,<br>
dupa cuvantul apostolului ! Nu ii<br>
dau pe ecumenisti anatema, sa nu<br>
ma inteleaga cineva gresit, caci asta<br>
poate doar sinodul, insa erezia lor o<br>
consider anatema, adica despartire<br>
de Hristos ( si consider ca va fi data<br>
anatema si oficial de sinodul al<br>
optulea ecumenic; e adevarat ca<br>
ecumenistii nu sunt anatema oficial<br>
si ei nu considera anatema<br>
ecumenismul, insa eu asa il<br>
consider, caci daca il consider erezie<br>
atunci e clar ca e si anatema din<br>
punctul meu de vedere; si cred ca la<br>
sinodul al optulea ecumenic va fi dat<br>
anatema oficial, dupa cum zic<br>
proorociile ) .<br>
Am clarificat doua subiecte :<br>
pogoraminte la pacate nu se poate,<br>
iar ereticii nu au sfinte Taine. Mie<br>
daca imi dati in mana impartasania<br>
catolicilor, romano sau greco, nu<br>
conteaza, o voi calca in picioare, caci<br>
este paine spurcata. O arunc jos si o<br>
calc. Nu o dau pe apa sau in foc ca<br>
pe o paine binecuvantata, ci o calc.<br>
Caci cand un popa catolic face<br>
liturghia catolica, nu sfinteste<br>
painea si vinul nici un strop. Painea<br>
si vinul pe care ei le considera<br>
impartasanie, nu sunt sfintite nici<br>
macar cat anafora ortodoxa, ba mai<br>
mult, nici macar cat painea de pe<br>
masa crestinului, care si el face o<br>
rugaciune de sfintire a bucatelor<br>
inainte de masa. Bucatele de la<br>
masa ortodoxului se binecuvinteaza<br>
cu un strop de har, cat poate da el,<br>
dar painea din ” impartasania ”<br>
catolica nu se binecuvinteaza nici<br>
atat. Caci ei nu zic la liturghia lor :<br>
Doamne binecuvinteaza bucatele din<br>
potir ca sa le mancam ca pe o<br>
simpla mancare. Daca ziceau asa se<br>
mai binecuvantau ele, dar daca ei<br>
zic sa se prefaca in Trupul si Sangele<br>
Mantuitorului, atunci ei batjocoresc<br>
fara sa isi dea seama Taina ortodoxa,<br>
si astfel nu primesc nici un strop de<br>
har, ci inraurire diavoleasca asupra<br>
painii si vinului. Acolo ei il primesc<br>
pe dracul in chipul lui Hristos, si cu<br>
acel drac se impartasesc ei, si de aia<br>
nu pot veni usor la ortodoxie, pentru<br>
ca energiile demonice ale acelui drac<br>
le intuneca mintile in permanenta. E<br>
un fel de vraja care le mentine<br>
permanent mintea si inima in<br>
puterea draceasca la care se inchina<br>
in bisericile lor. Papa ii vrajeste cu<br>
painea lor necurata pe care o<br>
numesc impartasanie. Este<br>
inspaimantator ce fac ei acolo, aduc<br>
inchinare dracului camuflat in chipul<br>
lui Hristos, si nu isi dau seama,<br>
raman in inselare. Si cei ortodocsi<br>
care ajungeau sa se inchine unui<br>
astfel de drac aparut in vedenie,<br>
aveau mai apoi de suportat<br>
consecinte dezastruoase, unii chiar<br>
se pierdeau pe vesnicie. Dapai unui<br>
catolic care face asta in fiecare<br>
sarbatoare ! Nu este de mirare ca ei<br>
nu vin la ortodoxie. Deci daca mi se<br>
da o astfel de impartasanie in mana<br>
mea, eu o voi calca, caci pe dracul il<br>
voi calca. </p>
<p>articolul in intregime aici: <a href="http://sihastru.forumup.com/viewtopic.php?p=14184&highlight=&mforum=sihastru#14184">http://sihastru.forumup.com/viewtopic.php?p=14184&highlight=&mforum=sihastru#14184</a></p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-5450128177309051712014-04-23T23:25:00.001+03:002014-04-23T23:25:11.370+03:00Totul s-a sfarsit.<div><p>Bogatul Stăpân al casei a pregătit un<br>
ospăţ îmbelşugat pentru numeroşii Săi prieteni, şi pentru mulţi alţii<br>
pe care ar dori să-i invite la masă şi să-i alăture acestora. Un belşug de<br>
mâncăruri duhovniceşti de o fineţe<br>
aleasă se vor oferi oaspeţilor<br>
aşezaţi la această masă şi, la<br>
sfârşitul ospăţului cei prezenţi vor<br>
fi încărcaţi de daruri spirituale.<br>
După ce oaspeţii de seamă vor<br>
pleca, Stăpânul casei va arunca o<br>
privire prin uşa încăperii în care a<br>
avut loc ospăţul, şi va remarca în<br>
faţa ei o mulţime de cerşetori<br>
înfometaţi, care ar fi fericiţi să li<br>
se ofere fărâmiturile rămase de la<br>
ospăţ. Preamilostivul va porunci<br>
slugilor să nu mai adune<br>
fărâmiturile şi va chema cerşetorii<br>
înfometaţi să se bucure de ele, cu<br>
tot aspectul lor neîngrijit şi<br>
nevrednic de somptuozitatea<br>
palatului. Timizi şi indecişi,<br>
cerşetorii vor intra în măreaţa<br>
încăpere, se vor apropia în<br>
neorânduială de masă, fiecare<br>
mâncând ce va găsi în faţa lui,<br>
adunând toate fărâmiturile.<br>
Evident, nici unul dintre ei nu va<br>
găsi un platou intact, nici nu va<br>
beneficia de oficiile elegante de<br>
care s-au bucurat oaspeţii, nici nu<br>
vor audia corul cântăreţilor care i-<br>
a încântat pe meseni. Iată de ce<br>
nici un cerşetor, chiar dacă printre<br>
ei se vor afla oameni foarte dotaţi<br>
şi inteligenţi, nu-şi va putea face<br>
o idee clară despre ospăţ.<br>
Mulţumiţi de fărâmiturile adunate,<br>
vor trebui să se mângâie cu o idee<br>
vagă despre ospăţul strălucitor la<br>
care au participat oaspeţii de vază.<br>
Când vor deşerta masa de tot ceea<br>
ce se putea mânca, cerşetorii se<br>
vor prosterna în faţa Stăpânului<br>
casei, şi-i vor mulţumi pentru<br>
această mâncare, cum n-au văzut şi<br>
n-au mâncat niciodată. El le va<br>
spune ” Fraţilor, când am dat<br>
dispoziţiile pentru pregătirea<br>
acestui ospăţ nu m-am gândit la<br>
voi; de aceea nu v-am putut oferi<br>
această masă după tot protocolul,<br>
şi nu v-am făcut cadouri pentru că<br>
acelea s-au împărţit oaspeţilor<br>
stabiliţi dinainte”. Cu un singur<br>
glas, cerşetorii vor exclama:”<br>
Stăpâne, chiar dacă nu ne-ai făcut<br>
cadouri! Chiar dacă nu ne-ai oferit<br>
un ospăţ fastuos, n-avem cuvinte<br>
să-Ţi mulţumim că nu ne-ai<br>
îndepărtat cu dispreţ şi dezgust!<br>
Nouă, care suntem plini de tot felul<br>
de răni, ne-ai îngăduit să intrăm în<br>
palatul Tău şi ne-ai salvat de la<br>
moartea prin înfometare!”<br>
Cerşetorii se vor împrăştia<br>
mulţumind milostivului Stăpân şi<br>
binecuvântându-L. Stăpânul<br>
întorcându-se spre slugi, le va zice<br>
” Acum strângeţi masa şi încuiaţi<br>
porţile palatului. Oaspeţi nu mai<br>
sunt; toată mâncarea disponibilă a<br>
fost oferită. Totul s-a sfârşit.”</p>
<p>Sf. Ignatie Briancianinov,<br>
“Fărâmiturile ospăţului”<br>
“Concluzii”</p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-56548279716757062942014-04-23T13:17:00.001+03:002014-04-23T13:17:48.708+03:00Dezastrul dezastrelor<div><p>Sfinţii Părinţi, călugării din primele<br>
veacuri creştine, au fost creştini<br>
desăvârşiţi, plini de Duhul Sfânt. Ei<br>
au avut descoperiri de sus referitor<br>
la monahismul vremurilor de pe<br>
urmă şi au făcut referitor la acest<br>
subiect proorocii care se împlinesc<br>
sub ochii noştri. Toate prezicerile<br>
părinţilor sunt de acord în a spune<br>
că monahii de la urmă vor duce o<br>
viaţă mănăstirească săracă, pentru<br>
că nu le vor fi acordate nici<br>
puterile psihice şi spirituale, nici<br>
belşugul harului de care se bucurau<br>
primi călugări, şi că îşi vor câştiga<br>
mântuirea cu mare greutate.<br>
Un oarecare călugăr egiptean a<br>
căzut într-o zi în extaz şi a avut o<br>
viziune duhovnicească. A văzut trei<br>
călugări pe malul mării. De pe<br>
celălalt mal o voce le striga: “Luaţi<br>
aripi şi veniţi la Mine!”. După ce au<br>
auzit această voce, doi dintre<br>
călugări au primit aripi de foc şi au<br>
zburat deîndată pe celălalt mal. Al<br>
treilea a rămas singur acolo unde<br>
era. A început a plânge şi a striga.<br>
In final şi el a primit aripi, dar nu<br>
de foc; acestea erau atât de slabe<br>
încât a traversat marea cu mare<br>
frică şi întâlnind foarte multe<br>
obstacole. Adesea puterile îl lăsau<br>
şi se învolbura în mare; văzând că<br>
se îneacă, a început să strige cu o<br>
voce tânguitoare, când ridicându-<br>
se deasupra valorilor, când fiind<br>
acoperit de ele, ajungând din nou<br>
deasupra, iar apoi epuizat cădea în<br>
vârtej, strigând din nou, ridicându-<br>
se un pic… în sfârşit, sleit de<br>
puteri, a ajuns la malul celălalt.<br>
Primii doi călugări reprezintă<br>
monahismul primelor veacuri, pe<br>
când cel de-al treilea reprezintă<br>
monahismul vremurilor de pe<br>
urmă, sărac atât numeric cât şi în<br>
realizări (Ioan Colov, Pateric, Alba<br>
lulia, p. 99).<br>
Într-o zi Sfinţii Părinţi din pustia<br>
Scetică vorbeau profetic referitor<br>
la neamul de pe urmă. “Ce-am<br>
făcut noi?”, se întrebau ei. Unul<br>
dintre ei, mare bătrân, awa Ishirion<br>
a răspuns: “Noi am împlinit<br>
poruncile lui Dumnezeu”. Ei l-au<br>
întrebat ce vor face cei ce vor<br>
după ei. Avva a răspuns: “Ei vor<br>
împlini pe jumătate ceea ce am<br>
făcut noi”. Apoi l-au întrebat din<br>
nou: “Şi ce vor face cei ce vor veni<br>
după ei?” Avva Ishirion a răspuns:<br>
“Ei nu vor împlini nici o lucrare<br>
călugărească, dar vor fi încercaţi<br>
de ispite, şi aceia dintre ei care vor<br>
stărui până la sfârşit vor fi mai<br>
mari decât noi şi decât părinţii<br>
noştri” .<br>
Arhimandritul Arcadie, superiorul<br>
mănăstirii Sfântul Chiril din<br>
Novozersk, mort în 1847, relatează<br>
următoarele: “Intr-o zi, pentru un<br>
motiv oarecare, eram foarte<br>
întristat. In această stare m-am dus<br>
la Utrenie, şi, în timp ce stam în<br>
biserică, mă gândeam la tulburarea<br>
mea. Nu ştiam ce o să mi se<br>
întâmple: involuntar am închis<br>
ochii, într-un fel de absenţă, dar<br>
nu dormeam, căci auzeam limpede<br>
fiecare cuvânt ce se citea. Deodată<br>
l-am văzut în faţa mea pe patronul<br>
mănăstirii noastre, Sf. Chiril. El mi-<br>
a zis: ‘De ce eşti abătut? Nu ştii tu<br>
că monahii din vremurile de pe<br>
urmă se vor mântui prin ispite?’<br>
Auzind aceste cuvinte,<br>
arhimandritul şi-a revenit în sine.<br>
Vedenia a lăsat în sufletul acestui<br>
stareţ extrem de simplu – căci aşa<br>
era Arcadie – o pace profundă.<br>
Aşadar, după cum Dumnezeu ne-a<br>
promis, necazurile sunt prin<br>
excelenţă partea noastră, a<br>
călugărilor de astăzi. Faptul că ştim<br>
acest lucru ne aduce mângâiere. Ne<br>
încurajează şi ne întăreşte în faţa<br>
tuturor necazurilor şi ispitelor cu<br>
care ne confruntăm! “Deci, smeriţi-<br>
vă sub mâna cea tare a lui<br>
Dumnezeu, ca El să vă înalţe Ia<br>
timpul cuvenit. Lăsaţi-I Lui toată<br>
grija voastră, căci El are grijă de<br>
voi” (l Petru 5, 6-7). Din toată<br>
inima să ne lăsăm lucraţi prin<br>
necazuri, împlinind cu mare grijă<br>
poruncile Evangheliei: Aceasta este<br>
voia lui Dumnezeu cu noi.<br>
În cele mai multe cazuri încercările<br>
ce vin asupra noastră, la prima<br>
vedere, sunt neînsemnate încât nici<br>
nu le-ai putea socoti încercări. Dar<br>
aceasta-i doar o viclenie a<br>
vrăjmaşului care, datorită unei<br>
experienţe îndelungate, a dobândit<br>
în lupta cu omul necălit o dibăcie<br>
extraordinară. Îngerul căzut a<br>
observat că ispitele evidente,<br>
grosiere şi violente îi insuflă<br>
omului un zel puternic şi un mare<br>
curaj pentru a se lupta cu ele.<br>
Pentru a rămâne ascuns, le va<br>
înlocui pe acestea cu ispite mai<br>
uşoare, dar foarte subtile, şi de o<br>
extremă eficacitate. Ele nu<br>
provoacă zel în inimile noastre, ele<br>
nu declanşează o luptă spirituală,<br>
dar te ţin într-un fel de letargie şi<br>
aruncă duhul nostru în stare de<br>
espectativă. Ele te copleşesc şi în<br>
mod progresiv îţi epuizează puterile<br>
psihice, te aruncă în plictiseală şi<br>
în inactivitate; ele te ruinează şi fac<br>
din tine o ţintă a patimilor, ca<br>
urmare a slăbănogirii, plictiselii şi<br>
inactivităţii.<br>
Viclenia diavolului şi greutatea<br>
luptei pe care o duce el astăzi cu<br>
călugării au fost descoperite mai<br>
dinainte de către Dumnezeu.<br>
Dumnezeu îi încununează pe<br>
luptătorii de astăzi ca şi pe cei de<br>
demult, deşi nevoinţele acelora, în<br>
mod aparent, erau mai mari decât<br>
ale acestora. Să ne păzim dar să nu<br>
ajungem în istovire, în plictiseală şi<br>
în lenevire! Să ne mobilizăm toate<br>
puterile şi toată atenţia pentru a<br>
păzi poruncile Evangheliei.<br>
Împlinindu-le vom descoperi<br>
nenumăratele curse ale vrăjmaşului<br>
şi viclenia cu care el le combină şi<br>
le pune în lucrare. Vom vedea că<br>
necazurile şi ispitele de astăzi,<br>
uşoare în aparenţă, tind, ca şi cele<br>
de odinioară, să-l îndepărteze pe<br>
om de Hristos, să distrugă din<br>
lume adevăratul creştinism,<br>
nelăsând să dăinuiască decât forma<br>
exterioară, cu care să-i înşele mai<br>
uşor pe oameni. Vom vedea că<br>
ispitele uşoare pe care satan le<br>
pune în lucrare cu o răutate<br>
infernală acţionează mult mai<br>
eficient decât ispitele violente,<br>
sigure, văzute şi directe.<br>
Motivul principal pentru care<br>
necazurile sunt atât de chinuitoare<br>
pentru călugării de astăzi ţine de<br>
monahismul însuşi, şi stă înainte de<br>
toate în lipsa de formare<br>
duhovnicească. Această lipsă, greu<br>
de depistat, trebuie considerată ca<br>
cea mai mare nenorocire. Călugărul<br>
n-o poate sesiza imediat.<br>
Începătorul, plin de zel pentru<br>
nevoinţă şi mai puţin pentru<br>
cunoştinţe duhovniceşti, se<br>
mulţumeşte de obicei cu educaţia<br>
pe care o găseşte în mănăstire sau<br>
care vine de la sine. Mult mai<br>
târziu, după un studiu aprofundat<br>
al Sfintelor Scripturi şi al scrierilor<br>
patristice, asceţii (şi dintre ei un<br>
număr mic) devin conştienţi încet,<br>
încet, că este de neapărată<br>
trebuinţă o formare duhovnicească<br>
pentru a înainta în viaţa<br>
călugărească; că formarea<br>
intelectuală, oricât de bogată şi<br>
splendidă ar fi în aparenţă, şi ori<br>
de ce apreciere s-ar bucura în<br>
lumea aceasta lovită de orbire,<br>
rămâne întunecată şi-i atrage în<br>
tenebre, în locaşul spiritelor<br>
căzute, pe cei ce i se dedică ei.<br>
O formare duhovnicească<br>
întemeiată pe cuvântul lui<br>
Dumnezeu, aşa cum îl găseşti în<br>
carte, dar n-o primeşti printr-o<br>
povăţuire vie şi orală, este singura<br>
călăuză pe care o ai la îndemână, şi<br>
aşa, prin forţa lucrurilor, călugărul<br>
îşi devine în mare măsură propriul<br>
său dascăl. Acest mod de formare,<br>
cu tot folosul pe care-l poate<br>
aduce, este adesea însoţit de<br>
greşeli şi abateri grave, consecinţă<br>
inevitabilă stării de ignoranţă a<br>
celor supuşi puterii patimilor. Un<br>
începător, datorită necunoaşterii şi<br>
influenţei ce o au patimile asupra<br>
lui, nu poate înţelege corect<br>
Sfintele Scripturi, nici nu se poate<br>
ţine cu statornicie de acestea.<br>
Traversând înot marea de păcate,<br>
adeseori ni se împuţinează forţele:<br>
epuizaţi, cădem şi ne afundăm în<br>
mare, riscând să ne înecăm.<br>
Din pricina lipsei povăţuitorilor<br>
duhovniceşti, a marilor trăitori în<br>
Duh, datorită nenumăratelor<br>
pericole de care suntem<br>
înconjuraţi, ajungem într-o stare<br>
de plâns. Suntem disperaţi, ne-am<br>
rătăcit şi nu există voce care să se<br>
întoarcă din rătăcire: cartea<br>
rămâne mută, spiritul căzut, dorind<br>
să ne ţine în eroare, ne face să<br>
uităm chiar că o asemenea carte<br>
există. “Mântuieşte-mă, Doamne!”,<br>
striga David care, în duh profetic,<br>
prevedea necazurile noastre şi<br>
vorbea în numele celui ce doreşte<br>
să fie salvat, “că a lipsit cel<br>
cuvios”. Nu mai există mentor, sau<br>
povăţuitor pnevmatofor, capabil să<br>
ne arate fără greşeală calea<br>
mântuirii, şi căruia cel ce vrea<br>
mântuirea, să i se încredinţeze fără<br>
de nici o grijă. “Că s-a împuţinat<br>
adevărul de la fiii oamenilor,<br>
deşertăciuni a grăit fiecare către<br>
aproapele său” (Ps. 11, l-3) la<br>
îndemnul unei înţelepciuni profane<br>
capabile să exagereze şi să<br>
întărească erorile şi nălucirile. Am<br>
devenit foarte vulnerabili, iar<br>
ocaziile de cădere s-au înmulţit în<br>
jurul nostru şi au căpătat o putere<br>
enormă; ele sunt foarte<br>
diversificate şi înşelătoare pentru<br>
ochiul nostru sufletesc bolnav şi<br>
pentru inima noastră, care atrasă<br>
de ele se îndepărtează de<br>
Dumnezeu.<br>
Suntem atât de stăpâniţi de ispite<br>
încât am abandonat formarea<br>
noastră duhovnicească întemeiată<br>
pe cuvântul lui Dumnezeu, şi care<br>
este totuşi singurul mijloc de<br>
salvare. Această formare<br>
duhovnicească cere să duci o viaţă<br>
atentă, eliberată de distracţii, dar<br>
voinţa noastră pervertită caută<br>
tocmai contrariul. Suntem porniţi<br>
înspre câştig material, înspre<br>
reuşită în această lume.<br>
Dorim onoruri, dorim belşug şi lux.<br>
Dorim distracţii şi partea noastră<br>
de plăceri mondene. Pentru a<br>
dobândi toate acestea, noi suntem<br>
exclusiv preocupaţi de dezvoltarea<br>
naturii căzute. Am pierdut noţiunea<br>
firii născute din nou; poruncile<br>
Evangheliei le-am neglijat şi le-am<br>
uitat; nevoinţa interioară ne este<br>
total necunoscută, cea exterioară<br>
absorbindu-ne complet, cu scopul<br>
de a părea evlavioşi şi sfinţi în faţa<br>
oamenilor şi de a ne lua răsplata<br>
de la aceştia. Am părăsit calea<br>
mântuirii cea strâmtă şi cu chinuri,<br>
şi călătorim pe calea cea largă şi<br>
uşoară. “Mântuieşte-mă Doamne că<br>
a lipsit cel cuvios. lată-ne pe noi<br>
(călugării) mai mici decât toate<br>
neamurile, lată-ne astăzi smeriţi<br>
pentru tot pământul, din pricina<br>
păcatelor noastre. Nu mai este nici<br>
căpetenie, nici profet, nici rege”<br>
pentru a ne călăuzi în războiul<br>
nevăzut ochilor trupeşti, “căci lupta<br>
noastră nu este împotriva trupului<br>
şi a sângelui, ci împotriva<br>
începătoriilor, împotriva<br>
stăpăniilor, împotriva stăpănitorilor<br>
întunericului acestui veac,<br>
împotriva duhurilor răutăţii, care<br>
sunt în văzduhri” (Efeseni 6, 12).<br>
“Vai lumii, din pricina smintelilor!<br>
Că smintelile trebuie să vină” (Matei<br>
18, 7), a zis Domnul. Dumnezeu<br>
îngăduie uneori să vină ispitele şi<br>
dimpreună cu ele suferinţele pe<br>
care le provoacă, înspre sfârşitul<br>
veacurilor acestea vor fi atât de<br>
puternice şi de numeroase încât<br>
“din pricina înmulţirii fărădelegii,<br>
iubirea multora se va răci” (Matei<br>
24, 12). “Dar Fiul Omului când va<br>
veni, va găsi, oare, credinţă pe<br>
pământ?” (Luca 18, 8). Casa lui<br>
Israel – Biserica – va fi nimicită<br>
prin sabie, prin violenţa aducătoare<br>
de moarte a patimilor, şi va deveni<br>
pustie (lez. 38, 8).<br>
Viaţa după Dumnezeu va deveni<br>
foarte dificilă. Şi va fi aşa pentru<br>
că cel ce trăieşte în mijlocul<br>
ocaziilor de cădere, şi care le are<br>
mereu sub ochi, nu se poate să nu<br>
fie influenţat de ele. Precum gheaţa<br>
îşi pierde duritatea în contact cu<br>
căldura şi se transformă în apă<br>
dulce, la fel inima nestăpânită de<br>
bunăvoie, dacă este expusă la<br>
influenţa ispitelor, chiar atunci<br>
când este statornică, slăbeşte şi<br>
sfârşeşte prin a se schimba. Trăirea<br>
vieţii după Dumnezeu va deveni<br>
foarte dificilă din cauza apostaziei<br>
generalizate. Apostaţii vor creşte<br>
numeric prin faptul că vor<br>
continua să se numească creştini, şi<br>
în aparenţă se vor purta ca atare,<br>
şi vor putea foarte uşor să-i<br>
persecute pe adevăraţii creştini;<br>
aceşti apostaţi îi vor înconjura pe<br>
creştinii adevăraţi cu nenumărate<br>
curse şi punând la cale maşinaţii<br>
pentru a-i sminti din calea<br>
mântuirii şi din dorinţa de a-L sluji<br>
pe Dumnezeu, cum spune Sfântul<br>
Tihon de Voronej şi Zadonsk.<br>
Ei vor acţiona împotriva slujitorilor<br>
lui Dumnezeu prin violenţa puterii,<br>
prin calomnie, prin maşinaţii pline<br>
de răutate, prin tot felul de artificii<br>
şi prin persecuţii crude.<br>
Mântuitorul lumii, în timp ce era<br>
persecutat a găsit adăpost într-un<br>
sat obscur şi îndepărtat, Nazaret,<br>
ascunzându-se de Irod, de<br>
cărturarii şi fariseii, de preoţii şi<br>
arhiereii evrei care-L urau; la fel în<br>
vremurile de pe urmă un adevărat<br>
călugăr cu greu va găsi un loc<br>
retras şi necunoscut, pentru a-I<br>
sluji lui Dumnezeu într-o oarecare<br>
libertate şi fără a se lăsa antrenat<br>
de violenţa apostaţilor în slujba lui<br>
Satan. O, vremuri nenorocite! O,<br>
situaţie dezastruoasă! O, disperare<br>
morală, mult mai mare decât<br>
catastrofele materiale şi neînţeleasă<br>
de către oamenii senzuali! O,<br>
catastrofă care începe în timp, dar<br>
nu se termină în timp, ci trece în<br>
eternitate! O, dezastrul dezastrelor<br>
cunoscut numai de către adevăraţii<br>
creştini şi de către adevăraţii<br>
călugări, dar ignorat de către cei<br>
pe care-i loveşte şi înghite.<br>
Martori ai unei asemenea viziuni<br>
duhovniceşti, să facem să se înalţe<br>
din mijlocul flăcărilor ispitelor<br>
această mărturisire de credinţă şi<br>
acest cântec de laudă pe care l-au<br>
cântat cei trei tineri în cuptorul<br>
încins din Babilon. Şi să ne unim în<br>
dragoste cu toată umanitatea<br>
împrăştiată pe faţa pământului şi,<br>
în numele ei, fiindu-i reprezentanţi<br>
în faţa lui Dumnezeu, să înălţăm<br>
această mărturisire de credinţă şi<br>
doxologie, rugându-ne cu umilinţă<br>
pentru noi şi pentru întreaga<br>
omenire: “Binecuvântat eşti,<br>
Doamne, Dumnezeul părinţilor<br>
noştri, şi lăudat şi preaslăvit este<br>
numele Tău în veci. Că drept eşti în<br>
toate câte ai făcut nouă, şi toate<br>
lucrurile Tale sunt adevărate, şi<br>
drepte căile Tale şi toate judecăţile<br>
Tale adevărate. Tu ai dat hotărâri<br>
drepte în toate relele ce ai făcut să<br>
vină asupra noastră şi asupra<br>
cetăţii celei sfinte a părinţilor<br>
noştri, Ierusalimul; Că în adevăr şi<br>
dreptate ai adus acestea peste noi<br>
din pricina păcatelor noastre. Că<br>
am păcătuit, că am făcut<br>
fărădelege, depărtându-ne de la<br>
Tine. Şi am greşit în toate, şi<br>
poruncile Tale n-am ascultat, nici<br>
le-am păzit, nici le-am făcut, după<br>
cum ne-ai poruncit nouă, ca să ne<br>
fie bine. Şi câte ai adus şi ai făcut<br>
nouă în dreaptă judecată sunt. Tu<br>
ne-ai dat în mâinile vrăjmaşilor<br>
noştri, oameni fără de lege şi cei<br>
mai răi dintre nelegiuiţi… Nu ne<br>
părăsi pe noi pentru totdeauna,<br>
pentru numele Tău, şi nu strica<br>
legământul Tău. Şi nu depărta mila<br>
Ta de la noi… Ci cu sufletul zdrobit<br>
şi cu duh umilit să fim primiţi de<br>
Tine… Să nu ne ruşinezi pe noi, ci<br>
fă cu noi după îndurarea Ta şi<br>
după mulţimea milei Tale. Şi ne<br>
scoate pe noi după minunile Tale,<br>
şi dă mărire numele Tău” (Cântarea<br>
celor trei tineri, cap. l, 2-l9).<br>
Referitor la călugării din veacul de<br>
pe urmă, Sfinţii Părinţi ziceau: “în<br>
vremurile de pe urmă, cei ce cu<br>
adevărat vor lucra pentru<br>
Dumnezeu, se vor ascunde cu grijă<br>
de oameni şi nu vor face printre ei<br>
semne şi minuni ca în vremea<br>
noastră, dar ei vor umbla pe calea<br>
cea strâmtă cu mare umilinţă<br>
” (Sfântul Nifon al<br>
Constantinopolului). De fapt care<br>
este în vremea noastră cea mai<br>
sigură cale de mântuire pentru un<br>
călugăr?<br>
Este aceea care îl poate feri de<br>
ispite exterioare şi interioare. Ea<br>
constă, referitor la ispitele<br>
exterioare, în evitarea întâlnirilor şi<br>
conversaţiilor familiare, atât<br>
înăuntrul, cât şi în afara mănăstirii,<br>
în a evita pe cât posibil să ieşi din<br>
mănăstire şi din chilie; în ce<br>
priveşte ispitele interioare, ea stă<br>
în cercetarea şi îndeplinirea<br>
poruncilor Evangheliei sau, ceea ce<br>
înseamnă acelaşi lucru, în<br>
cercetarea şi îndeplinirea voii lui<br>
Dumnezeu (cf. Rom. 12, 2), în<br>
suportarea fără cârtire şi cu<br>
răbdare a suferinţelor îngăduite de<br>
Dumnezeu şi în a recunoaşte cu<br>
inimă sinceră că le meriţi.<br>
Poruncile Evangheliei îl vor învăţa<br>
pe călugăr umilinţa, iar Crucea îl<br>
va duce până la smerenie deplină.<br>
Umilinţa dezrădăcinează din suflet<br>
şi din trup toate patimile păcătoase<br>
şi atrage în suflet harul lui<br>
Dumnezeu. În aceasta stă<br>
mântuirea.</p>
<p>Sf. Ignatie Briancianinov - Farmiturile ospatului</p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-78958155756162845012014-04-20T19:28:00.001+03:002014-04-20T19:28:11.376+03:00Despre deasa impartasire cu Cinstitul si Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului Hristos<div><p>De vom lua aminte cu atentie la<br>
Sfanta si Dumnezeiasca Liturghie,<br>
vom vedea ca de la inceput si pana<br>
la sfarsit un singur scop are: sa<br>
duca la impartasire pe credinciosii<br>
crestini adunati. pentru ca si<br>
rugaiciunile pe care preotul le<br>
citeste in taina, si ecfonisele si in<br>
scurt toate sfintele rugaiciuni,<br>
toate sfintele lucrari si randuielile<br>
care se savarsesc aici, acest lucru<br>
arata.<br>
La rugaciunea, care se numeste a<br>
celor credinciosi, se spune: "Da-le<br>
lor (adica credinciosilor) ca<br>
totdeauna sa-Ti slujeasca cu frica si<br>
cu dragoste si fara de pacat si<br>
neosanditi sa se impartaseasca cu<br>
Sfintele Tale Taine". In rugaciunea<br>
care urmeaza dupa savarsirea<br>
Sfintelor Taine zice: "Ca sa fie celor<br>
ce se vor impartasi spre trezirea<br>
sufletului si spre iertarea<br>
pacatelor", adica Sfintele acestea sa<br>
se faca credinciosilor, care se<br>
impartasesc, spre curatirea<br>
sufletului si spre iertarea pacatelor.<br>
Rugaciunea dinaintea Sfintei<br>
Impartasanii zice: "Si ne<br>
invredniceste prin mana Ta cea<br>
preacurata sa ni se dea Preacuratul<br>
Tau Trup, si Preaicinstitul Tau<br>
Sange si prin noi la tot poporul<br>
Tau".<br>
Iar la ecfonise de asemenea, cand<br>
striga catre popor, ca din partea<br>
Domnului: "Luati, mancati, acesta<br>
este Trupul Meu si beti din acesta<br>
toti, acesta este Sangele Meu;" si<br>
cand, tinand in maini sfantul Potir<br>
cu de viata facatorul Trup si Sange,<br>
iese in sfintele usi si aratandu-l<br>
poporului il cheama la Sfanta<br>
Impartasanie strigand cu mare glas:<br>
"Cu frica lui Dumnezeu, cu<br>
credinta si cu dragoste apropiati-<br>
va" adica veniti cu frica de<br>
Dumnezeu, cu credinta si cu<br>
dragoste sa va impartasiti cu<br>
Dumnezeiestile Taine.<br>
Dupa Sfanta impartasire, preotul si<br>
poporul multumesc lui Dumnezeu<br>
pentru acest mare Har de care s-au<br>
invrednicat. Si poporul<br>
multumeste: "Sa se umple gurile<br>
noastre de lauda Ta, Doamne, ca<br>
ne-ai invrednicat a ne impartasi cu<br>
Sfintele, Nemuritoarele si<br>
Preacuratele Tale Taine". Iar<br>
preotul zice: "Drepti, impartasindu-<br>
ne cu dumnezeiestile, Sfintele,<br>
Preacuratele si de viata facatoarele<br>
Taine, cu vrednicie sa multumim<br>
Domnului".<br>
Dar si cantarea Heruvicului, care se<br>
canta de popor, daca iei aminte,<br>
este o pregatire pentru impartasire,<br>
fiindca zice: "Noi, care in chip<br>
tainic inchipuim pe Heruvimii cei<br>
cu ochi multi si cantam cantarea<br>
cea intreit sfanta, sa lepadam de la<br>
mintea noastra toata grija acestei<br>
lumi, pentru ca sa primim in<br>
sufletele noastre si sa ne<br>
impartasim cu Imparatul tuturor,<br>
Cel ce este nevazut inconjorat de<br>
cetele ceresti ale ingerilor.<br>
Acelasi lucru insemneaza si<br>
rugaciunea Domneasca, care se zice<br>
dupa prefacerea Sfintelor Taine.<br>
Caci prin aceasta crestinii cer de la<br>
Dumnezeu si Tatal sa le dea Painea<br>
cea spre fiinta, care este cu<br>
adevarat Sfanta Impartasanie.<br>
Insusi numele cu care Sfanta<br>
Liturghie se numeste in special:<br>
comuniune si adunare, obliga la<br>
deasa impartasire. Deoarece<br>
comuniune si adunare insemneaza<br>
ca prin impartasirea cu Trupul si<br>
cu Sangele lui Hristos, toti<br>
credinciosii se aduna, se<br>
impartasesc si se unesc cu Hristos<br>
si se fac un Trup si un Duh cu El.<br>
Deci din toata sfanta randuiala a<br>
Sfintei Liturghii, nu se vede oare ca<br>
sunt indatorati crestinii, care merg<br>
la Sfanta Liturghie sa se<br>
impartaseasca adesea? Nu sunt<br>
oare indatorati sa faca acest lucru,<br>
ca sa arate ca impartasirea este<br>
adunare si cina si sa nu fie<br>
calcatori ale acelora pe care le cred<br>
si le marturisesc? Iar daca nu se<br>
impartasesc precum o marturisesc,<br>
ma tem, ma tem ca nu cumva sa<br>
fie calcatori. Ci si preotul care ii<br>
cheama si celelalte cuvinte si<br>
sfintite lucrari si randuieli, care se<br>
fac la Sfanta Liturghie, nu stiu daca<br>
isi mai au adevarata lor randuiala<br>
si cuvenitul lor rost. Fiindca toti,<br>
pana la unul se leapada si nu se<br>
gaseste nici un crestin, care sa le<br>
implineasca si sa asculte chemarea<br>
preotului sau mai bine zis a lui<br>
Dumnezeu, ci se intorc acasa<br>
neimpartasiti cu cele Sfinte, fara sa<br>
fi binevoit cineva sa se apropie si<br>
sa se impartaseasca.<br>
De aceea si dumnezeiescul<br>
Hrisostom, urmand Sfintelor<br>
canoane ale Sfintilor Apostoli si ale<br>
Sfantului Sinod pomenit mai inainte<br>
si mai ales socotind ca toate<br>
sfintele lucrari ale Sfintei Liturghii<br>
au in vedere impartasirea<br>
credinciosilor, socoteste nevrednici<br>
chiar si de intrarea in biserica, pe<br>
cei ce merg la Sfanta Liturghie si<br>
nu se impartasesc.<br>
"Vad, zice, ca multi se impartasesc<br>
mai mult din obicei si nu dupa<br>
dreapta judecata. pentru ca atunci<br>
cand vine Postul Mare, toti, in<br>
orice stare s-ar afla, fie vrednici,<br>
fie nevrednici, se impartasesc. Tot<br>
asa fac si cand vine ziua Bobotezei,<br>
chiar daca acest timp nu este<br>
pentru impartasire.<br>
Dar nici Boboteaza si nici Postul<br>
Mare nu fac vrednici pe oameni<br>
pentru impartasire, ci ii face<br>
vrednici curatia sufletului. Cu<br>
aceasta te poti impartasi in fiecare<br>
zi. Caci zice Sfantul Apostol Pavel,<br>
ca ori de cate ori va impartasiti<br>
vestiti moartea si patimile<br>
Domnului, adica faceti pomenirea<br>
mantuirii voastre, adica a<br>
binefacerii pe care a-ti primit-o.<br>
Gandeste-te bine cata grija aveau<br>
cei ce mancau din jertfa Legii<br>
Vechi? Ce nu faceau? Cum se<br>
pregateau? Necontenit se curateau.<br>
Iar tu care vrei sa te impartasesti<br>
din jertfa de care se cutremura si<br>
ingerii, vrei sa te curatesti numai in<br>
anumite timpuri? Cum te apropii de<br>
Altarul lui Hristos si indraznesti sa<br>
te impartasesti cu cu mainile si<br>
buzele necurate si intinate?<br>
Vad ca se face multa neranduiala la<br>
impartasire. In celelalte zile ale<br>
anului nu va impartasiti chiar daca<br>
adeseori sunteti curati; iar cand<br>
vin Pastile, chiar daca ati facut<br>
ceva rau, indrazniti si va<br>
impartasiti. Vai de nepriceperea si<br>
de raul vostru obicei !<br>
Zadarnic se savarseste Liturghia in<br>
fiecare zi, ca nu va impartasiti.<br>
Zadarnic stam in fata Altarului, ca<br>
nimeni nu vine sa se impartaseasca.<br>
Acestea le spun, nu ca sa va<br>
impartasiti oricum, la intamplare,<br>
ci ca sa va faceti vrednici.<br>
Omule, nu esti vrednic sa te<br>
impartasesti? Atunci nici pe<br>
celelalte rugaciuni ale Liturghiei nu<br>
esti vrednic sa le auzi. Auzi pe<br>
diaconul care striga: cati sunteti in<br>
stare de pocainta, rugati pe<br>
Dumnezeu sa va ierte; cei ce nu se<br>
impartasesc se afla inca in stadiul<br>
de pocainta pentru pacatele lor.<br>
Deci de ce stai? Daca esti dintre cei<br>
ce se pocaiesc nu poti sa te<br>
impartasesti. pentru ca cel ce nu se<br>
impartaseste face parte dintre cei<br>
ce se pocaiesc.<br>
Din ce pricina striga diaconul: iesiti<br>
cei ce nu puteti sa va rugati lui<br>
Dumnezeu? Si tu stai cu indrazneala<br>
si cu obraznicie! Iar daca nu esti<br>
dintre cei ce se pocaiesc, ci din cei<br>
ce pot sa se impartaseasca, cum de<br>
nu te grijesti sa te impartasesti?<br>
Cum de nu socotesti impartasirea<br>
ca un mare har, ci o dispretuiesti?<br>
Gandeste-te bine. Masa<br>
imparateasca este pregatata. Ingerii<br>
slujesc la masa; insusi Imparatul<br>
este de fata si tu stai cascand!<br>
Imbracamintea sufletului isi este<br>
murdara si tie nu-ti pasa? Sau este<br>
curata? Atunci stai la masa si<br>
mananca din cina. La fiecare<br>
Liturghie, Hristos vine sa vada pe<br>
cei ce stau la masa si spune si<br>
acum fiecaruia, prin constiinta sa:<br>
Prietenilor, cum stati aici in<br>
Biserica, fara sa aveti haina de<br>
nunta? Nu a zis: De ce stai la masa?<br>
ci inainte de sedere ii zice ca nu<br>
este vrednic nici sa intre inlauntru,<br>
deoarece nu i-a spus ca de ce a<br>
intrat.<br>
Pe toate acestea le striga si acum<br>
Hristos catre noi toti, pentru ca<br>
stam nerusinati si cu obraznicie. Ca<br>
cel ce nu se impartaseste este<br>
nerusinat.<br>
Din pricina aceasta, diaconul intai<br>
indeparteaza pe cei ce se afla in<br>
pacate. Caci precum cand un<br>
stapan vrea sa mearga la masa, nu<br>
trebuie sa fie de fata slugile care au<br>
gresit, ci sunt indepartate, tot asa<br>
se intampla si aici, cand se<br>
savarseste Liturghia si se jertfeste<br>
Mielul si Oaia stapanului.<br>
Cand auzi: sa ne rugam toti<br>
impreuna; cand vezi ca se deschid<br>
usile altarului, sa socotesti ca se<br>
deschide si cerul si coboara ingerii.<br>
Deci nu trebuie sa fie nici unul din<br>
cei nebotezati, dar nici unul<br>
botezat insa necurat sau spurcat.<br>
Rogu-te sa-mi spui daca cineva<br>
invitat la o masa, merge, intra<br>
inlauntru, se spala pe mani si se<br>
aseaza dar apoi nu mananca, oare<br>
nu jigneste pe imparatul, care l-a<br>
chemat ? Nu era mai bine sa nu se<br>
fi dus deloc ? Asa si tu, ai venit la<br>
masa, ai cantat cu ceilalti, ai<br>
marturisit ca esti vrednic, deoarece<br>
nu ai iesit cu cei nevrednici, atunci<br>
de ce ai ramas, daca nu se<br>
impartasesti din masa ?<br>
Dar zici ca esti nevrednic ! Atunci<br>
esti nevrednic si sa asculti sfintele<br>
rugaiciuni, deoarece Duhul Sfant<br>
coboara nu numai in Sfintele Taine,<br>
ci si in cantarile acelea. Nu vezi pe<br>
slugile stapanului ca in primul rand<br>
spala masa, curata casa si pe urma<br>
aseaza farfuriile. Asa se intampla si<br>
cu rugaiciunile; cu glasul<br>
diaconului, spalam ca si cu un<br>
burete Biserica, pentru ca Tainele<br>
sa se savarseasca in Biserica curata<br>
si fara de pata. Ochii necurati sunt<br>
nevrednici de aceasta priveliste.<br>
Urechile intinate nu sunt vrednice<br>
sa auda aceste cantari, pentru ca<br>
asa porunceste Legea. Chiar daca<br>
un animal se apropia de muntele<br>
Sinai, el era ucis cu pietre. Cu atat<br>
mai nevrednici au fost, ca nici la<br>
poalele muntelui nu le-a ingaduit sa<br>
stea, chiar daca pe urma s-au<br>
apropiat si au vazut locul unde a<br>
stat Dumnezeu.<br>
Asa si tu, crestine, daca nu esti<br>
vrednic sa te apropii si sa vezi pe<br>
Dumnezeu la Sfanta Liturghie,<br>
pleaca impreuna cu catehumenii,<br>
pentru ca cu nimic nu te deosebesti<br>
de ei. Deoarece nu este acelasi<br>
lucru ca omul sa greseasca inaintea<br>
lui Dumnezeu, inainte de botez sau<br>
dupa ce s-a botezat si sa se faca<br>
nevrednic de Impartasire. As fi vrut<br>
sa va spun lucruri mai multe si mai<br>
infricosate, dar ca sa nu va<br>
impovarez mintea, sunt deajuns<br>
acestea. Caci cei ce nu se<br>
inteleptesc cu acestea, nici cu mai<br>
multe nu se pot indrepta.<br>
Spune-mi, te rog, daca un imparat<br>
ar porunci: Cine va face cutare rau,<br>
acela sa nu se apropie sa manance<br>
la masa mea, oare nu ti-ai fi dat<br>
toata silinta sa te pazesti ca sa nu<br>
pierzi aceasta cinste? Preotul ne<br>
cheama sa mergem sa ne<br>
impartasim si noi ne lenevim,<br>
intarziem si nu alergam repede sa<br>
primim acest dar? Oare ce alta<br>
nadejde de mantuire ne-a mai<br>
ramas? Nu putem spune ca ne<br>
impiedica boala sau firea, ci<br>
neglijenta ne face nevrednici<br>
(Omilia a treia la epist. catre<br>
Efeseni).<br>
Auzi, frate, ce spune acest mare<br>
dascal as Bisericii, ca nu sunt<br>
vrednici sa se duca la Liturghie,<br>
acei care fara motiv nu sunt<br>
pregatiti sa se impartaseasca.<br>
Dar tu ce raspunzi? Apoi, daca asa<br>
stau lucrurile, nu mai merg deloc<br>
la Liturghie!<br>
Nu, fratele meu, nici aceasta sa nu<br>
o faici, caci cazi sub afurisenie, asa<br>
cum hotaraste si sfantul Sinod<br>
ecumenic II Trulan, care zice: "Cel<br>
ce nu merge la biserica trei<br>
Duminici, daca este preot sa se<br>
cateriseasca, iar daca este mirean<br>
sa se afuriseasca". Asa hotaraste si<br>
Sfantul Sinod local, din Sardica, in<br>
canonul 11.<br>
Deci cazi sub afurisenie, iubite,<br>
daca nu faci aceste doua: adica sa<br>
mergi la Sfanta Liturghie si sa te<br>
pregatesti cat poti ca sa te<br>
impartasesti, daca nu esti oprit. Nu<br>
trebuie sa nesocotesti nici pe una,<br>
nici pe alta.<br>
Facand astfel, pazesti toate sfintele<br>
lucrari ale dumnezeiestii Liturghii,<br>
asa cum am spus mai inainte, si nu<br>
calci Randuiala pe care a primit-o<br>
Biserica de la insusi Domnul<br>
nostru, de la Sfintii Apostoli, de la<br>
Sinoade si de la toti sfintii. Si<br>
Randuiala aceasta este: Sa se<br>
sfarame Sfanta Paine la fiecare<br>
Liturghie si credinciosii, care nu au<br>
oprire, sa mearga sa se<br>
impartaseasca.<br>
Pentru ca, precum spune Sfantul<br>
Simeon Tesaloniceanul<br>
"Dumnezeiasca Liturghie este o<br>
lucrare sfanta pentru pregatirea<br>
Preasfantului Trup si Sange a lui<br>
Hristos, ca sa fie dat spre<br>
Impartasire tuturor credinciosilor.<br>
Acesta este intreg scopul si rostul<br>
Liturghiei: Impartasirea<br>
credinciosilor"</p>
<p>mai multe aici: <a href="http://sihastru.forumup.com/about5041-0-asc-15-sihastru.html">http://sihastru.forumup.com/about5041-0-asc-15-sihastru.html</a></p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-10183657772128225152014-04-08T21:18:00.001+03:002014-04-08T21:18:07.564+03:00marile minciuni ale lui Lucifer :<div><p>- reincarnarea<br>
- predestinatia<br>
- existenta multiversului/universuri<br>
paralele<br>
- universul este infinit<br>
- zeii sunt dumnezeiesti<br>
- existenta altor corpuri ceresti si<br>
planete cu viata<br>
- miscarea de revolutie a<br>
pamantului/heliocentrismul<br>
- numai ecumenist esti valabil<br>
unind toate credintele,<br>
amestecandu-le<br>
- extraterestrii, fantomele, moroii<br>
si strigoii sunt entitati nedemonice<br>
- toate credintele de pe pamant se<br>
inchina aceluiasi Dumnezeu<br>
- nu exista un singur Adevar si o<br>
singura Biserica si Invatatura<br>
- Impartasania/Euharistia nu este<br>
Hristos-Fiintial si Trup real si Sange<br>
real<br>
- Hristos nu a fost Dumnezeu<br>
- Hristos nu a inviat din morti<br>
- nu exista Judecata Sfarsitului<br>
lumii<br>
- Hristos nu este Judecatorul lumii<br>
- lumea nu se va sfarsi niciodata<br>
- Dumnezeu nu are un Fiu<br>
- Hristos nu a fost Mesia<br>
- in moarte ceebrala sufletul nu se<br>
mai afla in corp<br>
- sufletul nu are existenta dupa<br>
moarte<br>
- tehnica si stiinta vor duce omul<br>
la nemurire<br>
- astronomia spune adevarul<br>
- niciun duhovnic nu dezleaga si nu<br>
leaga nimic<br>
- pamantul este planeta<br>
- nu vine tiranizarea omenirii ci<br>
fericirea ei<br>
- omul nu are Chipul lui<br>
Dumnezeu-este doar animal<br>
- nu exista draci, demoni, satan,<br>
iad sau Rai<br>
- trupul trebuie slujit nu sufletul<br>
- sufletul nu este indestructibil si<br>
vesnic<br>
- nu va fi nicio Inviere a tuturora<br>
- Hristos nu e si Dumnezeu din Fire<br>
si Om deodata<br>
- sinuciderea este un drept firesc al<br>
omului<br>
- prin sinucidere omul scapa mai<br>
repede de griji<br>
- Sfantul Duh nu e Persoana<br>
Dumnezeiasca<br>
- Fecioara Maria nu a fost Fecioara<br>
si a avut si alti copii<br>
- Crucea nu este sfanta si nu are<br>
nicio putere<br>
- diavolii nu au intemeiat formele d<br>
guvernamant<br>
- omul este dumnezeu<br>
- nu exista sfinti<br>
- nu va fi nicio Apocalipsa<br>
- nu va veni nicun Antihrist<br>
- nu exista Lucifer si nu va intra in<br>
Antihrist<br>
- Biblia este o carte scrisa de<br>
autori beti<br>
- reprezentantul crestinismului este<br>
doar Papa<br>
- nu exista nicio conspiratie si plan<br>
global al elitelor<br>
- la tv primiti adevarul<br>
- sfera virtuala este tot o realitate<br>
- toti presedintii statelor nu au<br>
agenda comuna<br>
- Romania a iesit din comunism<br>
- mintea nu este ochiul sufletului<br>
- omul prin stiinta si tehnologie va<br>
ajunge stapan al cosmosului<br>
- Halloween nu este inventat de<br>
diavoli<br>
- nu are nicio valoare parastasul<br>
- Liturghia nu este sfintenie mare<br>
ascunsa in chip smerit de<br>
Dumnezeu-Fiul<br>
- ortodoxia nu este credinta cea<br>
sfanta, dreapta si adevarata<br>
- iadul nicidecum nu se afla in<br>
centrul pamantului<br>
- icoanele sunt nefolositoare si<br>
nesfinte<br>
- avortul este dreptul firesc al<br>
femeilor<br>
- astrologii trebuie ascultati<br>
- Biserica nu este institutie divino-<br>
umana</p>
<p>duhovnic- comentator de pe saccsiv.</p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-13684617708698664182014-03-06T20:56:00.001+02:002014-03-06T20:56:52.505+02:00Viata dupa moarte<div><p>- Părinte, cum se va face Judecata<br>
de Apoi?</p>
<p>- La Judecata de Apoi se va<br>
descoperi într-o clipă starea<br>
fiecărui om şi el se va îndrepta<br>
înspre acolo unde va trebui să fie.<br>
Fiecare va vedea ca la televizor<br>
halul sufletului său şi starea<br>
duhovnicească a celuilalt.<br>
Se va oglindi în aproapele său,<br>
după care va pleca capul şi va<br>
merge la locul lui. Atunci nu va<br>
putea spune, de pildă, o noră ce<br>
stătea picior peste picior înaintea<br>
soacrei ei care cu piciorul rupt<br>
îngrijea de nepoţelul ei: “Hristoase,<br>
de ce o bagi pe soacra mea în Rai,<br>
iar pe mine nu?”, deoarece îi va<br>
apărea înaintea ochilor ei acea<br>
scenă. Îşi va aduce aminte de<br>
soacra ei care deşi avea piciorul<br>
rupt îngrijea de nepoţel şi nu va<br>
avea îndrăzneala să meargă în Rai,<br>
căci nici nu va încăpea în el. Sau<br>
monahii vor vedea greutăţile,<br>
încercările pe care le-au avut<br>
mirenii şi cum le-au înfruntat şi,<br>
dacă nu au trăit cum trebuie, îşi<br>
vor pleca capetele şi se vor<br>
îndrepta singuri într-acolo unde<br>
vor trebui să fie. Şi monahiile care<br>
nu au plăcut lui Dum¬nezeu vor<br>
vedea acolo mame eroine, care nici<br>
făgăduinţe nu au făcut, nici<br>
binecuvântările şi posi¬bilităţile lor<br>
nu le-au avut, dar care s-au nevoit<br>
şi au ajuns la o stare<br>
duhovnicească înaltă. Iar ele,<br>
călugăritele, se vor ruşina, văzând<br>
cu ce fel de lucruri josnice s-au<br>
ocupat şi s-au chinuit. Aşa îmi<br>
spune gân¬dul că va fi Judecata.<br>
Adică Hristos nu va spune: “Tu,<br>
vino-ncoace! Ce ai făcut?” sau: “Tu<br>
vei merge în iad, iar tu în Rai”, ci<br>
fiecare se va compara pe sine cu<br>
celălalt şi se va îndrepta înspre<br>
acolo unde va trebui să fie.<br>
Viaţa ce va să fie </p>
<p>- Părinte, în cealaltă viată cei care<br>
vor fi în iad îi vor vedea pe cei<br>
care vor fi în Rai?</p>
<p>- Ascultă, aşa cum în vreme de<br>
noapte cei care sunt afară în<br>
întuneric îi văd pe cei care sunt<br>
înlăuntrul unei camere luminate,<br>
tot astfel şi cei care se află în iad îi<br>
văd pe cei care sunt în Rai. Iar<br>
aceasta va fi pentru ei un iad şi<br>
mai mare. Şi iarăşi, precum cei<br>
care în timpul nopţii se află în<br>
lumină şi nu-i văd pe cei care sunt<br>
afară în întuneric, tot astfel cei<br>
care se vor afla în Rai nu-i vor<br>
vedea pe cei care sunt în iad.<br>
Fiindcă de i-ar vedea pe cei<br>
osândiţi ar suferi, s-ar întrista<br>
pentru chinurile acelora şi astfel nu<br>
s-ar desfăta de Rai, căci acolo “nu<br>
este durere…”. Şi nu numai că nu-i<br>
vor vedea pe aceia, dar nici măcar<br>
nu-şi vor aduce aminte că au avut<br>
frate sau tată sau mamă, dacă nu-i<br>
va vedea pe aceia în Rai. “In ziua<br>
aceea vor pieri toate gândurile lui”,<br>
spune psalmistul. Pentru că de şi-<br>
ar aduce aminte, cum ar mai fi<br>
Rai? Pe lângă aceasta, cei care sunt<br>
în Rai vor crede că nu mai există<br>
alţi oameni, şi nici nu-şi vor mai<br>
aduce aminte de păcatele pe care<br>
le-au făcut. Fiindcă de-şi vor aduce<br>
aminte de păcatele lor, din multa<br>
lor mărime de suflet nu vor putea<br>
suferi gân¬dul că L-au mâhnit pe<br>
Dumnezeu.<br>
Iar cantitatea de bucurie a fiecărui<br>
suflet din Rai va fi diferită. Unul va<br>
avea un degetar de bucurie, altul<br>
un pahar, iar altul un bazin întreg.<br>
Insă cu toţii se vor simţi deplini şi<br>
niciunul nu va cunoaşte mărimea<br>
bucuriei şi a veseliei celuilalt.<br>
Bunul Dumnezeu le-a rânduit astfel<br>
pentru că, dacă ar cunoaşte unul<br>
că celălalt are mai multă bucurie,<br>
atunci nu ar fi Rai, deoarece ar<br>
exista nemulţumirea: “De ce acela<br>
să aibă mai multă bucurie, iar eu<br>
mai putină?”. Adică în Rai fiecare<br>
va vedea slava lui Dumnezeu<br>
potrivit cu curăţia ochilor sufletului<br>
său. Iar măsura în care fiecare va<br>
vedea slava lui Dumnezeu nu va fi<br>
hotărâtă de El, ci va depinde de<br>
propria curăţie.</p>
<p>- Părinte, de atâta vreme ne<br>
nevoim să nu mergem în iad, şi<br>
oare acolo să sfârşim?</p>
<p>- Dacă nu avem minte, acolo vom<br>
merge. Eu mă rog ca să meargă ori<br>
toţi în Rai, ori niciunul în iad. Nu<br>
spun bine? Este foarte dureros ca,<br>
după atâtea pe care le-a făcut<br>
Hristos pentru noi oamenii, să<br>
mergem în iad şi astfel să-L<br>
mâhnim. Dumnezeu să păzească ca<br>
nu numai om, dar nici măcar<br>
pasăre să nu meargă în iad.<br>
Bunul Dumnezeu să ne dea<br>
pocăinţă adevărată pentru a ne găsi<br>
moartea într-o stare duhovnicească<br>
bună şi astfel să ne sălăşluim în<br>
Împărăţia Lui cea cerească. Amin“.</p>
<p>Cuviosul Paisie Aghioritul – Cuvinte<br>
duhovnicesti vol 4, Viata de familie</p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-78259250740324356642014-03-06T19:25:00.001+02:002014-03-06T19:25:46.044+02:00Papa vs doua sute de milioane de ortodocsi<div><p>Spunea părintele Ioannis<br>
Romanidis :<br>
“Într-o discuţie cu un papistaş l-am<br>
întrebat:<br>
- Dar dumneavoastră vreţi într-<br>
adevăr unirea?<br>
- Da, o vrem cu adevărat.<br>
- Să vă dau un plan pentru unire, i-<br>
am spus, şi unirea se va realiza<br>
imediat.<br>
Pentru a realiza unirea dintre<br>
ortodocşi şi catolici pe baze<br>
catolice, sunteţi obligaţi să<br>
convingeţi pe fiecare ortodox în<br>
parte. Sunt două sute de milioane<br>
de ortodocşi, imaginaţi-vă câţi ani<br>
vor trebui să treacă ca să<br>
convingeţi pe fiecare în parte… În<br>
schimb, din partea voastră, unul<br>
singur trebuie convins să se<br>
schimbe: papa. La noi trebuie să se<br>
schimbe două sute de milioane.<br>
Mergeţi, deci, să-l convingeţi pe<br>
acest unul, pe papa, şi unirea se va<br>
realiza imediat”.</p>
<p>Sursa: Mitropolitul de Nafpaktos<br>
şi Sf. Vlasie Ierotheos,<br>
“Dogmatica empirică a Bisericii<br>
Ortodoxe Soborniceşti după<br>
cursurile orale ale pr. Ioannis<br>
Romanidis”, volumul al – II – lea,<br>
ed. Sf Mănăstiri a Naşterii Maicii<br>
Domnului (Pelaghias ) 2011, pag.<br>
428 – 429.</p>
<p>Traducere: Frăţia Ortodoxă<br>
Misionară “Sfinţii Trei Noi Ierarhi”.</p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-2181538194256523112014-02-13T08:15:00.001+02:002014-02-13T09:44:10.597+02:00De ce ne lepadam semnand pt buletinele cu cip.<div><p>Părintele Hariton Negrea:<br>
Despre actele electronice de pe<br>
site-ul manastirii:<br>
Nu vă închipuiţi cu chipul lumii<br>
acesteia! zice Domnul. Care este<br>
chipul lumii, decât cugetul<br>
trupesc, pofta ochilor, trufia<br>
vieţii? Cugetul trupesc este<br>
activitate a minţii ale cărei<br>
înţelegeri sunt lipite şi sunt unite<br>
cu lumea materiei. Acest cuget<br>
trupesc este întrucâtva<br>
măsurabil, şi fiindcă este atât de<br>
observabil. Prin identitatea<br>
numerică (cu microcip sau fără),<br>
creştinul e înşelat să se identifice<br>
cu cugetul trupesc, lepădat la<br>
Botez, şi să se lepede de cugetul<br>
duhovnicesc, primit la Botez şi<br>
simbolizat de numele creştin.<br>
Precum ştim, prin Taina<br>
Botezului omul se leapădă de<br>
satana, adică de orice duh care<br>
tăgăduieşte venirea lui Hristos în<br>
trup, prin Botez omul se leapădă<br>
de toate lucrurile satanei, adică<br>
de orice înfăţişare a răului, toate<br>
fiind azi legiferate şi devenite<br>
normă, prin Botez omul se<br>
leapădă de toţi slujitorii satanei,<br>
adică de duhurile răutăţii care<br>
lucrează şi nevăzut, dar şi văzut,<br>
prin oameni care din voia lor se<br>
fac slugi ale lui, precum declară<br>
despre ei înşişi cei ce deţin<br>
puterea lumească azi. E de la<br>
sine înţeles că dacă omul se re-<br>
identifică cu acestea trei,<br>
lepădate la Botez, atunci se<br>
leapădă de Botez şi se re-<br>
dăruieşte satanei. Nu e nevoie să<br>
mai spună cu cuvintele că se<br>
leapădă de Hristos , din moment<br>
ce semnătura sa, oferită satanei,<br>
dovedeşte acea afirmaţie, o<br>
dovedeşte cu fapta, care vorbeşte<br>
mai mult decât vorba. Păi, un<br>
asemenea gest, care este expresia<br>
voinţei libere a omului, nu poate<br>
fi considerat fără importanţă,<br>
fără a se considera la fel de fără<br>
importanţă şi Botezul. Dumnezeu<br>
respectă voia liberă a omului:<br>
dacă omul voieşte şi se leapădă<br>
de satana, Dumnezeu îl primeşte,<br>
îl sfinţeşte şi-l face al Său. Dacă<br>
omul voieşte şi se leapădă de<br>
numele creştin şi semnează că<br>
toată identitatea şi activitatea sa<br>
o dăruieşte satanei, lucrurilor<br>
satanei şi slujitorilor satanei,<br>
atunci omul se leapădă de Botez,<br>
iar Dumnezeu respectă acest gest,<br>
şi Se retrage, retrage harul<br>
Botezului din omul acela. Fără<br>
harul Botezului, omul acela fără<br>
nici o îndoială că nu mai poate<br>
fi spovedit, împărtăşit, preoţit,<br>
călugărit, înmormântat, sau<br>
pomenit la Liturghie, fiindcă a<br>
devenit întocmai ca un<br>
nebotezat, faţă de care se aplică<br>
acele canoane, abundent<br>
explicitate de Sfinţi şi de Sinoade<br>
mai ales în secolele I-IV, despre<br>
cel ce s-a lepădat de Botez.<br>
Fireşte, un asemenea om nu mai<br>
poate fi numit slujitor al lui<br>
Dumnezeu (arhiereu, preot sau<br>
călugăr), fiindcă nu poţi sluji la<br>
doi domni, şi lui Dumnezeu şi<br>
mamonei. Nu poţi să te lepezi de<br>
Botez şi să te mai numeşti preot,<br>
sau să ai preoţie lucrătoare. Ce<br>
epicleză faci, dacă nu eşti<br>
conştient de lepădarea de Duhul<br>
Sfânt pe care o faci<br>
identificându-te satanei? În<br>
prigoana comunistă cei care s-au<br>
lepădat de Dumnezeu au fost<br>
răsplătiţi cu funcţii şi bani, dar<br>
au devenit fiare, iar cei care au<br>
mărturisit pe Dumnezeu au fost<br>
hăituiţi, defăimaţi, înfometaţi,<br>
închişi, torturaţi, ucişi, dar au<br>
devenit sfinţi. La fel, dar mai<br>
greu, va fi şi acum. Oare a<br>
minţit vreodată Dumnezeu? Dacă<br>
El Însuşi a făgăduit că va ocroti<br>
pe cei ce nu se vor lepăda, oare<br>
nu va împlini făgăduinţa Sa?<br>
Porunca Noului Testament este ca<br>
creştinul să dea, cu supunere şi<br>
bună rânduială, ascultare puterii<br>
stăpânirii lumeşti prin<br>
respectarea legilor, dacă ele nu<br>
sunt potrivnice lui Dumnezeu,<br>
plata birului, dacă nu este<br>
asuprit. Celui căruia eşti dator cu<br>
cinstea, dă-i cinstire , zice<br>
apostolul, şi cu adevărat li se<br>
cuvine cinstire celor care ne-au<br>
condus bine, sufletele şi<br>
trupurile. Celui cu vama, dă-i<br>
vama, zice iarăşi apostolul – dar<br>
dacă nu eşti la vamă, de ce să<br>
plăteşti vamă? Dacă nu vreisă<br>
treci vama în spaţiul Schengen,<br>
de ce să plăteşti vamă Schengen?<br>
Plus că, după cuvîntul Domnului,<br>
vama sufletului e mai<br>
importantă, de aceea să ne<br>
temem, şi pentru aceea să<br>
agonisim s-o trecem cu bine.<br>
Da, sufletul şi trupul creştinului<br>
aparţin lui Dumnezeu şi nu pot<br>
fi date nici măcar omului însuşi,<br>
darămite altora, sau slujitorilor<br>
satanei. Sufletul şi trupul nu<br>
sunt de dat nimănui, ele sunt<br>
Biserica lui Dumnezeu, sfinţită,<br>
şi afierosită Lui, cumpărată cu<br>
preţul Sângelui Fiului lui<br>
Dumnezeu. Dacă cineva, fie<br>
arhiereu, fie cleric, fie<br>
credincios mirean, cutează a<br>
spune că creştinul trebuie să-şi<br>
dea sufletul şi trupul bir<br>
cezarului, sau că trebuie<br>
supunere faţă de cezar chiar<br>
dacă asta înseamnă pierderea<br>
vieţii veşnice, pierderea<br>
harului, un asemenea om care<br>
predică nemântuirea şi sclavia,<br>
e vrednic de anathema, el şi<br>
învăţătura sa mincinoasă,<br>
satanică, potrivnică Scripturii şi<br>
Sfinţilor Părinţi. Asemenea<br>
oameni sunt precum iudeii de<br>
odinioară care ziceau: Nu avem<br>
alt împărat decât pe Cezarul.<br>
Cum să dăm lui Dumnezeu ce e al<br>
lui Dumnezeu , dacă nu suntem<br>
conştienţi de ce înseamnă chipul<br>
şi asemănarea Lui în noi?<br>
Darurile Duhului Sfînt primite la<br>
Botez curăţă chipul dumnezeiesc<br>
din om şi-l pregătesc pentru<br>
unirea cu el după asemănare,<br>
care vine prin faptă împlinită<br>
prin strădania şi voia omului, cu<br>
ajutorul Domnului.<br>
Asemănarea vine prin fapta<br>
lăuntrică, fapta dinafară, care se<br>
face prin împreună-lucrarea<br>
dintre voia liberă şi har. Fără<br>
strădania aceasta chipul<br>
dumnezeiesc sădit natural în om<br>
se întunecă. Noua orînduire<br>
ideologică a lumii interzice<br>
asemănarea omului cu<br>
Dumnezeu.<br>
La fel cum orice formă de păcat,<br>
de la cel mai fin gând, la cea mai<br>
grosolană faptă, sunt numite cu<br>
numele generic de păcat , tot<br>
astfel orice formă de act de<br>
identificare cu antihrist este<br>
numit lepădare de credinţă.<br>
Lepădarea mai mică e păcatul,<br>
lepădarea mai mare e patima,<br>
lepădarea propriu-zisă este<br>
tăgăduirea identităţii creştine<br>
(vezi lepădarea lui Petru, care n-<br>
a zis că se leapădă de Hristos,<br>
ci: nu sunt eu ucenicul Lui), şi<br>
lepădarea totală este apostazia<br>
apocaliptică, prin implant.<br>
Nu contează cum suntem numiţi<br>
de satana, ci cum suntem numiţi<br>
de Dumnezeu, de aceea dacă prin<br>
identitatea numerică suntem<br>
ocărâţi de satana nu contează<br>
atât cât faptul că noi înşine<br>
acceptând-o din voia noastră,<br>
ocărâm numele lui Dumnezeu pe<br>
care-l purtăm. Azi identificarea<br>
nu o face Cezarul, iar omul să<br>
fie pasiv, şi deci nevinovat, aşa<br>
cum au făcut odinioară Nero şi<br>
ceilalţi tirani prigonitori ai<br>
creştinismului. Acum Cezarul<br>
cere ca omul însuşi, din voia sa,<br>
cu conştiinţa sa, să se numească<br>
pe sine slugă a lui antihrist, şi<br>
obiect într-o maşinărie<br>
drăcească. Cezarul cere tocmai<br>
acest gest liber, pentru ca nu el<br>
să poarte vinovăţia tiraniei, ci<br>
omul însuşi să fie responsabil<br>
pentru propria sa lepădare. De<br>
aceea, la nivel teologic, nu<br>
contează în prim-plan obiectul<br>
sau modul prin care se face<br>
lepădarea, atâta vreme cât ea<br>
asociază voinţa liberă a<br>
creştinului cu<br>
simbolul numărului numelui<br>
fiarei, contează conştiinţa cu<br>
care s-a făcut acea consimţire,<br>
gradul de consimţire. Păcatul se<br>
raportează la două puteri<br>
sufleteşti: puterea libertăţii<br>
voinţei şi puterea înţelegătoare<br>
sau cuvântătoare, sau de<br>
cunoaştere, prin urmare păcatul<br>
fără voie şi fără ştiinţă e tot<br>
păcat, chiar dacă e canonisit mai<br>
uşor, şi lesne de iertat la<br>
Dumnezeu. Diferenţa dintre<br>
actele respective este doar gradul<br>
de consimţire a omului cu<br>
satana.<br>
De pildă, un grad mai mic este a<br>
intra pe internet, a scrie: www.<br>
care într-o anume numerologie<br>
înseamnă 666, şi a face acest<br>
compromis pentru a cunoaşte un<br>
lucru sau altul, sau pentru<br>
înlesnirea comunicării. Gestul<br>
pare insignifiant, dar el e făcut<br>
de toţi oamenii care intră pe<br>
internet. Nu este oare un gest<br>
potrivnic sfintei cruci, pe care<br>
credinciosul o face înaintea<br>
oricărui lucru bun, sau înainte<br>
de intrarea în sfânta biserică? A<br>
intra pe internet cere acest mic<br>
obol satanei, a scrie numărul<br>
numelui fiarei, spre a intra în<br>
capiştea virtuală a ei. Acest<br>
compromis pus ca obligaţie<br>
socială este o sfidare a sfinţeniei<br>
sufletului creştin, şi totuşi,<br>
având credinţa că harul lui<br>
Dumnezeu îl va feri de<br>
înţepătura scorpiei şi de veninul<br>
aspidei, creştinul nu consideră<br>
că săvârşeşte o impietate tipărind<br>
numărul de intrare pe internet,<br>
şi nici nu i se socoteşte lepădare,<br>
de ce? – pentru că nu se<br>
identifică pe sine cu acel număr.<br>
La fel, când a primit buletin cu<br>
CNP. E asociat cu un număr de<br>
către stat, lucru prin care statul<br>
afirmă o mentalitate<br>
materialistă, lipsită de respect<br>
faţă de fiinţa umană, şi<br>
potrivnică tainei creştinătăţii.<br>
Asocierea aceasta pe care<br>
creştinul a fost forţat s-o<br>
primească în plin moment<br>
comunist, iată că, din lipsă de<br>
păstori şi de mărturisitori,<br>
creştinul a acceptat să fie asociat<br>
cu un număr, ca şi când ar fi<br>
deţinut. A trecut cu vederea, a<br>
răbdat, mai bine zis. Iar după<br>
Revoluţia din 89 s-a demonstrat<br>
limpede că românii chiar sunt<br>
deţinuţi într-un Lagăr mai mare,<br>
unde pot alege între soiuri de<br>
produse de cumpărat, dar în<br>
realitate sunt lipsiţi de orice<br>
libertate de decizie. Acuma<br>
Lagărul nu mai vrea să<br>
recunoască nici numele creştin,<br>
nici numele părinţilor. De ce?<br>
pentru că, din perspectiva<br>
mentalităţii Cezarului de azi,<br>
persoana a devenit, prin CNP,<br>
individ, din individ devine<br>
element (prin actele electronice),<br>
din element devine variabilă<br>
(prin microcip), iar din variabilă<br>
devine particulă (prin<br>
virtualizare totală), iar particula<br>
este insignifiantă în sine, ea n-<br>
are valoare decât într-un<br>
agregat, o formaţiune dată ei de<br>
o instanţă de dincolo de această<br>
lume, numită Putere<br>
Dumnezeiască. Nu sună<br>
cunoscut? N-a fost şi pe vremea<br>
lui Nabucodonosor la fel? N-am<br>
citit cu toţii în Vechiul<br>
Testament? Iată, azi Cezarul vrea<br>
să se numească pe sine<br>
dumnezeu, iar tot omul să i se<br>
închine. Duhul Sfânt ne arată<br>
nouă, creştinilor, acestea, toţi le<br>
vedem limpede, de la copilaş la<br>
moşneag. Că nu de la şcoală<br>
înveţi să te mântuieşti, ci din<br>
rugăciune, din Sfânta Biblie, şi<br>
dacă trăieşti viaţa Bisericii. Nu<br>
ne trebuie să despicăm firul,<br>
avem credinţă în duhovnicii<br>
neamului creştin, şi ŞTIM că<br>
actele astea nu-s de la<br>
Dumnezeu, nu-s bune, nu te<br>
mântuieşti dacă le primeşti.<br>
Duhul Sfânt, iată, lipseşte din cei<br>
ce apără identitatea antihristică.<br>
Că aceia atât de tare se tem să<br>
creadă cugetul Bisericii care<br>
grăieşte: NU!, şi atât de mult<br>
dispreţ au faţă de cuvioşi, de<br>
mucenici, de bătrâni, încât fac<br>
orice să demonstreze că au ei<br>
mai mult rafinament teologic şi<br>
mai mult discernământ<br>
duhovnicesc decât toţi aceia. Se<br>
cred mai deştepţi, mai cumpătaţi<br>
şi mai sfinţi decât Biserica. Şi<br>
Arie făcea aşa, şi toţi ca el, şi nu<br>
cred că-i e bine acolo unde e<br>
acum.<br>
Ce să zică duhovnicul, la<br>
spovedanie, celui necredincios în<br>
cuvântul Sfinţilor, care primeşte<br>
identitatea potrivnică lui Hristos<br>
ca şi cum ar fi o datorie civică,<br>
sau ca şi cum nu ar fi el acela<br>
care te identifici cu ea? „Te iert<br>
şi te dezleg pe tine, robul satanei<br>
nr. 746?” Cum să îl<br>
împărtăşească? „Se împărtăşeşte<br>
robul satanei, nr. 3465?” Cum să<br>
se îngroape? „Aici odihneşte<br>
robul satanei, nr. 087?” Nu vă<br>
amăgiţi! Nu este mântuire pentru<br>
cel ce leapădă Botezul.<br>
Iată pun înaintea ta viaţa şi<br>
moartea, zice Domnul Dumnezeu.<br>
Alege viaţa. Viaţa veşnică. Alege,<br>
şi tu creştine, şi tu, necreştine, pe<br>
Unicul Stăpân şi Împărat,<br>
Hristos.</p>
<p>Ps. Urmariti si comentariile de pe saccsiv <br>
<a href="http://saccsiv.wordpress.com/2014/02/12/in-sfarsit-staretul-hariton-negrea-cine-primeste-actele-electronice-se-leapada-de-hristos/ ">http://saccsiv.wordpress.com/2014/02/12/in-sfarsit-staretul-hariton-negrea-cine-primeste-actele-electronice-se-leapada-de-hristos/ </a></p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-45688071190782241182014-02-11T18:35:00.001+02:002014-02-11T18:35:27.460+02:00Ioan de la Ierusalim despre ww3<div><p>Ioan de Ierusalim, cunoscut<br>
și sub numele de Jean de<br>
Vezelay sau Jean de Mareuil,<br>
a fost unul dintre cei mai<br>
importanți călugări templieri.<br>
Importanța sa în istorie este<br>
dată de faptul că<br>
a înființat Ordinului<br>
Templului, dar și prin faptul<br>
că a lăsat o serie de profeții<br>
despre dramele prin care va<br>
trece omenirea.<br>
Documentul profețiilor a fost<br>
descoperit din pură întâmplare<br>
de către profesorul Galvieski în<br>
arhivele mănăstirii din Zargorsk<br>
în Rusia la mănăstirea Laurul<br>
Sfintei Treimi Sfântul Serghie,<br>
lângă Moscova, în 1992-1993.<br>
Opera se intitulează “Anul O<br>
Mie vine după anul O Mie… ”<br>
și conține diverse profeții<br>
despre viitorul omenirii.<br>
Cele mai importante profeții se<br>
referă la cele două războaie<br>
mondiale. Cel de-Al Doilea<br>
Război Mondial l-a prezis<br>
întocmai, cu un lux de<br>
amănunte impresionant, mai<br>
ales în condițiile în care<br>
viziunile au fost redactate în<br>
anul 1099. Dacă cele spuse de<br>
Ioan de Ierusalim despre cel<br>
de-Al Doilea Război Mondial nu<br>
mai sunt atât de importante, în<br>
schimb următorul mare<br>
dezastru pe care l-a prevestit<br>
poartă numele de Al Treilea<br>
Război Mondial.<br>
În fiecare zi va fi o nouă<br>
Apocalipsă<br>
Înaintea izbucnirii marelui<br>
război, omenirea va cunoaște<br>
mai multe semne prevestitoare.<br>
Așa cum susținea Ioan de<br>
Ierusalim în urmă cu<br>
aproximativ 1000 de ani, viața<br>
pe Terra se va schimba<br>
complet, va fi aproape<br>
imposibilă, iar în fiecare zi<br>
oamenii vor trăi o nouă<br>
Apocalipsă.<br>
Unul dintre marile semne este<br>
că orașul Ierusalim nu va mai fi<br>
unul sfânt. Evreii vor împânzi<br>
lumea, pentru ca în cele din<br>
urmă să o conducă după<br>
bunul plac.<br>
Un alt semn prevestitor se va<br>
produce în clipa în care<br>
oamenii vor scotoci fundurile<br>
mărilor și se vor aventura spre<br>
descoperirea stelelor. Ei se vor<br>
crede niște zei, cu o forță<br>
impresionantă, dar în realitate<br>
nu sunt decât niște suflete<br>
pierdute într-o societate<br>
bolnavă. Astfel, fiecare oraș se<br>
va transforma într-o Sodoma,<br>
în care practicile sexuale de<br>
toate genurile vor deveni<br>
normalitate. Femeile se vor<br>
culca cu femeile, bărbații cu<br>
bărbații, vârstnicii cu tinerii<br>
și nimeni nu va mai respecta<br>
nicio regulă . Oamenii vor cade<br>
în păcate trupeşti înfiorătoare,<br>
bărbaţii şi femeile se vor<br>
destrăbăla la vedere. Femeia va<br>
fi cutezătoare şi semeaţă în<br>
destrăbălarea ei.<br>
Un alt semn apocaliptic în<br>
viziunea lui Ioan de Ierusalim<br>
este foametea care se va<br>
întinde pe Pământ precum<br>
râia. Atunci vor apărea<br>
negustorii de iluzii, care vor<br>
vinde oamenilor povești, care<br>
în cele din urmă se vor<br>
întoarce împotriva lor. Oamenii<br>
de vor transforma în singuratici<br>
și aproape nimeni nu va mai<br>
cunoaște ceea ce înseamnă<br>
prietenia adevărată. Popoarele<br>
se vor topi într-o unire fără<br>
rost, vor forma o adunătură în<br>
care fiecare se va simţi singur,<br>
legea va fi uitată, tradiția<br>
pierdută, credinţa abandonată.<br>
Atunci când cinismul și<br>
prefăcătoria vor pune<br>
stăpânire pe mințile<br>
oamenilor, trebuie să știm că<br>
marele război este aproape. În<br>
aceste condiții, Ioan de<br>
Ierusalim susținea că cei bogați<br>
vor ajunge să doarmă pe sacii<br>
de bani, dar vor primi ajutoare,<br>
precum și hrană de pomană, în<br>
timp ce cel sărac va fi stors de<br>
taxe și impozite.<br>
Lumea va deveni un loc unde<br>
fiecare obiect va avea prețul<br>
lui. Totul va fi de vânzare sau<br>
de cumpărare. Carnea şi munca<br>
omului îşi vor avea şi ele preţul<br>
lor, ochi de om şi inimi de om<br>
scoase din piepturi ca nişte<br>
bucăţi de carne se vor vinde<br>
altora. Cuvântul dat, onoarea<br>
sau credinţa nu vor mai valora<br>
nimic. Omul va ajunge cu<br>
adevărat stăpânul pământului,<br>
dar pământul va fi sterp, apa<br>
otrăvită şi putredă, văzduhul va<br>
fi dogoritor.<br>
În aceste condiții, atunci când<br>
cei săraci și asupriți nu vor mai<br>
suporta maltratarea celor<br>
bogați, un mare război mondial<br>
se va declanșa și lupte dure vor<br>
fi duse între toate țările lumii.</p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-82525700154515308062014-02-07T15:40:00.001+02:002014-02-07T15:40:24.399+02:00Jurnalul fericirii <div><p>Atat demonizatii cat si crestinii<br>
sunt oameni inzestrati cu<br>
sentimentul infinitului.<br>
Crestinismul e o martirizare a<br>
tot ce-i lumesc, dar si da ceva in<br>
schimb: linistea aici si<br>
fagaduinta mantuirii viitoare . Pe<br>
cand diavolul e mai exigent: in<br>
schimbul simtamantului<br>
demnitatii el nu ofera decat<br>
deznadejdea. Ii dai constiinta,<br>
pacea, somnul, iti vinzi prietenii<br>
si rudele, cedezi absolut totul si<br>
mai mult ca totul – si toate pe<br>
degeaba. Ce-a obtinut Iuda de la<br>
diavol? Nimic. A fost fraierit. S-a<br>
ales cu dispretul batranilor si a<br>
restituit banii; s-a ales cu streangul<br>
si cu hohotul de ras al Necuratului.<br>
Sfintilor li se cere mult, dar nu<br>
chiar totul – si nu degeaba.<br>
Postesc, privegheaza, se infrang,<br>
dar inima si sufletul nu si le dau.<br>
Contractul incheiat cu diavolul e<br>
mult mai oneros decat cel<br>
incheiat cu Domnul . De fapt nici<br>
nu-i contract, e pacaleala. Dai<br>
totul, nu primesti nimic. Plata<br>
neantizarii diavolesti e<br>
deznadejdea cu perspectivele ei<br>
firesti: moartea, sinuciderea,<br>
rusinea si ciuda iscate de<br>
intelegerea faptului ca ai fost<br>
tras pe sfoara . (Sfoara sau<br>
franghie, franghia sinucigasului<br>
Iuda.)</p>
<p>- M-ai daruit pe mine insumi mie, ceea ce inseamna ca pot dispune de mine in veci, chiar impotriva Ta..</p>
<p>- Iadul nu este altundeva decat in locul cel mai arzatoe al inimii lui Dumnezeu, in inima insasi a Cerului. Iadul este gelozia lui Dumnezeu, ideea sa fixa, imboldul singurei sale dureri de neinteles. Daca ma pierde pe mine , nici ingerii nu-i sunt consolare.</p>
<p>- Să mă opresc, ca la Cluj în ziua<br>
liberării, numai la a face şi a fi,<br>
accentuând latura — aş zice —<br>
eshatologică. Să repet, să<br>
completez.<br>
Viaţa este hotărâtor legată de<br>
verbul a face: trăirea noastră pe<br>
acest pământ, trecerea noastră prin<br>
această lume constituie faza lui a<br>
face. Moartea (ori stările<br>
prevestitoare şi asemănătoare ei)<br>
stau sub semnul lui a fi. (Moartea<br>
însăşi ar putea fi definită ca<br>
trecerea în starea lui a fi, un a fi<br>
absolut, purificat de orice<br>
contingenţă.)<br>
Starea lui a fi se prezintă aici —<br>
măcar că nu atinge absoluta<br>
puritate de dincolo — ca deosebit<br>
de grea şi primejdioasă. (Ceea ce<br>
ne îngăduie a bănui cât de grea şi<br>
de primejdioasă se va putea<br>
prezenta dincolo.)<br>
Când fiinţa omenească e redusă la<br>
a fi o conştiinţă singuratică, aflată<br>
în comunicare doar cu ea însăşi şi<br>
silită să parcurgă scurgerea<br>
timpului clipă de clipă numai cu<br>
forţe proprii, ea nu mai are de<br>
unde solicita şi primi distracţii,<br>
distrageri, alibiuri, portiţe de<br>
scăpare, materie primă. Ea stă,<br>
iremediabil şi inexorabil, faţă-n<br>
faţă, rost către rost (în sensul lui<br>
Dinu Noica) numai cu sine.<br>
Şi când e numai cu sine, numai<br>
amintirea perioadei lumeşti a lui a<br>
face îi mai rămâne. Acum, în<br>
imponderabila „fiinţosferă”,<br>
singurul punct de sprijin şi<br>
orientare e centrul de gravitate al<br>
trecutei şi definitiv în¬cheiatei<br>
„faciosfere”. Orice „facere” e prin<br>
definiţie imposibilă. Soldul s-a<br>
calculat, s-au tras liniile, s-au pus<br>
sigiliile.<br>
Iată de ce este bine să ne îngrijim<br>
de sanie şi de căciulă vara şi să<br>
cugetăm cât mai suntem în<br>
faciosferă la ce se va întâmpla în<br>
faza ine¬vitabilă a lui a fi.<br>
Pe veşnicul a fi noi ni-l clădim<br>
singuri, iar veşnicia aceasta — rai<br>
ori iad — e funcţie variabilă de<br>
ceea ce facem. Picătură cu<br>
picătură, zi de zi, clipă de clipă,<br>
acţiune după acţiune, gest după<br>
gest, fiandu-l îşi pregăteşte<br>
permanentul esse.<br>
Iadul şi raiul pot aşadar fi<br>
considerate ca stări de fiinţare<br>
pură; conştiinţa (sau sufletul, sau<br>
eul sau duhul sau cum i s-ar<br>
spune) se află acum însingurată şi<br>
neajutorată de nimeni şi de<br>
nicăieri, faţă cu veşnicia, cocoţată<br>
pe maldărul de făptuiri săvârşite în<br>
faza lui a face.<br>
Dincolo — oricât am jindui (e<br>
sensul parabolei dreptului Lazăr şi<br>
al bogatului nemilostiv) — nu mai<br>
putem face nimic niciodată<br>
(nevermore zice Poe): verbul a face<br>
piere, e ca şi cum nici n-ar fi fost<br>
vreodată. Rămâne însă, în toată<br>
groaznica lui plinătate şi<br>
semnificaţie, verbul a fi — el şi<br>
nimic altceva.<br>
Atunci să te văd, omule! Atunci<br>
când ai rămas doar cu fiinţa ta,<br>
orice devenire fiind exclusă, tel<br>
qu’en toi meme l’éternité te<br>
change…95 Fără prieteni, fără<br>
televizor, fără zgomotul vecinilor…<br>
Atunci se va vedea şi ce ţi-ai clădit,<br>
pe care ţi le-ai ales: oile sau<br>
caprele.<br>
Cam sentenţios, dar împrejurărilor<br>
excepţionale ce mi-au dat prile¬jul<br>
de a cunoaşte plinătatea verbului a<br>
fi le datorez această înţelegere şi<br>
poate şi dreptul — de nu datoria —<br>
de a spune sentenţios ce ştiu.<br>
Dacă aici, în celula de închisoare în<br>
care te nimereşti singur, timpul e<br>
atât de greu de îndurat, dacă aici<br>
„a fi” se poate suprapune chinului,<br>
cu atât mai înfiorătoare trebuie să<br>
ne pară fiinţarea veşnică, absolut<br>
pură, dezbărată de orice îndulcire<br>
şi devenind — prin simplul fapt al<br>
existenţei ei — din ce în ce (cu<br>
toate că scapă de sub devenire) mai<br>
apăsătoare.<br>
Verbele a face şi a fi sunt<br>
deopotrivă de gingaşe: unul prin<br>
evanescenţa lui, celălalt prin<br>
veşnicia lui. Goethe arăta cât de<br>
greu este a face. Dar greutatea sa<br>
păleşte în faţa lui a fi când acesta îi<br>
urmează. Fericiţi cei ce pot<br>
întâmpina pe a fi şi pot intra în<br>
împărăţia lui mulţumiţi fiind de<br>
felul în care şi-au încheiat relaţiile<br>
cu a face.<br>
— Mauriac despre libertate: nimic<br>
nu poate întrece libertatea<br>
copii¬lor lui Dumnezeu. Numai ea<br>
dă preţ soartei unui om. Pe ea<br>
trebuie s-o păstrăm în viaţa<br>
noastră, în a naţiei, în a bisericii.<br>
Pe ea s-o restituim celor ce i-au<br>
uitat gustul.<br>
Sarea pământului.</p>
<p>- Dumnezeu, la sfarsit, ii va chema in rai si pe toti pacatosii: Hai intrati si voi porcilor, si voi betivilor...<br>
Pentru ca nu s-au increzut. Ceea ce e iremediabil de antipatic si respingator la farisei este necurmata constiinta a propriei valori si dreptati; ispita de infumurare a omului drept. Pe ne-crestini tocmai iertarea pacatosilor si a betivilor ii jigneste. Dar crestinii stiu mai nult: ca pacatul trufiei e mai grav decat darul betiei.( Zice: porcilor, dar nu zice: sadicilor, tortionarilor, denuntatorilor...)</p>
<p>                    N. Steinhardt.</p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-40842799810697175702013-12-09T00:09:00.001+02:002013-12-09T00:09:22.971+02:00Ortodoxia si religia viitorului <div><p>"Până la sfârsitul acestui veac nu<br>
vor lipsi prorocii Domnului Dumnezeu, dar nici slugile satanei. Dar în vremurile din urmă, adevăratii slujitori ai lui Dumnezeu, vor izbuti să se ascundă de oameni, si nu vor mai face în mijlocul lor semne si minuni dumnezeiesti ca<br>
în ziua de azi, ci lucrarea lor o vor face în smerenie si nestiuti de nimeni, iar în Împărătia<br>
Cerurilor vor fi mai mari<br>
decât Părintii făcători de minuni<br>
din vechime. Căci în vremea aceea nimeni nu va mai lucra<br>
semne minunate în fata ochilor<br>
oamenilor, care să le aprinda<br>
inimile si să-i îndemne sa caute nevointele ascetice... Multi<br>
dintre oameni, stăpâniti fiind de<br>
duhul nestiintei vor<br>
cădea în prăpastie, rătăcind pe<br>
calea cea largă [ce duce la pierzare]".<br>
Profetia Sf. Nifon de<br>
Constantiana, din insula Cipru.</p>
<p>Ortodoxia si religia viitorului - Pr. Serafim rose</p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-28569249780882664382013-09-30T19:39:00.001+03:002013-09-30T20:08:31.218+03:00despre antihrist - profetie din 2013<div><p>De fapt, ceea ce duce la fiori sunt<br>
cuvintele parintelui Elpidios pentru<br>
venirea lui Antihrist . Evoluțiile<br>
dramatice din Egipt, invazia<br>
iminentă a Siriei, și implicarea lui<br>
Israel și Iran, în conformitate cu<br>
profetiile parintelui Elpidios va<br>
sta în etape de pregătire pentru<br>
apariția unui lider fals care va<br>
aduce pacea falsa in lume.<br>
Mai jos este un extras relevant<br>
dintr-un discurs recent al<br>
parintelui Elpidie (tradus numele<br>
inseamna Speranța) la 6 august<br>
2013 (un exemplu este ca vorbeste<br>
mai inainte cu privire la intenția<br>
de invazia americana din Siria),<br>
care literalmente spune totul:<br>
“În această mizerie patru state mari<br>
vor crea panică si un război<br>
generalizat va veni. Și aceste patru<br>
state sunt Israel, Iran, Egipt și<br>
Siria.<br>
Aceste patru (4), state vor crea noi<br>
date pentru aspectul final al veniri<br>
lui Antihrist. Antihristul prin<br>
proprii sai liderii va crea două noi<br>
state, care vor fi conduse de 2<br>
lideri încăpățânati și puternici, care<br>
se vor ciocni. Cele două state se<br>
vor ciocni și prin disputa dintre<br>
aceste două state lucrurile vor<br>
începe să degenereze în război și<br>
extinderea lui astfel încât să atingă<br>
si pe cei mai buni.<br>
Cele două state mari aflate in plin<br>
conflict, vor face ca lumea sa<br>
înceapă să vorbească despre<br>
pace. Și apoi de nicăieri, de la Est<br>
va veni, veți vedea o persoană atât<br>
de puternica, atât de inteligenta,<br>
atât de diabolica de înțeleapta, atât<br>
de fermecătoare, atât de abila din<br>
punct de vedere financiar si un<br>
foarte bun negociator. Și această<br>
persoană ca negociator va fi<br>
capabila pentru a echilibra reacțiile<br>
statelor din zona și acesta va fi<br>
primul pacificator.<br>
Când va fi venit această primă<br>
pace și Israel va avea de<br>
suferit. AM spus ca conflictul<br>
acestor patru ) state va juca un<br>
rol important pentru venirea lui<br>
Antihrist. Siria, Israel, Egipt și<br>
Iran. Și de acolo se va raspandi<br>
in reacție și in celelalte state iar<br>
de nicaieri va veni Antihristul,<br>
care va fi tot ceea ce am spus,<br>
absolut fermecător, cu umor, cu<br>
bunăvoință și apoi acesta va fi<br>
capabil de a opri războiul.<br>
Va fi primit ca un prinț al păcii,<br>
mass-media și toți liderii de atunci<br>
vor accepta acest lucru ca fiind o<br>
personalitate de top. Va fi chemat<br>
în toate statele lumii pentru<br>
discursurile sale, toti vor vrea să-l<br>
întâlnească și sa i se supuna . Apoi,<br>
va fi promova încet – încet ca lider<br>
mondial.<br>
Bisericile vor fi într-o astfel de<br>
situație grea de devastare cu multe<br>
scandaluri și multe conflicte incat<br>
vor striga ca vor sa devină una cu<br>
Antihristul. Deci, proorocul<br>
mincinos va supune lumea si va<br>
spune că el este liderul adevărat.<br>
Antihristul va veni insa nu va<br>
predica religia lui Dumnezeu, ci a<br>
omului.El va predica Religie<br>
Umanitara. Acesta va sublinia<br>
conceptul de Dumnezeu dar in<br>
sensul de om. El va vorbi despre<br>
conceptul ca omul poate deveni<br>
Dumnezeu.<br>
Si voi spune-ti ca sunt Dumnezeu!<br>
Eu sunt liderul! Va fi acceptat tot<br>
ce este indecent si nu există în<br>
Biblie, va fi primit ca un membru<br>
de bază și lider iar proorocul<br>
mincinos va cere tuturor<br>
credincioșilor care vor supune și<br>
altor biserici sa fie subjugate de el.<br>
Antihristul va livra apoi la Vatican<br>
autoritatea absolută în toate<br>
celelalte biserici, toate religiile și<br>
toate confesiunile.<br>
Apoi, va începe cea mai mare<br>
persecuția a crestinismului suferită<br>
vreodată. “<br>
SURSA ARTICOL<br>
ΠΗΓΗ: http://<br>
www.pentapostagma.gr/2013/08/<br>
pateras-elpidios-<br>
pseudoprofiths.html#ixzz2gNFCp1eP<br>
PARINTELE ELPIDIOS – 2013 va fi<br>
an de război</p>
<p>comentariul meu</p>
<p>Acesta este textul tradus gooogle<br>
translate pentru ca eu nu cunosc<br>
limba greaca.Daca este cineva<br>
binevoitor sa corecteze eventuale<br>
erori in traducere poate sa o faca<br>
la comentarii.Vom vedea foarte<br>
curand daca parintele Elpidie a<br>
profetit corect asta pentru a nu se<br>
sminti nimeni de continutul lor.Au<br>
fost cazuri in care profetiile s-au<br>
dovedit false asa ca trebuie sa fim<br>
circumspecti si sa nu credem orice.</p>
<p>sursa: prosistemhaha.wordpress.com/2013/09/30/parintele-elpidios-vagianakis-din-rodos-cand-si-cum-va-avea-loc-intrarea-lui-antihrist/</p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-84121333980700094792013-09-13T17:39:00.001+03:002013-09-30T19:43:26.396+03:00..umanitarism ca
ideologie
mondiala
antihristica.<div><p>niste comentarii interesante..</p>
<p>"SERAFIM ROSE vorbeste de<br>
actiunile umanitare ca de o nouă<br>
religie.  Acestea vor înlocui<br>
dogmele şi vor şterge graniţele<br>
dintre religii. Incepatorul dintr-o<br>
mănăstire trebuie să se<br>
conformeze direct acţiunilor de<br>
slujire a aproapelui. Viaţa<br>
duhovnicească şi lupta personală<br>
cu patimile rămâne o opţiune<br>
individuală. Stareţii îşi dedică<br>
viaţa oamenilor din afară şi dacă<br>
mai rămâne ceva timp se mai<br>
discută ceva şi cu vieţuitorii din<br>
mănăstire. Problema apare când<br>
monahul sau fratele începător<br>
trebuie să vorbească despre<br>
starea lui şi el nu mai are o atitudine smerită. Chiar dacă<br>
vorbeşte frumos duhul lui e<br>
răzvrătit şi bineînţeles că el singur<br>
e vinovat de situaţia în care a<br>
ajuns. Se consideră că Tainele<br>
Spovedaniei şi Împărtăşaniei cu<br>
Trupul şi Sângele lui Hristos<br>
rezolvă de la sine problema fără<br>
să mai fie nevoie de nimic. Căile<br>
războiului duhovnicesc sunt<br>
ignorate pentru că prea puţini<br>
stareţi le mai cunosc. De obicei<br>
toată predica stareţului se rezumă<br>
la a cere monahilor ascultare<br>
oarbă fară a oferi soluţii concrete<br>
la războiul personal al fiecăruia.<br>
Se vorbeşte mulţimii dar se ignoră<br>
războiul nevăzut particular al<br>
fiecăruia. Mănăstirile din România<br>
sunt ale poporului nu ale<br>
călugărilor.  Unii călugări pleacă<br>
dintr-un loc într-altul în speranţa<br>
de a găsi ceva mai bun.  Alţii nu<br>
pleacă şi suferă totul în tăcere.  Ei<br>
de obicei sunt lăudaţi pentru<br>
răbdarea lor dar nimeni nu îi<br>
cunoaşte de fapt. Construcţiile,<br>
banii şi lipsa personalului sunt<br>
nevoile principale ale unui stareţ.<br>
Dacă nu ar mai fi nimic de<br>
construit şi nici o nevoie de bani<br>
oare câţi stareţi ar şti ce să facă<br>
cu viaţa lor? Slujbele sunt pe locul<br>
5. Într-o mănăstire cu 20 sau 30<br>
sau 50 de vieţuitori găsești la o<br>
vecernie de după-amiază maxim 3<br>
monahi în biserică. Grijile pentru<br>
supravieţuire ale călugărilor le-au<br>
depăşit pe cele ale mirenilor.<br>
Călugării sunt talpa<br>
monahismului. Ei muncesc mai<br>
mult decât mirenii. Și de la munca<br>
asta “nerambursabilă” care se<br>
cheamă ascultare de bună voie<br>
începe formarea monahului. Marii<br>
duhovnici monahi atât de<br>
cunoscuţi oare cum s-au<br>
înduhovnicit?  Ei au suferit în<br>
răbdare.  Ei nu vorbesc de<br>
suferinţele lor cu atât mai puţin<br>
de persoanele care le-au<br>
provocat. Ei au biruit cu<br>
rugăciunea, cu lupta pentru<br>
iubirea vrăjmaşilor, prigoniţi unii<br>
chiar de stareţii lor, alţii de<br>
călugări. Un monah începător care<br>
caută Raiul nu ştie ce îl aşteaptă<br>
şi din partea cui.  Vorbesc aici de<br>
călugării simpli care nu au nici o<br>
şansă la o carieră monahală.  Ei<br>
nu au slavă înaintea oamenilor. Și<br>
de obicei mirenii nu știu de<br>
existenţa lor. Ei nu ştiu să cânte<br>
frumos.  Ei nu au maşini sau<br>
calculatoare sau telefoane<br>
mobile. Ei de obicei au un miros<br>
specific ascultării de la oi, de la<br>
vaci, sau de la porci. Ei nu au pe<br>
nimeni care să le aducă ceva. Ei<br>
trebuie să se mulțumească doar<br>
cu mâncarea de la trapeză. Ei nu<br>
sunt daţi la şcoală niciodată<br>
pentru că nu îi “duce” mintea.  Ei<br>
nu au baie personală. Ei nu sunt<br>
angajaţi la buget cum sunt<br>
ceilalţi. Ei nu au timp să ajungă la<br>
slujbe. Ei nu au timp să citească<br>
ceva din cauza oboselii ş. a. m. d.<br>
Desigur că sunt şi mănăstiri<br>
normale. Tu care citeşti acum<br>
probabil nu ai văzut decât<br>
mănăstiri normale. Şi până la<br>
urmă fiecare trebuie să îşi asume<br>
propria viaţă şi să nu<br>
deznădăjduiască. Se spune că cine<br>
pleacă se autoelimină. Serafim<br>
Rose spune că umanitarismul este<br>
o viclenie drăcească pentru<br>
oameni şi cred că asta e valabil şi<br>
pentru călugări."</p>
<p>                                 Geronimo<br>
raspuns:</p>
<p>Am ramas foarte<br>
impresionat de descrierea<br>
asta. 100% adevarat<br>
fiecare cuvant si se<br>
potriveste cu situatia care<br>
de multi ani este in mai<br>
toate manastirile. Aceasta<br>
situatie care nu prea se<br>
vede din exteriorul<br>
manastirii, este o mare<br>
pacaleala draceasca, si<br>
este inceput de noua<br>
religie.<br>
Asta este cred eu cea mai<br>
strasnica lovitura pe care a<br>
dat-o diavolul ortodoxiei,<br>
faptul ca viata<br>
manastireasca se<br>
concentreaza azi numai pe<br>
constructii si bani. A doua<br>
lovitura, poate la fel de<br>
strasnica, este faptul ca<br>
preotii de mir sunt<br>
reeducati chiar de episcopi<br>
si facutatile de teologie sa<br>
fie total nepasatori fata de<br>
sfanta traditie, si sa<br>
asculte orbeste. Cu astfel<br>
de calugari si preoti nu mai<br>
cum sa aperi nimic, cei<br>
care mai au ceva potential<br>
sunt nivelati prin<br>
caramizile lui faraon<br>
( calugarii ) si amenintari<br>
( preotii ), incet si sigur.<br>
In fruntea manastirilor<br>
sunt pusi cei la care are<br>
evlavie lumea, si aceia<br>
sunt aproape intotdeauna<br>
cei mai avari si egoisti<br>
dintre calugari ( care<br>
seamana cel mai bine cu<br>
mirenii ). Cu astfel de<br>
stareti ce fel de sporire<br>
duhovniceasca sa mai vezi<br>
prin manastiri ? Doar<br>
constructii vei vedea, si ca<br>
fiecare calugar ravneste la<br>
functii prin manastire, ca<br>
sa fie si el bagat in seama.<br>
Am vazut situatia asta prin<br>
manastiri, dar nu as fi<br>
putut sa o descriu asa de<br>
bine cum a descris-o sf<br>
Serafim mai sus. Sfintele<br>
Taine sunt folosite in<br>
manastiri doar ca ” metode<br>
” de a face pe calugar sa<br>
fie muncitor si sa nu<br>
carteasca. Cam atat. E un<br>
fel de profanare. De aia se<br>
si spune de altfel ”<br>
calugarii trebuie sa se<br>
impartaseasca rar “,<br>
tocmai pentru ca<br>
Impartasania nu mai are<br>
importanta in viata<br>
crestina, decat ca mijloc de<br>
reeducare, si devine<br>
necesara doar atunci cand<br>
un calugar a inceput sa<br>
carteasca impotriva<br>
staretului. Atunci abia ” e<br>
necesara ” ” spovedania “,<br>
adica reeducarea. Iar cine<br>
carteste mai des e dat<br>
afara pentru ca e prea<br>
obositor.<br>
Intr-un cuvant, situatia<br>
asta e foarte periculoasa,<br>
si nicidecum mantuitoare. </p>
<p>                                   Emanuel</p>
<p>raspuns:</p>
<p>Se deraiaza de la scopul<br>
monahismului atunci cand un<br>
staret face din ambitiile personale<br>
scopul intregii manastiri. UN alt<br>
fenomen national este ca staretii si<br>
egumenii nu mai stau in manastire.<br>
Sunt aproape tot timpul pe<br>
drumuri, fie cu probleme, fie in<br>
excursii. Nu judecăm. Asta e<br>
problema lor. Dar prin asta nu sunt<br>
oare rupti de viata manastirii? Nu<br>
sunt rupti de viata obste? In<br>
aproape toate manastirile cu viata<br>
de obste staretii si egumenii au<br>
viata de sine. Ei mananca separat.<br>
Ei vin la slujba cand vor. Ei pleaca<br>
din manastire cand vor, unde vor.<br>
Ei merg la spital cand vor s. a. m.<br>
d. Staretii au numai drepturi pe<br>
cand obstea numai obligatii. Exista<br>
oare staret sau egumen care ar<br>
renunta la pozitia lui de staret daca<br>
obstea ar vrea sa puna pe altul?<br>
Cea mai mare frica a unui staret<br>
sau egumen este sa nu fie schimbat<br>
din functie. A doua frica este sa nu<br>
afle mitropolitul ce face el in<br>
realitate. A treia frica sa nu afle<br>
mirenii adevarul despre el. Care<br>
staret din tara asta este cu<br>
adevarat iubit de obstea sa si nu<br>
este vazut ca un ighemon? Tu care<br>
citesti acum poate esti staret sau<br>
egumen, oare cati din obstea ta au<br>
evlavie si respect din inima fata de<br>
tine? Iar daca nici unul din obste<br>
nu are, crezi ca toti sunt rataciti si<br>
singurul normal esti tu pentru<br>
simplul fapt ca esti staret? Marea<br>
masa a calugarilor, talpa<br>
monahismului nu sunt ascultati de<br>
episcopi pentru ca nu au studii,<br>
sunt nespalati etc si daca scot un<br>
cuvant impotriva staretului sau<br>
egumenului la intoarcerea acasa îi<br>
asteapta razbunarea si batjocura.<br>
Lor nu li se face niciodata dreptate<br>
pentru ca ei sunt calugari. Adica<br>
prin simplul fapt ca au depus<br>
juramintele monahale ei<br>
condamnati la suferinta si nu de<br>
putine ori la sclavagism.</p>
<p>                                     Geronimo    <br>
                                     (comentatori pe saccsiv)</p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-76230887063098462002013-09-13T15:41:00.001+03:002013-09-13T17:48:46.869+03:00o viata, doua morti.<div><p><a href="http://www.youtube.com/watch?v=Q4027l_BsDE&feature=youtube_gdata_player">Vizionaţi „Pustnicul batran si ucenicul sau" pe YouTube</a></p>
<p>si cititi viata S<a href="http://www.resurse-ortodoxe.ro/viata-cuviosului-martinian-patimitorul_l1438_p0.html">f. Martinian -patimitorul.</a></p>
<p>cat si cartea - <a href="http://bisericasecreta.wordpress.com/2007/07/11/pustnicul-si-ucenicul/">"Putnicul si ucenicul lui" de Ion Agarbiceanu</a>.</p>
<br/><img src='https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEhOIg17ND6AVtCbnJMSvU5rHkQ3igCGrR0Yr_icKEK39QZ6I1fPo-dYG-ceF3xqWmHBal2BLG854VVCt-0QfeuKvuolxdfpfi3z-4LvbX2pEgmSTrBxZ1jZ2FoMFSjbDZbz81ZAJbcJhlOd/' /></div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-36332903396081838512013-08-23T19:41:00.001+03:002013-09-13T17:59:08.622+03:00Marsul Distrugatorului<div><p><a href="http://www.ortodoxia.md/articole-preluate/6106-vedenie-din-rusia-marul-distrugtoruluirzboiul-luciferic-impotriva-cretinilor">http://www.ortodoxia.md/articole-preluate/6106-vedenie-din-rusia-marul-distrugtoruluirzboiul-luciferic-impotriva-cretinilor</a></p>
<p><a href="https://fbcdn-sphotos-g-a.akamaihd.net/hphotos-ak-prn2/1040731_4755241088974_907908881_o.jpg">afis</a> pt putin-credinciosi, facut de un comentator de pe saccsiv.</p>
<p>necredinciosii indaratnici.. n-au de ce sa se prinda in momentele grele... asa ca, oricum, sunt ca si lepadati..</p>
<br/><img src='https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEh6CXfuZkcCuSEGjLo-aVTpz5DPyBOFeGUlk5gAUK2ecPi7tOhrYgAbbWAzATlWNlVbduf3uOwnX-0-TWjIgiFR9LEU6VptxEYQaNz5qcW4XcjZxHHYEOjX1hyphenhyphenywA6WDotVqEqKgc9Wj4cg/' /></div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-4269512188968373332013-08-21T20:41:00.001+03:002013-08-21T20:41:51.586+03:00din profetiile
parintelui
Elpidie<div><p><br>
Ceea ce nu<br>
au inteles<br>
conducatorii<br>
nostri este<br>
ca acest<br>
razboi nu<br>
este in<br>
primul rand<br>
impotriva<br>
oamenilor si<br>
a statelor,<br>
este in<br>
principal<br>
impotriva lui<br>
Hristos. Veti<br>
vedea in<br>
curand ca<br>
vor vrea sa<br>
faca cat mai<br>
multe<br>
moschei si<br>
vor incerca<br>
sa stearga<br>
semnul<br>
crucii chiar<br>
si de pe<br>
steagul<br>
nostru. Tot<br>
ce va aminti<br>
de numele<br>
lui Hristos<br>
si de<br>
dragostea<br>
Lui va fi<br>
distrus si sa<br>
stiti ca<br>
atunci va<br>
incepe<br>
marea<br>
prigoana.<br>
Veti vedea<br>
cum<br>
musulmanii,<br>
ateii, budistii<br>
vor fi lasati<br>
sa faca ce<br>
vor dori. Ce<br>
fac<br>
musulmanii?<br>
Ce religie<br>
spune sa<br>
omori<br>
oameni?<br>
Oare<br>
Dumnezeu<br>
cel milostiv<br>
vrea asa<br>
ceva? Vor fi<br>
lasati sa ne<br>
distruga<br>
bisericile, sa<br>
violeze femei<br>
crestine, vor<br>
distruge<br>
satele<br>
crestine. Veti<br>
vedea in<br>
curand ca se<br>
vor intampla<br>
acestea. La<br>
inceput vor<br>
incepe in<br>
alta parte si<br>
apoi vor<br>
ajunge si la<br>
noi. Si din<br>
pacate,<br>
conducatorii<br>
nostri pe<br>
care i-am<br>
votat vor<br>
spune ca<br>
trebuie sa se<br>
faca moschei<br>
ca sa<br>
demonstram<br>
ca suntem<br>
toleranti (…)<br>
chiar si in<br>
Sfantul<br>
Munte se vor<br>
amesteca. Ii<br>
vor obliga pe<br>
aghioriti sa<br>
lase sa intre<br>
pe oricine.<br>
Veti vedea,<br>
vor cere sa<br>
intre pana si<br>
femei. Vor<br>
ajunge<br>
calugarii sa<br>
se gandeasca<br>
daca sa mai<br>
ramana sau<br>
nu in<br>
Muntele<br>
Athos.<br>
Nu va puteti<br>
imagina ce<br>
au pregatit<br>
acesti<br>
conducatori<br>
satanici: isi<br>
vor bate joc<br>
de steagul<br>
nostru care<br>
va ramane<br>
fara cruce,<br>
isi vor bate<br>
joc de<br>
bisericile<br>
noastre, vor<br>
spune sa nu<br>
mai bata<br>
clopotele ca<br>
sa nu mai<br>
deranjeze<br>
lumea, sa nu<br>
mai<br>
trezeasca<br>
lumea…<br>
Toate<br>
acestea se<br>
vor<br>
desfasura in<br>
interiorul<br>
bisericii; dar<br>
nu le va<br>
pasa cand<br>
ceilalti,<br>
musulmanii<br>
vor crea<br>
probleme<br>
mari,<br>
conflicte in<br>
toata lumea<br>
ortodoxa.<br>
Cum vor<br>
reusi sa faca<br>
toate aceste<br>
lucruri? Ne<br>
vor santaja<br>
cu cele<br>
necesare<br>
supravieturi<br>
rii.<br>
Metoda<br>
santajului<br>
este cea mai<br>
raspandita<br>
metoda<br>
folosita de<br>
jidovime<br>
inclusiv<br>
pentru<br>
politicienii<br>
instalati la<br>
conducere<br>
dar nu doar<br>
pentru ei ci<br>
si in<br>
nenumarate<br>
alte domenii</p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-80248909114096532582013-08-20T17:36:00.001+03:002013-08-20T21:32:05.681+03:00strigat in pustiu?<div><p><a href="http:// http://saccsiv.wordpress.com/2013/08/20/strigat-in-pustiu-radu-iacoboaie-timpul-marturisirii-adevarului/#more-18885">http://saccsiv.wordpress.com/2013/08/20/strigat-in-pustiu-radu-iacoboaie-timpul-marturisirii-adevarului/#more-18885</a><br></p>
<p> <br>
pag 156 si<br>
pag 113 in<br>
pdf</p>
<p>http://<br>
ia801501.us.archive.org/10/items/parintele_adrian_fageteanu_viata_ea_marturia_mea/parintele_adrian_fageteanu_viata_mea_marturia_mea.pdf</p>
<p>=====</p>
<p>http://www.librariasophia.ro/carti-Parintele-Adrian-Fageteanu-Viata-mea-Marturia-mea-Darlau-Andrei-<br>
so-7865.html</p>
<p>Lupta<br>
împotriva lui<br>
Dumnezeu<br>
La ruperea<br>
catapetesmei<br>
templului în<br>
două,<br>
apostolii,<br>
femeile<br>
mironosiţe,<br>
toţi<br>
mucenicii,<br>
două mii de<br>
ani, toţi<br>
mărturisitorii<br>
, toţi drepţii,<br>
nu numai<br>
clericii, orice<br>
creştin care<br>
a dus o viaţă<br>
de… care a<br>
respectat<br>
poruncile lui<br>
Dumnezeu–<br>
din Vechiul<br>
Testament,<br>
vorbesc – s-<br>
au mântuit,<br>
nu? Toţi<br>
ceilalţi au<br>
format<br>
sinagoga<br>
satanei.<br>
Prima dată a<br>
pornit Lucifer<br>
peste tronul<br>
lui<br>
Dumnezeu,<br>
împotriva lui<br>
Dumnezeu,<br>
numai în<br>
fruntea<br>
cetei a doua<br>
de draci. A<br>
doua oară,<br>
însă, a<br>
pornit, s-a<br>
unit CU<br>
DOMNII<br>
ZIDARI –<br>
ZIDARI, ăia<br>
care fac<br>
ziduri – care<br>
au făcut<br>
turnul Babel.<br>
Au pus<br>
piatră peste<br>
piatră, iar pe<br>
urmă au pus<br>
cărămidă<br>
peste<br>
cărămidă,<br>
împotriva lui<br>
Dumnezeu şi<br>
peste tronul<br>
lui<br>
Dumnezeu.<br>
Şi piatra şi<br>
cărămida nu<br>
e numai cea<br>
materială.<br>
Deci, tot ce<br>
făceau şi<br>
gândeau şi<br>
vorbeau cu<br>
alţii şi tot,<br>
era totul<br>
împotriva lui<br>
Dumnezeu.<br>
Adică şi<br>
împotriva lui<br>
Dumnezeu,<br>
şi peste<br>
tronul lui<br>
Dumnezeu.<br>
Zidar, în<br>
limba<br>
franceză,<br>
înseamnă<br>
mason. La<br>
revoluţia<br>
franceză,<br>
francezii de<br>
rând au<br>
strigat:<br>
Égalité!<br>
Fraternité!,<br>
iar urmaşii<br>
celor de la<br>
Turnul Babel<br>
au strigat:<br>
Écrasez!<br>
Striviţi-L,<br>
distrugeţi-L<br>
pe infamul<br>
Dumnezeu,<br>
Care nu ne<br>
lasă o<br>
libertate<br>
absolută!<br>
„Dacă eu, cel<br>
mai bun<br>
român votat<br>
de<br>
dumneavoas<br>
tră, vreau să<br>
fac PARADA<br>
hOMOSEXUA<br>
LILOR, să nu<br>
vie<br>
Dumnezeu şi<br>
nici Biserica<br>
Ortodoxă să<br>
mă<br>
ameninţe cu<br>
Sodoma!”<br>
Cine a<br>
înţeles să<br>
tacă. Cine<br>
nu, să<br>
întrebe.<br>
Deci, nu toţi<br>
francezii au<br>
strigat la<br>
fel.Numai<br>
iniţiaţii,<br>
urmaşii celor<br>
care au făcut<br>
turnul Babel,<br>
au strigat:<br>
„Striviţi-L,<br>
distrugeţi-L<br>
pe infamul<br>
Dumnezeu,<br>
Care nu ne<br>
lasă să avem<br>
o libertate<br>
absolută,<br>
adică<br>
libertinaj!”<br>
Deci ei Îl<br>
ştiau pe<br>
Dumnezeu.<br>
Ştiu că dintre<br>
dumneavoas<br>
tră, chiar cei<br>
care sunteţi<br>
la un metru<br>
de mine, mă<br>
socotiţi<br>
duşman al<br>
lor. Pentru<br>
că v-am spus<br>
ieri că<br>
Dumnezeu<br>
spune:<br>
Iubeşte pe<br>
vrăjmaşul<br>
tău! Şi eu<br>
am spus: „Eu<br>
înţeleg să<br>
IUBESC pe<br>
vrăjmaşul<br>
meu, NU PE<br>
vrăjmaşul lui<br>
Dumnezeu”.<br>
Astăzi, însă,<br>
am să vă<br>
vorbesc ce<br>
simt şi cred<br>
eu, mai mult<br>
decât am<br>
spus ieri.La<br>
Liturghia de<br>
astăzi, şi<br>
toate<br>
Liturghiile<br>
care se fac<br>
de ortodocşi,<br>
pe tot globul<br>
pământesc,<br>
se spune<br>
aşa: Pentru<br>
cei chemaţi<br>
[să intre în<br>
Biserica lui<br>
Hristos],<br>
trebuie să ne<br>
rugăm noi,<br>
creştinii. Şi<br>
ce să ne<br>
rugăm?<br>
Întâi, ca<br>
Dumnezeu<br>
să-i înveţe<br>
cuvântul<br>
adevărului.<br>
Înţelegeţi?<br>
Să le<br>
descopere<br>
Dumnezeu<br>
Evanghelia<br>
dreptăţii.<br>
Evanghelia<br>
dreptăţii<br>
înseamnă a<br>
credinţei, a<br>
nădejdii şi a<br>
dragostei.<br>
Deci, şi<br>
dragostea.<br>
Dumneavoas<br>
tră sunteţi<br>
mult mai<br>
informaţi ca<br>
mine, că eu,<br>
fiind şi orb,<br>
şi noi aici nu<br>
avem nici<br>
televiziune,<br>
nici ce aveţi<br>
dumneavoas<br>
tră, aparate<br>
de<br>
informaţie,<br>
sunteţi mai<br>
informaţi ca<br>
mine.<br>
Dumnezeu<br>
le-a spus<br>
evreilor: „Vă<br>
scot din<br>
pământul<br>
ăsta, vă dau<br>
pământ mai<br>
bun, unde va<br>
fi lapte şi<br>
miere”, nu?<br>
Dar ei, faptul<br>
că<br>
Dumnezeu<br>
le-a spus „vă<br>
dau”, l-au<br>
transformat<br>
în „îl luăm<br>
noi!”<br>
Dumnezeu<br>
le-a dat tot<br>
ce a promis,<br>
dar ei<br>
continuă să-<br>
şi ia. Şi cel<br>
mai bine<br>
poţi să iei<br>
când<br>
privatizezi<br>
tu. Nu spun<br>
numai<br>
cuvântul<br>
„privatizat”,<br>
dar înţelegeţi<br>
prin el totul.<br>
Şi, în curând,<br>
oricine va fi<br>
numit „<br>
FUNDAMEN<br>
TALIST”,<br>
evreii au<br>
dreptul să-l<br>
distrugă şi<br>
pe el şi<br>
averea sa.<br>
Aţi auzit<br>
despre<br>
fundamental<br>
ism, nu? Ştiţi<br>
definiţia voi.<br>
Cine nu<br>
acceptă ce<br>
spun acuma<br>
e<br>
fundamental<br>
ist, nu? Nu-i<br>
fundamental<br>
ist? Păi, nu<br>
vrei să<br>
renunţi la…<br>
Cei trei tineri<br>
din Babilon,<br>
Anania,<br>
Azaria,<br>
Misail, când<br>
au fost puşi<br>
să se închine<br>
la idoli, au<br>
spus: „Nu!<br>
Noi ne<br>
închinăm<br>
numai la<br>
Dumnezeul<br>
părinţilor<br>
noştri,<br>
strămoşilor<br>
noştri!<br>
Doamne,<br>
Părinte al<br>
părinţilor şi<br>
al nostru, Tu<br>
să fii<br>
binecuvântat<br>
, nu idolii!”<br>
Deci, aşa<br>
cum au făcut<br>
cei trei. „Cât<br>
am vrut Eu<br>
să-ţi adun fiii<br>
şi fiicele,<br>
cum îşi<br>
adună cloşca<br>
puii sub<br>
aripi,să-i<br>
încălzească,<br>
să-i ferească<br>
de ulii şi de<br>
orice, să<br>
-i apere,să-i<br>
ocrotească,<br>
nu? Şi tu n-<br>
ai vrut!” La<br>
ai Săi a venit<br>
şi ai Săi nu<br>
L-au primit.<br>
Şi atunci l-a<br>
pus pe Saul<br>
să predice la<br>
neamuri, la<br>
păgâni. Şi<br>
Pavel, din<br>
păgâni, i-a<br>
făcut<br>
creştini.Dar<br>
tot Sfântul<br>
Pavel ştii ce<br>
spune? Un<br>
lucru<br>
minunat, cu<br>
care-mi<br>
permiteţi să<br>
vă obosesc şi<br>
eu. Spune:<br>
după ce<br>
antihriştii (<br>
francmasonii<br>
) vor omorî<br>
milioane,<br>
milioane de<br>
creştini –<br>
pentru că<br>
scrie în<br>
Talmud: „Pe<br>
cel mai bun<br>
dintre goimi,<br>
ucide-l!”–,<br>
deci, cei<br>
săraci<br>
ascultă ce le<br>
spune<br>
Talmudul,<br>
nu? Nu-s<br>
vinovaţi ei.<br>
După ce vor<br>
ucide mulţi…<br>
Câţi evrei au<br>
fost ucişi la<br>
Holocaust?<br>
Cât se ştie<br>
sau cât se<br>
spune? Opt<br>
sute de mii.<br>
Alţii zic<br>
milioane.<br>
Până la şase<br>
milioane.<br>
Nu, nu! Cât<br>
se spune<br>
despre asta,<br>
nu cât a<br>
fost.Se<br>
spune că<br>
şase<br>
milioane.<br>
Şase<br>
milioane.<br>
Câţi creştini<br>
au omorât<br>
evreii în<br>
Holocaustul<br>
roşu din<br>
Rusia?<br>
Treizeci de<br>
milioane.<br>
Nu-i<br>
adevărat.<br>
Văd că n-<br>
aveţi, nu ştiţi<br>
număruladev<br>
ărat.Nu se<br>
ştie<br>
numărul.Un<br>
fiu de-al<br>
unui coleg<br>
de-al meu<br>
de liceu–se<br>
cheamă<br>
Motrescu,<br>
medic – a<br>
fost în URSS<br>
şi s-a făcut o<br>
statistică<br>
nouă. Rudele<br>
au dat toţi<br>
date<br>
[despre] cum<br>
au fost ucişi<br>
bunicii lor în<br>
timpul<br>
celălalt, în<br>
Rusia.<br>
Evreii,care<br>
aveau cel<br>
mai mare<br>
cuvânt în<br>
guvernul<br>
comunist, şi<br>
Marx şi<br>
Engels au<br>
fost tot<br>
evrei, şi<br>
urmaşii lor,<br>
adică evreii<br>
care erau la<br>
conducere în<br>
Rusia, au<br>
ucis nu<br>
numai pe<br>
călugări, pe<br>
preoţi, pe ţar<br>
şi pe ăştia;<br>
atâţia au<br>
ucis, încât a<br>
trecut de<br>
şaizeci de<br>
milioane.<br>
Acesta a<br>
scris o carte,<br>
cu datele<br>
prezente. O<br>
găsiţi, est e<br>
de vânzare<br>
cartea. Pe<br>
mine,însă,<br>
nu asta mă<br>
interesează.<br>
Mă<br>
interesează<br>
ce a spus<br>
Sfântul<br>
Apostol<br>
Pavel: după<br>
ce evreii îi<br>
vor măcelări<br>
pe<br>
creştini, pe<br>
ortodocşi –<br>
pentru că în<br>
capitolul<br>
XXIV de la<br>
Matei… ia<br>
citiţi titlurile!<br>
Dărâmarea<br>
Ierusalimului<br>
.<br>
A doua<br>
venire a lui<br>
Hristos şi<br>
sfârşitul<br>
lumii. Când<br>
va veni<br>
ceasul acela?<br>
Mântuitorul<br>
spune aşa:<br>
„Cerurile<br>
acestea se<br>
vor schimba,<br>
pământul se<br>
va schimba,<br>
va fi cer nou,<br>
dar cuvintele<br>
Mele, nu!”<br>
Spune: „Vor<br>
fi<br>
strâmtorări,<br>
chinuri mai<br>
mari de când<br>
a fost<br>
lumea, de<br>
când e<br>
începutul<br>
lumii şi până<br>
acuma”, vor<br>
fi mult mai<br>
mari<br>
chinurile<br>
împotriva<br>
ortodocşilor,<br>
numai<br>
pentru că au<br>
numele de<br>
creştin<br>
ortodox, nu<br>
pentru alt<br>
motiv. Nu<br>
pentru că<br>
vor călca o<br>
lege a<br>
statului vor<br>
fi ucişi. Dar<br>
e mai<br>
important ce<br>
spune<br>
altceva:<br>
după ce vor<br>
ucide, vor<br>
ucide, vor<br>
ucide, ei vor<br>
conduce şi<br>
nimeni nu se<br>
va putea<br>
opune. Dar<br>
şi ei îşi vor<br>
pune<br>
întrebarea:<br>
ăştia au<br>
crezut în<br>
Hristos, au<br>
fost<br>
fundamental<br>
işti, noi în ce<br>
credem???<br>
Se vor<br>
interesa: în<br>
ce credem<br>
noi? Acuma<br>
am să vă<br>
spun<br>
adevărul, ce<br>
spune<br>
Sfântul<br>
Apostol<br>
Pavel. Dacă<br>
Mântuitorul<br>
la ai Săi a<br>
venit<br>
şi nu L-au<br>
primit, El a<br>
pus un<br>
apostol nou<br>
pentru<br>
păgâni.Şi<br>
asta au făcut<br>
Saul şi Pavel,<br>
nu? Adică nu<br>
şi Pavel, Saul<br>
a fost pe<br>
urmă Pavel.<br>
Şi ce spune<br>
Sfântul<br>
Apostol<br>
Pavel?<br>
Atunci când<br>
Dumnezeu le<br>
va descoperi<br>
adevărul din<br>
Testamentul<br>
Vechi, se vor<br>
întoarce la<br>
Dumnezeul<br>
vechi. Amin!</p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-81028778896629623882013-08-14T15:47:00.001+03:002013-08-14T15:47:23.297+03:00lamuriri despre rugaciune<div><p>Insusi Apostolul Pavel a<br>
spus: "duhul meu (adica<br>
glasul) se roaga, dar<br>
mintea mea este<br>
neroditoare" (I Cor. 14,<br>
14). "Caci noi nu stim sa<br>
ne rugam cum<br>
trebuie" (Rom. 8, 26),<br>
intareste tot el. Din toate<br>
acestea reiese ca in<br>
rugaciune noi nu putem<br>
scoate la iveala insusirile<br>
ei, adica miezul ei!<br>
In fata unei astfel de<br>
neputinte care pune<br>
stapanire pe orice om, ce<br>
mai poate face acesta, din<br>
vointa si puterea lui,<br>
pentru mantuirea<br>
sufletului sau? El nu-si<br>
poate dobandi credinta<br>
fara rugaciune si nici nu<br>
poate face nici o fapta<br>
buna fara ea. Ba chiar, la<br>
urma urmei, nu este in<br>
stare nici macar sa se<br>
roage cu adevarat. Ce-i<br>
ramane deci lui de facut?<br>
Ce mai poate face el din<br>
propria lui putere si<br>
libertate ca sa nu piara, ci<br>
sa se mantuiasca.</p>
<p>Asa cum in fiecare lucru<br>
este o calitate, Domnul a<br>
lasat aceasta insusire<br>
numai in dependenta de<br>
vointa si de darul Sau. Si,<br>
pentru ca sa arate mai<br>
limpede dependenta<br>
omului de voia Sa si ca sa-<br>
l cufunde mai adanc in<br>
smerita cugetare , Domnul<br>
n-a lasat pe seama voii si<br>
puterii omenesti decat<br>
cantitatea rugaciunii,<br>
poruncindu-i sa se roage<br>
neincetat, in orice vreme<br>
si in orice loc, si tocmai<br>
prin aceasta inmultire a<br>
rugaciunii se descopera<br>
mijlocul tainic ce duce<br>
catre dobandirea<br>
adevaratei rugaciuni; iar o<br>
data cu rugaciunea, vin si<br>
credinta, si implinirea<br>
poruncilor si mantuirea.<br>
Asadar, partea omului este<br>
cantitatea. Deasa rostire a<br>
rugaciunii ii e data si ii<br>
este lasata in voia lui. Asta<br>
o invata si Parintii<br>
Bisericii. Sfantul Macarie<br>
cel Mare spune: "A te ruga<br>
des atarna de voia<br>
noastra, iar a te ruga cu<br>
adevarat este lucrarea<br>
Duhului."<br>
Prea cuviosul Isihie spune<br>
ca rugaciunea deasa aduce<br>
deprinderea, care mai<br>
tarziu se face una cu firea,<br>
si ca fara deasa chemare a<br>
numelui Domnului Iisus<br>
Hristos e cu neputinta sa-ti<br>
cureti inima.<br>
Prea cuviosii Calist si<br>
Ignatie ne dau sfatul ca,<br>
inainte de a purcede pe<br>
calea nevointelor si a<br>
faptelor bune, sa incepem<br>
rugaciunea in numele lui<br>
Iisus Hristos, rostind-o des,<br>
neincetat, caci deasa<br>
repetare curata chiar o<br>
rugaciune necurata.<br>
Fericitul Diadoh zice iarasi<br>
ca, daca omul ar chema<br>
numele lui Dumnezeu cat<br>
mai des cu putinta, adica<br>
daca s-ar ruga neincetat,<br>
n-ar cadea in greseala.<br>
Cata experienta, cata<br>
intelepciune si cata<br>
caldura cuprind aceste<br>
indrumari practice ale<br>
Parintilor! In simplitatea<br>
lor plina de experienta ei<br>
arunca o lumina asupra<br>
cailor si mijloacelor de<br>
desavarsire duhovniceasca.<br>
Ce mare deosebire se afla<br>
intre Sfintii Parinti si<br>
inteleptii lumii, care vin cu<br>
indrumari scoase dintr-o<br>
cugetare seaca!<br>
Mintea cauta sa se<br>
indemne: fa cutare si<br>
cutare fapta buna,<br>
inarmeaza-te cu barbatia,<br>
intre-buinteaza puterea<br>
vointei, incredinteaza-te<br>
de bunele urmari ale<br>
faptelor bune; curata<br>
mintea si inima de ganduri<br>
desarte, umple locul lor cu<br>
cugetari pline de<br>
invatatura, fa binele si vei<br>
fi cinstit si linistit; traieste<br>
asa cum o cer mintea si<br>
constiinta. Dar vai! in<br>
ciuda tuturor straduintelor,<br>
toate acestea nu-si ating<br>
tinta fara rugaciunea<br>
deasa si fara milostivirea<br>
lui Dumnezeu pe care ea o<br>
atrage.<br>
Sa cercetam apoi<br>
invataturile Parintilor si<br>
vom vedea ce spun ei<br>
despre curatirea sufletului.<br>
De pilda, Sfantul Ioan<br>
Scararul scrie: "Cand ti se<br>
intuneca sufletul de<br>
ganduri necurate,<br>
biruieste-i pe potrivnici cu<br>
numele lui Iisus,<br>
chemandu-l cat mai des. O<br>
arma mai puternica si mai<br>
plina de izbanda nu vei<br>
gasi nici in cer, nici pe<br>
pamant."<br>
Sfantul Grigorie Sinaitul<br>
invata: "Sa stii ca nimeni<br>
nu-si poate tine mintea in<br>
frau prin propriile sale<br>
puteri si, de aceea, cand te<br>
napadesc ganduri<br>
necurate, cheama numele<br>
lui Iisus, de mai multe ori,<br>
si atunci gandurile se vor<br>
linisti de la sine."<br>
Cat e de simplu si, in<br>
acelasi timp, de la<br>
indemana si plin de<br>
experienta acest mijloc,<br>
care nu se potriveste deloc<br>
cu sfatul unei cugetari<br>
uscate, care cauta sa<br>
dobandeasca printr-o<br>
inalta parere de sine si<br>
prin lucrare proprie<br>
curatenia sufleteasca!<br>
Cumpanind aceste<br>
indrumari intemeiate pe<br>
viata practica date de<br>
Sfintii Parinti , ajungem la<br>
urmatoarea concluzie, si<br>
anume: mijlocul cel mai<br>
insemnat, cel mai potrivit<br>
pentru dobandirea faptelor<br>
de mantuire si de<br>
desavarsire duhovniceasca,<br>
este repetarea deasa,<br>
neincetata a rugaciunii,<br>
oricat ar fi ea de<br>
neputincioasa.<br>
Iubite suflet de crestin!<br>
Daca nu gasesti in tine<br>
puterea de a te inchina in<br>
duh si in adevar, daca<br>
inima ta nu simte inca<br>
gustul dulce si caldura care<br>
se ivesc in timpul<br>
rugaciunii mintii, atunci<br>
jertfeste pe altarul<br>
rugaciunii ceea ce poti,<br>
ceea ce atarna de vointa<br>
ta, ceea ce este pe masura<br>
puterilor tale.<br>
Mai intai, uneste-ti gura cu<br>
chemarea deasa,<br>
neabatuta din calea<br>
rugaciunii ; da slobozenie<br>
acestui madular sa cheme<br>
cat mai des, neincetat,<br>
puternicul Nume al lui<br>
Iisus Hristos. Aceasta fapta<br>
nu este o munca grea si<br>
sta in puterile fiecaruia.<br>
Pe deasupra, aceasta o<br>
cere si porunca plina de<br>
experienta a Sfintilor<br>
Apostoli : "Sa aducem<br>
intotdeauna jertfa lui<br>
Dumnezeu rodul gurii care<br>
marturiseste Numele Lui."<br>
Repetarea deasa a<br>
rugaciunii va aduce<br>
negresit deprinderea si se<br>
va face una cu firea, va<br>
atrage cu timpul mintea si<br>
inima intr-o stare<br>
cuviincioasa.<br>
Dar o data cu aceasta, sa-<br>
ti fie clar ca daca omul ar<br>
implini, fara intrerupere,<br>
porunca dumnezeiasca cu<br>
privire la rugaciunea<br>
neincetata, atunci el ar<br>
indeplini toate poruncile<br>
printr-una singura.<br>
Daca ar savarsi neincetat<br>
rugaciunea, in orice<br>
vreme, in timpul oricarei<br>
indeletniciri sau lucrari,<br>
daca ar chema in chip<br>
tainic Numele<br>
dumnezeiesc al lui Iisus<br>
Hristos, chiar daca la<br>
inceput o va face fara nici<br>
o caldura sufleteasca si<br>
osandire de sine, ci numai<br>
de sila, totusi, macar in<br>
acest rastimp, el n-ar mai<br>
avea vreme pentru<br>
placerile simtite si<br>
pacatoase.<br>
Orice gand rau care vine sa<br>
se furiseze in minte ar<br>
intalni o piedica; orice<br>
fapta pacatoasa savarsita<br>
de cineva n-ar mai putea<br>
fi judecata cu atata graba,<br>
asa cum e judecata de o<br>
minte desarta. S-ar curma<br>
sau s-ar nimici cu totul<br>
vorba mul-ta si zadarnica,<br>
iar fapta necuviincioasa s-<br>
ar curati imediat prin<br>
puterea plina de har a<br>
Numelui lui Dumnezeu ,<br>
chemat atat de des.<br>
Deasa practicare a<br>
rugaciunii ar abate sufletul<br>
de la faptele pacatoase si<br>
l-ar atrage spre miezul<br>
cunoasterii de sine, spre<br>
unirea cu Dumnezeu! Iti<br>
dai seama, acum, cat de<br>
insemnata si de<br>
trebuincioasa este<br>
cantitatea, adica numarul<br>
de rugaciuni? Deasa rostire<br>
a rugaciunii este singurul<br>
mijloc pentru dobandirea<br>
unei rugaciuni curate si<br>
adevarate, este cea mai<br>
buna, cea mai lucratoare<br>
pregatire pentru rugaciune<br>
si cea mai dreapta cale<br>
pentru atingerea scopului,<br>
cale care duce, prin<br>
rugaciune, la mantuire!<br>
Ca sa te incredintezi mai<br>
bine despre nevoia si<br>
vrednicia unei rugaciuni<br>
repetate cat mai des si cat<br>
mai puternic cu putinta, ia<br>
seama:<br>
1. Fiecare indemn, fiecare<br>
gand spre rugaciune nu<br>
sunt decat lucrarea<br>
Duhului Sfant si glasul<br>
ingerului tau pazitor.<br>
2. Numele lui Iisus Hristos<br>
chemat in rugaciune<br>
cuprinde o binecuvantata<br>
putere de sine statatoare<br>
si de sine lucratoare.<br>
3. Nu te tulbura din<br>
pricina necuratiei sau a<br>
uscaciunii care insoteste<br>
rugaciunea ta, ci cu multa<br>
rabdare asteapta roadele<br>
pe care cu siguranta le vei<br>
culege dintr-o deasa<br>
chemare a Numelui lui<br>
Dumnezeu. Nu asculta<br>
vorbele lipsite de practica<br>
si de talc ale unei lumi<br>
desarte, care cauta sa ne<br>
incredinteze ca simpla<br>
chemare a Numelui lui<br>
Iisus, chiar atunci cand e<br>
facuta cu toata staruinta,<br>
insa cu raceala, ramane o<br>
poliloghie nefolositoare.<br>
Nu ! Puterea Numelui lui<br>
Dumnezeu si deasa Lui<br>
chemare isi vor aduce<br>
roadele la timpul lor.<br>
Un scriitor duhovnicesc<br>
vorbeste foarte frumos in<br>
aceasta privinta: "Stiu,<br>
spune el, ca pentru multi<br>
filosofi - care se inchipuie<br>
a fi duhovnicesti, dar care<br>
cauta peste tot o marire<br>
inselatoare - repetarea<br>
deasa, dar simpla,<br>
singuratica, facuta cu gura,<br>
nu are decat o mica<br>
insemnatate si nu este<br>
decat o indeletnicire de<br>
rand. Dar ei se insala,<br>
nenorocitii, si uita cuvantul<br>
de indrumare al lui Iisus<br>
Hristos. "De nu va veti<br>
intoarce si nu veti fi<br>
precum pruncii, nu veti<br>
intra in imparatia<br>
cerurilor" (Mt. 18, 3).<br>
Ei alcatuiesc un fel de<br>
stiinta in jurul rugaciunii,<br>
zidita pe temeliile slabe<br>
ale intelepciunii firesti. Dar<br>
oare e nevoie de multa<br>
invatatura, de minte sau<br>
de cunostinta ca sa spui cu<br>
o inima curata: Iisuse, Fiul<br>
lui Dumnezeu, miluieste-<br>
ma? Oare nu astfel de<br>
rugaciuni au fost laudate<br>
de insusi dumnezeiescul<br>
nostru invatator? Oare nu<br>
prin aceste rugaciuni,<br>
rostite in scurte cuvinte,<br>
dar repetate adesea, au<br>
fost dobandite si savarsite<br>
minunile?<br>
Ah! Iubite suflet de crestin!<br>
Vegheaza si sa nu taci<br>
cand e vorba de chemarea<br>
neincetata in rugaciune a<br>
Domnului! Si chiar daca<br>
strigatul ar iesi dintr-o<br>
inima inca raspandita si<br>
plina de cele ale lumii, cu<br>
atat mai mult ai nevoie!<br>
Trebuie numai s-o spui<br>
mereu, sa nu taci si poti fi<br>
linistit: rugaciunea se va<br>
curati prin ea insasi de<br>
partasia ei cu cele lumesti.<br>
Nu uita niciodata ca "mai<br>
mare este Cel ce e in voi<br>
decat cel ce este in<br>
lume" (I In. 4, 4).<br>
"Dumnezeu este mai mare<br>
decat inima noastra si pe<br>
toate le stie", zice<br>
Apostolul.<br>
Dupa toate aceste<br>
incredintari, hotaraste-te si<br>
incearca sa petreci macar<br>
o singura zi veghind<br>
asupra omului launtric,<br>
intr-o repetare deasa a<br>
rugaciunii tale, in asa fel<br>
incat, treptat, chemarea lui<br>
Iisus Hristos in rugaciune<br>
sa se faca o cat mai multa<br>
vreme. Si aceasta<br>
intaietate a rugaciunii fata<br>
de lucrurile vietii iti va<br>
arata la vremea potrivita<br>
ca ziua n-a fost pierduta,<br>
ci castigata pentru<br>
mantuire si ca, in<br>
cumpana dreptei judecati<br>
dumnezeiesti , rugaciunea<br>
deasa, ca o balanta,<br>
usureaza talerul<br>
slabiciunilor si faptelor<br>
tale, stergand pacatele<br>
savarsite in acea zi si<br>
sadite in cartea aducerii-<br>
aminte adica in constiinta,<br>
asezandu-te totodata pe<br>
treapta dreptatii si<br>
daruindu-ti nadejdea ca<br>
vei primi o lumina care sa<br>
se prelungeasca si in viata<br>
vesnica.</p>
<p>Marturisirile sincere ale<br>
unui pelerinul rus catre<br>
duhovnicul sau</p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-41511672343263310772013-08-05T18:26:00.001+03:002013-08-05T22:33:24.309+03:00Pr. Arsenie Papacioc ar fi zis..<div><p>Cititi va rog articolul<br>
Despre buletinele cu cip<br>
de pe portalul Doxologia,<br>
un proiect al Mitropoliei<br>
Moldovei si Bucovinei –<br>
Arhiepiscopia Iasilor,<br>
dezvoltat si administrat de<br>
Doxologia Media, cu<br>
binecuvantarea Inalt<br>
Preasfintitului Parinte<br>
Teofan, Mitropolitul<br>
Moldovei si Bucovinei.</p>
<p>Este un indemn pro cip<br>
pe care l-ar fi facut<br>
Parintele Arsenie Papacioc,<br>
din care urmatoarea fraza<br>
e teribila: </p>
<p>"Vei fi vinovat când vei<br>
consimţi tu lepădarea, nu<br>
că ai pus mâna pe o hârtie<br>
pe care scrie „lepădat de<br>
Hristos”.</p>
<p>Nu ni se indica sursa: o<br>
carte, un interviu intr-o<br>
revista, o inregistrare. Am<br>
cautat si pe internet si n-<br>
am gasit.</p>
<p>Cand a spus-o?</p>
<p>Ce stim cert este ca in<br>
ultima parte a vietii era<br>
categoric anti cip. </p>
<p>Iata ce zicea in 2011:<br>
Noi una şi bună ştim: nu<br>
ne lepădăm! În problema<br>
asta mi-a plăcut răspunsul<br>
patriarhului Greciei:<br>
„Miroase a 666! N-a<br>
precizat data. Miroase a<br>
666”. Pe urmă vin actele<br>
mai directe, până te prinde<br>
de tot.</p>
<p>Asadar, fraza aceea<br>
citata de Doxologia a spus-<br>
o mai demult. Asta daca a<br>
spus-o, caci am mari<br>
dubii.</p>
<p>Sa o studiem oleaca,<br>
indiferent cine ar spune-o.</p>
<p>Asadar:</p>
<p>Vei fi vinovat când vei<br>
consimţi tu lepădarea, nu<br>
că ai pus mâna pe o hârtie<br>
pe care scrie „lepădat de<br>
Hristos”. </p>
<p>Se recunoaste deci ca pe<br>
o anumita hartie scrie<br>
„lepadat de Hristos”. Si<br>
cum titlul este Despre<br>
buletinele cu cip , atunci pe<br>
buletinele cu cip scrie<br>
„lepadat de Hristos”.</p>
<p>Dar cand pui mana pe<br>
un buletin cu cip, deja si<br>
semnezi pentru el. Ce<br>
inseamna semnatura pe<br>
un document? Anume ca<br>
tu consimti cele scrise<br>
acolo. Este evident, caci<br>
altfel nu semnezi. Mai<br>
exact consimtim un<br>
document pe care scrie<br>
„lepadat de Hristos”. Cine<br>
e lepadat de Hristos? Iar<br>
evident, cel cu datele<br>
inscrise acolo si care a mai<br>
si semnat, adica a mai si<br>
consimtit. Si ce fac cu acel<br>
document? Ma identific<br>
peste tot ca un „lepadat de<br>
Hristos”.</p>
<p>Sa analizam acum cazul<br>
in care nu e vorba de<br>
buletin cu cip, caci multi<br>
sunt atat de indoctrinati<br>
sa-l accepte, incat nu vor<br>
sa auda cu nici un chip<br>
macar un inceput de<br>
indemn de a-l refuza. Sa<br>
presupunem ca e vorba<br>
orice hartie in general, pe<br>
care ar scrie „lepadat de<br>
Hristos”. O coala A4 sa<br>
zicem. Daca pe ea scrie<br>
cum ca ortodoxul X e<br>
„lepadat de Hristos” si Y i-<br>
o da in mana lui X, nu<br>
inseamna nimic pentru X.<br>
El poate s-o arunce sau s-o<br>
puna deoparte si s-o arate<br>
fratilor zicand: iata ce<br>
ticalosie mi-a dat Y.<br>
Dar daca Y il pune pe X<br>
s-o semneze, cum e? Cum<br>
e cand te semnezi pe o<br>
hartie pe care scrie ca esti<br>
„lepadat de Hristos”?</p>
<p>Iata ce ne invata<br>
Parintele Nicolae<br>
Steinhardt:</p>
<p>Diavolul: sa incheiem un<br>
pact.<br>
- Nu.<br>
- Atunci hai sa semnam un<br>
document prin care<br>
recunoastem si tu si eu ca<br>
doi plus doi fac patru.<br>
- Nu.<br>
- De ce? Nu admiti ca doi<br>
si cu doi fac patru? De ce<br>
n-ai subscrie un adevar<br>
incontestabil?<br>
- Nu-mi pun semnatura<br>
alaturi de a ta nici pentru<br>
a recunoaste ca exista<br>
Dumnezeu.</p>
<p>Iata si cum puneau<br>
problema Sfintii din<br>
vechime:</p>
<p>Acum vreo şaisprezece<br>
veacuri în urmă strălucea<br>
în părţile Egiptului ca o<br>
stea luminoasă Cuviosul<br>
Paisie cel Mare.<br>
Din numărul cel mare al<br>
ucenicilor săi, Cuviosul<br>
Paisie avea pe unul mai<br>
de-aproape pe care îl<br>
iubea mult pentru<br>
nerăutatea şi pentru<br>
simplitatea lui. A mers<br>
odinioară acest ucenic în<br>
cetate spre a vinde<br>
rucodelia (lucrul mâinilor).<br>
Întorcându-se în schit<br>
după câteva zile, vede cu<br>
mirare ucenicul că<br>
duhovnicescul lui Părinte<br>
(adică Paisie), care îl avea<br>
la atâta dragoste, acuma<br>
nu-i mai dă nici o atenţie.<br>
Nici măcar blagoslovenia<br>
obişnuită nu i-o mai dă<br>
bătrânul, ba încă se<br>
fereşte de el ca de un<br>
străin. Se uită lung la el ca<br>
şi cum nu l-ar cunoaşte.<br>
Mirat de această străină<br>
schimbare, ucenicul îl<br>
întreabă:<br>
“Părinte, de ce te fereşti<br>
aşa de mine ?”<br>
“Dar cine eşti tu, că eu nu<br>
te cunosc?”, îi răspunde<br>
bătrânul.<br>
“Cum nu mă cunoşti, nu<br>
sunt eu cutare ucenic, pe<br>
care îl iubeai asă de<br>
mult?”<br>
“Ucenicul acela era creştin<br>
(răspunde el) nu aşa cum<br>
eşti tu. Chipul tău din<br>
afară seamănă cu dânsul,<br>
dar sufletul tău a murit<br>
duhovniceşte. Semnele<br>
credinţei celei vii s-au<br>
pierdut de la tine şi eşti ca<br>
un mort între noi. Spune-<br>
mi, ce ai păţit pogorându-<br>
te în cetate?”<br>
“N-am păţit nimic şi n-am<br>
săvârşit nici un<br>
rău” (răspunse ucenicul).<br>
“Ticălosule (îi zice<br>
bătrânul), ai suferit cea<br>
mai mare pagubă şi mai<br>
zici că n-ai păţit nimic!<br>
Atâta de nesimţitor eşti!<br>
Fugi acum de la mine căci<br>
nu mai pot sta de vorbă cu<br>
cel care s-a lepădat de<br>
Hristos!”<br>
“Cum părinte, eu m-am<br>
lepădat de Hristos!” (a<br>
strigat cu spaimă ucenicul<br>
şi a început a plânge cu<br>
suspinuri).<br>
Apăsat de mustratea cea<br>
aspră, bietul ucenic şi-a<br>
adus aminte despre o<br>
îmtâmplare pe care a avut-<br>
o când mergea spre cetate.<br>
Şi anume s-a întâlnit în<br>
cale cu un evreu foarte<br>
meşter la cuvânt şi<br>
viclean. Acesta se arăta a<br>
fi un om învăţat şi iscusit<br>
în cuvintele Scripturii.<br>
Văzând el pe ucenic că<br>
este simpluţ şi cam sfios a<br>
început să discute despre<br>
Domnul nostru Iisus<br>
Hristos.<br>
Între altele, jidovul cel<br>
viclean şi-a vărsat veninul<br>
lui de şarpe, zicând că nu<br>
este Hristos adevărat acela<br>
pe care îl cinstesc creştinii,<br>
ci altul este Hristos, adică<br>
acela pe care îl aşteaptă<br>
jidovii.<br>
La aceste vorbe hulitoare,<br>
ucenicul din cauza<br>
prostimii lui, n-a îndrăznit<br>
să mustre pe spurcatul<br>
nepot al lui Iuda, nici nu<br>
şi-a astupat urechile şi nici<br>
nu s-a tulburat ca să se<br>
depărteze de el, ci a mers<br>
cu el înainte pe cale.<br>
S-a sfiit de vicleanul jidov<br>
şi în loc să-l mustre, a<br>
căutat să-i ţină hangul la<br>
vorbă şi anume a rostit că<br>
poate să fie aşa cum zice<br>
el.<br>
Prin cuvântul “poate”<br>
ucenicul a dat să înţeleagă<br>
că nu este nici el sigur de<br>
venirea Domnului, ca şi<br>
cum ar zice că nici el nu<br>
este departe de părerea<br>
jidovului necredincios.<br>
Îndoiala cea de o clipă,<br>
care s-a strecurat în<br>
mintea lui cea proastă, a<br>
fost socotită ca o lepădare<br>
de Hristos şi Cuviosul<br>
Paisie a cunoscut cu duhul<br>
căderea ucenicului şi s-a<br>
tulburat.<br>
Nepăsarea şi sfiala pe care<br>
a arătat-o ucenicul faţă de<br>
jidovul hulitor a fost ca o<br>
trădare a sfintei credinţe;<br>
pentru asta se ferea<br>
cuviosul de ucenic. Abia<br>
după o pocăinţă cu multe<br>
lacrămi fierbinţi (ca şi<br>
oarecând Sf. Apostol Petru)<br>
a fost primit ucenicul<br>
iarăşi în slujbă de către Sf.<br>
Paisie. [...]<br>
-----------------------------------</p>
<p>Un monah<br>
foarte simplu<br>
cu socoteala<br>
mintii, era<br>
ucenic al<br>
Sfantului<br>
Paisie si<br>
asculta bine<br>
de toate<br>
poruncile lui.<br>
Acesta,<br>
ducandu-se<br>
odata in<br>
Egipt sa<br>
vanda niste<br>
lucruri de<br>
mana, s-a<br>
gasit in cale<br>
cu un evreu<br>
si mergea<br>
impreuna cu<br>
dansul. Iar<br>
evreul,<br>
cunoscand<br>
simplitatea<br>
monahului,<br>
cu pangarita<br>
lui limba a<br>
varsat intr-<br>
insul veninul<br>
sarpelui cel<br>
stricator de<br>
suflete, care-<br>
l avea in<br>
inima sa,<br>
zicandu-i:<br>
“O,<br>
monahule,<br>
pentru ce<br>
credeti voi<br>
asa, la<br>
intamplare,<br>
in Cel<br>
Rastignit,<br>
fiindca nu<br>
este El Mesia<br>
cel asteptat,<br>
ci altul!<br>
Pentru ca<br>
altul este<br>
acela, iar nu<br>
acesta in<br>
Care credeti<br>
voi,<br>
crestinii!” Iar<br>
monahul,<br>
din<br>
nerautate si<br>
din<br>
prostimea<br>
inimii sale,<br>
s-a amagit si<br>
a raspuns:<br>
“Poate asa<br>
este, cum<br>
zici tu”.<br>
Si indata, vai<br>
de primejdia<br>
ce a patimit<br>
ticalosul,<br>
caci a cazut<br>
din darul<br>
Sfantului<br>
Botez,<br>
precum se<br>
va vedea in<br>
cele<br>
urmatoare,<br>
caci<br>
intorcandu-<br>
se in pustie<br>
si vazandu-l<br>
dumnezeiesc<br>
ul Paisie, nu<br>
voia sa-l<br>
primeasca<br>
nicidecum,<br>
nici chiar sa-<br>
l vada, nici a<br>
se apropia<br>
de dansul<br>
sa-i<br>
vorbeasca, ci<br>
se intorcea<br>
de la el. Iar<br>
ucenicul,<br>
vazand pe<br>
batranul sau<br>
ca se<br>
intoarce de<br>
la el, s-a<br>
intristat<br>
foarte mult<br>
si se mira<br>
care sa fie<br>
pricina. De<br>
aceea,<br>
cazand la<br>
picioarele<br>
lui, i-a zis:<br>
“Parinte,<br>
pentru ce te<br>
intorci de la<br>
mine,<br>
ticalosul, si<br>
nu voiesti sa<br>
ma vezi, ci<br>
te<br>
ingretosezi<br>
ca de o<br>
uraciune?<br>
Acest lucru<br>
nu mi l-ai<br>
facut<br>
niciodata!”<br>
Batranul i-a<br>
zis: “O,<br>
omule, cine<br>
esti tu ca nu<br>
te cunosc?”<br>
Ucenicul i-a<br>
raspuns: “O,<br>
parinte, dar<br>
ce lucru<br>
neobisnuit ai<br>
vazut la<br>
mine ca nu<br>
ma cunosti?<br>
Oare nu sunt<br>
eu cutare,<br>
ucenicul<br>
tau?”<br>
Batranul a<br>
zis: “Ucenicul<br>
meu acela<br>
era crestin si<br>
avea Botez;<br>
dar tu nu<br>
esti ca acela!<br>
Iar daca esti<br>
ucenicul<br>
meu acela, a<br>
fugit de la<br>
tine Botezul<br>
si semnele<br>
crestinilor!<br>
Spune-mi ce<br>
ti s-a<br>
intamplat si<br>
ce ai patimit<br>
pe drum?”<br>
El a raspuns:<br>
“N-am patit<br>
nimic!”<br>
Batranul i-a<br>
zis: “Fiule,<br>
du-te<br>
departe de la<br>
mine, ca nu<br>
sufar a auzi<br>
vorbe din<br>
gura omului<br>
care s-a<br>
lepadat de<br>
Hristos! Daca<br>
ai fi fost tu<br>
ucenicul<br>
meu, te-ai fi<br>
vazut cum<br>
erai mai<br>
intai”. Atunci<br>
el a suspinat<br>
adanc si,<br>
varsand<br>
lacrimi care<br>
porneau pe<br>
batran spre<br>
milostivire, a<br>
zis: “Eu<br>
insumi sunt<br>
ucenicul tau,<br>
iar nu altul,<br>
si nu cunosc<br>
nicidecum<br>
greseala<br>
facuta si nici<br>
ca am facut<br>
vreun rau”.<br>
Marele<br>
Paisie a zis:<br>
“Cu cine ai<br>
vorbit cand<br>
te-ai dus pe<br>
drum?” Acela<br>
a raspuns:<br>
“Cu un evreu<br>
am vorbit<br>
impreuna,<br>
iar cu<br>
altcineva<br>
nu”. “Ce ti-a<br>
zis el si ce i-<br>
ai raspuns<br>
tu?” “Nu mi-<br>
a spus<br>
altceva decat<br>
aceasta, ca<br>
“Hristos nu<br>
este acesta<br>
la Care va<br>
inchinati voi<br>
crestinii, ci<br>
un altul care<br>
are sa vina”.<br>
Eu i-am<br>
raspuns:<br>
“Poate asa<br>
este cum zici<br>
tu””.<br>
Iar batranul<br>
a zis catre<br>
dansul:<br>
“Ticalosule,<br>
dar ce este<br>
mai rau si<br>
mai urat<br>
decat<br>
aceasta care<br>
ai zis? Cu<br>
aceasta te-ai<br>
lepadat de<br>
Hristos si te-<br>
ai dezbracat<br>
de Sfantul<br>
Botez. Deci<br>
du-te,<br>
plange-te pe<br>
tine cum<br>
voiesti, caci<br>
cu mine nu<br>
ai parte,<br>
deoarece<br>
numele tau<br>
s-a scris<br>
impreuna cu<br>
aceia care s-<br>
au lepadat<br>
de Hristos si<br>
te vei munci<br>
impreuna cu<br>
dansii!”<br>
Acestea<br>
auzindu-le<br>
ucenicul, a<br>
suspinat din<br>
adancul<br>
inimii si se<br>
tanguia si<br>
striga,<br>
zicand:<br>
“Miluieste-<br>
ma, parinte,<br>
pe mine, rau<br>
norocitul, ca<br>
nu stiu ce sa<br>
ma fac! Din<br>
neluarea<br>
mea aminte,<br>
am lepadat<br>
dumnezeiesc<br>
ul Botez si<br>
m-am facut<br>
bucurie<br>
diavolilor;<br>
insa alerg<br>
catre tine,<br>
dupa<br>
Dumnezeu,<br>
nu ma trece<br>
cu vederea<br>
pe mine,<br>
ticalosul!”<br>
Rugandu-se<br>
in acest chip<br>
ucenicul, cu<br>
lacrimi mai<br>
mult decat<br>
cu cuvinte, a<br>
pornit pe<br>
batran spre<br>
milostivire.<br>
Deci i-a zis:<br>
“Fiule,<br>
ingaduieste<br>
putin sa rog<br>
indurarile si<br>
mila lui<br>
Dumnezeu<br>
Iubitorul de<br>
oameni,<br>
pentru tine”.<br>
Zicand<br>
aceasta,<br>
ruga<br>
fierbinte pe<br>
Dumnezeu si<br>
cerea iertare<br>
pentru<br>
ucenicul sau.<br>
Iar<br>
Dumnezeu<br>
n-a zabovit,<br>
ci a iertat<br>
indata<br>
pacatul<br>
ucenicului si<br>
l-ainvrednicit<br>
iarasi de<br>
darul<br>
Sfantului<br>
Botez,<br>
pentru ca<br>
dumnezeiesc<br>
ul Paisie a<br>
vazut Duhul<br>
cel Sfant<br>
intrand ca<br>
un porumbel<br>
in gura<br>
ucenicului;<br>
iar duhul cel<br>
de hula a<br>
iesit ca un<br>
fum,<br>
risipindu-se<br>
in vazduh.<br>
Astfel s-a<br>
adeverit pe<br>
deplin ca si-<br>
a primit<br>
cererea sa<br>
si,<br>
intorcandu-<br>
se, a zis<br>
catre<br>
ucenicul lui:<br>
“O, fiule,<br>
slaveste pe<br>
Dumnezeu si<br>
multumeste-<br>
i impreuna<br>
cu mine, ca<br>
a iesit din<br>
tine duhul<br>
cel necurat<br>
al hulei si in<br>
locul lui a<br>
intrat Duhul<br>
Sfant si ti s-a<br>
dat iarasi<br>
darul<br>
Botezului.<br>
Deci ia<br>
aminte bine <br>
sa nu cazi si <br>
altadata in<br>
cursele<br>
paganatatii<br>
din neluare<br>
aminte si din<br>
lenevirea ta,<br>
nici sa-ti dai<br>
sufletul sa<br>
arda in focul<br>
muncii<br>
pentru vreun<br>
alt pacat”.<br>
Astfel a<br>
indreptat pe<br>
ucenic.</p>
<p>http://www.<br>
crestino<br>
rtodox.ro/<br>
calendar-<br>
ortodox/sf-<br>
apostol-iuda-<br>
ruda-<br>
domnului-<br>
cuv-paisie-<br>
mare-36181.<br>
html</p>
<p>deci a<br>
pierdut<br>
ucenicu<br>
Botezu sau<br>
nu zicand<br>
Poate??,<br>
-caci a cazut<br>
din darul<br>
Sfantului<br>
Botez<br>
-Ucenicul<br>
meu acela<br>
era crestin si<br>
avea Botez;<br>
dar tu nu<br>
esti ca acela!<br>
Iar daca esti<br>
ucenicul<br>
meu acela, a<br>
fugit de la<br>
tine Botezul<br>
si semnele<br>
crestinilor!<br>
-Fiule, du-te<br>
departe de la<br>
mine, ca nu<br>
sufar a auzi<br>
vorbe din<br>
gura omului<br>
care s-a<br>
lepadat de<br>
Hristos!<br>
-Din<br>
neluarea<br>
mea aminte,<br>
am lepadat<br>
dumnezeiesc<br>
ul Botez si<br>
m-am facut<br>
bucurie<br>
diavolilor;<br>
-Cu aceasta<br>
te-ai lepadat<br>
de Hristos si<br>
te-ai<br>
dezbracat de<br>
Sfantul Botez<br>
-deoarece<br>
numele tau<br>
s-a scris<br>
impreuna cu<br>
aceia care s-<br>
au lepadat<br>
de Hristos<br>
-a fugit de la<br>
tine Botezul<br>
si semnele<br>
crestinilor. </p>
<p>sursa: saccsiv</p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-75633976990140200832013-08-02T22:52:00.001+03:002013-08-02T22:57:17.205+03:00HOW OLD IS THE
ORTHODOX FAITH?<div><br/><img src='https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiMRU0pG-zCL4w_xaXPrGQDLy6C6xAl5uQDUSAmQ_CC6z-fYHh8ZEiu1riT1ZqO0l0q4OB-vanVsIgSAx8wEYTOOfmlpMkl6-9Ir-YX1Nv0Xg83Dw5XeUraOimbIx-E0tpxcn-C7eCPJBIo/' /></div>
<div><p>• If you are a Lutheran,<br>
your religion was founded<br>
by Martin Luther, an ex-<br>
monk of the Roman<br>
Catholic Church, in the<br>
year 1517.</p>
<p>• If you belong to the<br>
Church of England, your<br>
religion was founded by<br>
King Henry VIII in the year<br>
1534 because the Pope<br>
would not grant him a<br>
divorce with the right to<br>
remarry.</p>
<p>• If you are a Presbyterian,<br>
your religion was founded<br>
by John Knox in Scotland<br>
in the year 1560.</p>
<p>• If you are a<br>
Congregationalist, your<br>
religion was originated by<br>
Robert Brown in Holland in<br>
1582.</p>
<p>• If you are a Protestant<br>
Episcopalian, your religion<br>
was an offshoot of the<br>
Church of England,<br>
founded by Samuel<br>
Seabury, in the American<br>
colonies in the 17th<br>
century.</p>
<p>• If you are a Baptist, you<br>
owe the tenets of religion<br>
to John Smyth, who<br>
launched it in Amsterdam<br>
in 1606.</p>
<p>• If you are of the Dutch<br>
Reformed Church, you<br>
recognize Michelis Jones as<br>
founder because he<br>
originated your religion in<br>
New York<br>
If you are a Methodist,<br>
your religion was<br>
founded by John and<br>
Charles Wesley in<br>
England in 1774.</p>
<p>• If you are a Mormon<br>
(Latter Day Saints), Joseph<br>
Smith started your religion<br>
in Palmyra, New York in<br>
1829.</p>
<p>• If you worship with the<br>
Salvation Army, your sect<br>
began with William Booth<br>
in London in 1865.</p>
<p>• If you are a Christian<br>
Scientist, you look to 1879<br>
as the year in which your<br>
religion was founded by<br>
Mary Baker Eddy.</p>
<p>• If you belong to one of<br>
the religious sects known<br>
as “Church of the<br>
Nazarene”, “Pentecostal<br>
Gospel”, “Holiness<br>
Church,”, or “Jehovah’s<br>
Witnesses,” your religion is<br>
one of the hundreds of<br>
new sects founded by men<br>
within the past hundred<br>
years.<br>
If you are a Roman<br>
Catholic, your church<br>
shared the same rich<br>
apostolic and doctrinal<br>
heritage as the Orthodox<br>
Church for the first<br>
thousand years of its<br>
history since during the<br>
first millennium they were<br>
one and the same Church.<br>
Lamentably, in 1054, the<br>
Pope of Rome broke way<br>
from the other four<br>
Apostolic Sees<br>
(Patriarchates), by<br>
tampering with the original<br>
Creed of the Church, and<br>
considering himself to be<br>
the universal pastor over<br>
other Sees and infallible.</p>
<p>• If you are a Uniate<br>
Roman Catholic of any<br>
Eastern Rites, you had<br>
your roots in the Orthodox<br>
Church, but were forced<br>
into the Roman Catholic<br>
Church, either by financial<br>
hardship, or regional<br>
political/ ecclesiastical<br>
unrest (e.g.: Malankara<br>
Syrian Catholics), or by<br>
western colonialization<br>
(e.g.: Syro-Malabar Rite),<br>
or by military strength.<br>
IF you are an Orthodox<br>
Christain<br>
If you are an Orthodox<br>
Christian, you religion was<br>
founded in the year 33 by<br>
Jesus Christ, the Son of<br>
God. It has not changed<br>
since that time. Our<br>
Church is now almost 2000<br>
years old. And it is for this<br>
reason, that Orthodoxy,<br>
the Church of the Apostles<br>
and the Fathers is<br>
considered the true “One,<br>
Holy, Catholic, and<br>
Apostolic Church.”</p>
<p>• This is the greatest<br>
legacy we can pass on to<br>
the young people of the<br>
new millennium!</p>
theorthodoxchurch.info/blog/ocrc/2009/06/how-old-is-the-orthodox-faith/</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-83480536236749665792013-08-01T22:53:00.001+03:002013-08-01T22:57:30.344+03:00<div><p>"Cel mândru<br>
osândește în stânga și în<br>
dreapta. Cel smerit însă,<br>
ajuns până la pătrunderea<br>
harică a stării lui de păcat,<br>
se consideră mai rău decât<br>
alții. Îi pare sincer rău de<br>
nefericita lui stare morală,<br>
plânge înaintea lui<br>
Dumnezeu pentru greșelile<br>
sale și însetează doar<br>
pentru un singur lucru –<br>
după milă. El se simte<br>
vrednic de osândă. Când<br>
vede pe fratele său că<br>
greșește, nu-i socotește<br>
păcatul mai greu decât al<br>
său. Căci gustă pe viu<br>
greutatea propriilor lui<br>
păcate."</p>
<p>(Arhimandrit Serafim<br>
Alexiev, Vederea păcatelor<br>
noastre, Tâlcuire la<br>
Rugăciunea Sfântului<br>
Efrem Sirul, Editura Sophia<br>
București -2008) </p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-4382221802169741802013-07-30T20:49:00.001+03:002013-08-02T18:48:07.508+03:00Sfantul Ioan Iacob Hozevitul<div>La ușa milostivirii
(rugăciune către Maica
Domnului)
de Sfântul Ioan
Iacob-Hozevitul
Preasfanta Maica si
Fecioara,
Nadejdea sufletului meu,
Tu esti a mea mijlocitoare
La Milostivul Dumnezeu.
De n-ar avea in ceruri
lumea
Rudenie de pe pamant,
Atunci ar fi pustie viata,
Asemenea unui mormant!
De nu erai Tu primavara
A veacului intelenit,
Ar fi ramas de-a pururi
iarna
Si soarele n-ar fi zambit.
De n-ai fi revarsat Tu zorii
Peste pamantul adormit,
Atuncea umbra cea de
moarte
Ar fi ramas fara sfarsit.
Iar astazi, Preacurata
Maica,
Cand toti ne-am abatut la
rau,
De nu Te vei ruga fierbinte
Ne paraseste Fiul Tau!
Trimite semn de pocainta
Poporului nedumerit
Si ada iarasi la credinta
Pe sufletul cel ratacit!
Dezleaga, Preacurata
Maica,
Catusele celor robiti
Si daruieste-le rabdare
Crestinilor napastuiti!
Semnul Sfintei Cruci
de Sfântul Ioan Iacob
Semnul crucii este noua
Scutul cel mantuitor
Care departeaza raul
Si ne da la toate spor.
Deci sa facem cum se cade
Crestinescul nostru semn,
Caci vrajmasii fug atuncea
Ca de preacinstitul lemn.
Iar acei ce bat in cobza
Si pe cruce o ingana,
Au samanta necredintei
Si pecete rea la mana!
N-au evlavie in suflet,
Nici rusine la obraz
Plecaciune nu pot face
Ca-i “boierul pe grumaz”!
Domnul cerurile pleaca
Pentru neamul omenesc,
Iar la El sa-si plece capul-
Multi crestini nu se silesc.
El intinde sus pe cruce
Mainile dumnezeesti,
Tu macar a face “semnul”
Omule nu te silesti.
El ne mantuie crestine
Savarsindu-Se pe lemn,
Iara tu socoti rusine
Taina Sfintei
Spovedanii
de Sfântul Ioan
Iacob
Taina Sfintei Spovedanii
O cunoastem din predanii,
Cat de mare rol anume
Are, pentru-ntreaga lume
Pentru ea, Mantuitorul
A vorbit la-ntreg poporul,
Ca nu este mantuire
Fara de marturisire.
Pentru ca Hristos ne-nvata,
Sfintii Apostoli dau povata
Sa ne spovedim mereu
Slugilor lui Dumnezeu.
Pentru taina pocaintei
Au grait, de-asemeni sfintii
Ei canoane au fixat
Sa ne spovedim curat.
Si Biserica ne cheama,
Si ne-nvata ca o mama,
Si cu multa umilinta
Sa venim la pocainta.
Pocainta-i taina mare
Data pentru fiecare
Pentru drept si pacatos
Care crede in Hristos.
Pentru tanar si batran
Pentru sluga si stapan
Pentru cel de la amvon
Pentru cel ce sta pe tron.
Pentru turma si pastori,
Pentru cei din inchisori,
Pentru cel ce zace-n pat,
Pentru tot cel botezat.
Si precum ne-nvata Crezul
Spovedania-i botezul
Care spala, care curma
Tot pacatul, fara urma.
De voiti mai mult sa stiti
In Scriptura sa cititi;
Veti gasi exemple multe
De-ar fi cine sa le-asculte.
Oare frate, n-ai vazut
Pe David cand a cazut,
Cum s-a spovedit curat
Lui Nathan ce l-a mustrat?
Chiar si Petru, ravnitorul,
Si-a tradat Mantuitorul,
Ba si-n public s-a jurat:
“Nu-l cunosc, cu-
adevarat!”
Iar cand Domnul l-a privit
Petru, jalnic s-a cait
Si a plans in toata viata
Umezindu-si zilnic fata.
Apoi, Pavel, tot la fel
Nu a plans destul si el?
Cand pe multi crestini lega
si la Templu-i aducea?
Si cati sfinti si cuviosi
N-au iesti din pacatosi?
Care-au plans si-au
suspinat
Pentru orisice pacat.
Tot mereu parintii nostri
Si parintii dragi ai vostri,
Post de post se spovedeau
Si mereu se-mpartaseau.
Ei nu amanau cu anii
Taina Sfintei Spovedanii,
Ci faceau cu pregatire
Sfanta lor marturisire.
Si n-aveau atunci ca noi
Viata buna, ci nevoi,
N-aveau carti de
rugaciune,
Nici biserici mari si bune.
N-aveau preoti multi in
sate,
Dar vezi, nici asa pacate,
Nu cantau ca noi frumos,
Ci traiau dupa Hristos.
Nu spuneau din gura
multe
Ci doreau mai mult s-
asculte,
Orice vorba, orice sfat
Le primeau cu-adevarat.
In “bratele parintesti”
de Sfântul Ioan
Iacob
Ramas de mic orfan pe
lume,
Ca un copil al nimanui,
Mi-am pus nadejdea mea
spre Domnul
Cerand de-a pururi mila
Lui
Bunica, Dumnezeu s-o
ierte,
Mi-a semanat de timpuriu
In suflet tainele credintii
Si rodul lor ma tine viu
O, scumpa mea batrana
sfanta
Eu, tot ce am iti datoresc,
Caci m-ai adus la
cunostinta
Parintelui Celui Ceresc
“Cand tatal meu” (cum zice
psalmul)
“Si mama mea m-au
parasit,
Atuncea Domnul cel din
ceruri
La sanul milei m-a primit
Deci, suflete al meu
smerite
Intraripeaza-te mereu,
Prin rugaciune prea
fierbinte
Si dragoste spre
Dumnezeu.
Privind in inima cu mintea
Sa cauti tainicul izvor,
Din care viata se adapa
Cu darul cel mantuitor
Urmeaza calea mantuirii
Traind in pace singurel
Si toata grija cea lumeasca
S-o lepezi astazi pentru El.
Dorul
bunicii
de Sfântul Ioan Iacob-
Hozevitul
Pe prispa casei sta la
soare
Batrâna cu nepotul ei,
Privind duios acum în zare,
Cum zboara cârd de
funigei.
Pe spatele încovoiate
Cad perii albi de sub
tulpan
Si singura ei mângâiere
E nepotelul cel orfan.
Fiind acuma sarbatoare,
Batrâna pe nepot l-a pus
Ca sa citeasca dintr-o carte
Cu <<Patimile lui Iisus>>.
Dar numai cât începe
rostul
Si dânsa prinde iar a
plânge,
Incât în pieptul lui cel
fraged
Prunceasca inima se
frânge!
- <<Ce ai, mamuca,
totdeauna,
De plângi asa de dureros,
Când pomenesc se Sfânta
Cruce
Si <<Visul Maicii lui
Hristos>>?
Cu vocea ei nespus de
dulce,
Si înecata în suspin,
Rosteste catre el, privindu-
l
Ca niciodata mai blajin:
- <<Când spui de Maica
Preacurata
Si Domnul cum a patimit,
Atuncea ma gândesc la
moarte,
Ca iata, am îmbatrânit!
Si inima în piept se frânge,
Aminte aducându-mi iar,
Ca pe Maxim din batalie
L-astept, saraca, în zadar!
>>
- <<Mamuca, cine este
dânsul,
Ca mult îl plângi când sezi
la tors,
O fi închis si el de
<<oameni>>
Sau pentru ce nu s-a
întors?>>
- <<O, puiule, ai duhul
fraged,
Nu poti acuma încapea
Durerea de la casa
noastra;
As vrea sa nu mai stii de
ea!>>
- <<De ce ascunzi (ma rog)
de mine
Si plângi mereu asa cu
dor?
Acuma cine vrei sa vie?
Pe mine doar ma ai fecior!
>>
- <<O, nu! feciorul meu e
altul,
Tu esti <<copilul
nimanui>>!
De tatal tau nu stiu
acuma,
Iar maica ta, saraca, nu-i!
Maxim, când a plecat de-
acasa,
Mai mult ca toate m-a
rugat -
Sa fiu ca mama si parinte
Pentru micutul lui baiat!
Mereu astept cu nerabdare
Sa vina dânsul din
<<razbel>>
Si vad ca <<demobilizatii>>
Nu spun nimica despre el.
Ma uit în zare totdeauna
Si uneori eu stau la drum,
Având asa închipuirea
Ca poate vine el acum.
Aud ca el a fost în lupta
Cu ungurii peste Carpati
Si multi din regiment cu
dânsul
Au fost prizonieri luati.
De asta înca trag nadejde,
Ca poate sa-l mai vad
venind,
Dar anii trec si bucuria
Mereu se-arata zabovind!
Si nu mi-ar fi asa de jale
Când te-as vedea mai
marisor;
Dar iata, esti abia de-o
schioapa
Si eu ca mâine poate mor!
Ca mine nimeni n-are mila
Sa-ti poarte grija, fiul meu,
Decât doar singur
Milostivul
Si înduratul Dumnezeu!
La El sa-ti pui toata
nadejdea,
Pe El sa-L rogi mereu
fierbinte,
Ca El fiintelor sarmane
Le este <<Maica si
Parinte>>!
Când maica-ta era în viata,
Am pus atunci fagaduinta,
Sa merg la Sfânta
Mânastire,
Grijindu-ma de pocainta.
Dar parasindu-te parintii
A fost nevoie sa te cresc,
Si n-am avut, saraca, parte
De cinul cel calugaresc!
De-ar face Dumnezeu prin
tine
Plinirea sfântului meu dor!
Sa am si eu o mângâiere
Ca te-am pazit ca un odor!
>>
Stergându-se la ochi
batrâna,
Saruta pe nepot cu drag,
Iar el citeste mai departe
Al <<Patimilor>> Sfânt
sirag!
Epigrama
de Sfantul Ioan
Iacob
Daca nu se duce mintea
Sus la ceruri sau la
moarte,
Prea usor se rataceste
La vorbirile desarte.
Si de nu se odihneste
Mila pacii intru noi,
Vom gasi mereu pricina
De gâlceava si razboi.
Iar cand nu ne dam silinta
Spre cunoasterea de sine,
Cântarim mai totdeauna
Numai faptele straine.
Savarsirea Cuvioasei
Maria Egipteanca
de Sfantul Ioan
Iacob
In vremea noptii langa
apa
In lunca Sfantului Iordan
Asteapta cautand in zare
Un pustnic Calamonitean.
Ce ai batranule Parinte,
De esti asa nerabdator
Si tot privesti in “ceea
parte”
Cu ochiul tau iscoditor?
Ai pus vreo undita in apa
Si n-o gasesti la locul ei
Sau la loc mai bun de
pescuire
De ceea parte poate vrei?
Dar asta nu se face
noaptea,
S-o faci mai bine de cu zi
Si-i lucru de mirare Avvo,
Ca-ti vine dor a pescui!
Asa s-ar fi mirat oricine
Vazandu-l pe batran
sezand
La miezul noptii langa apa
(Pescar pe el l-ar fi
crezand).
Dar dupa cum se vede
treaba
Nu-i este lui de pescuit
De sta asa in nemiscare,
Rugandu-se necontenit.
Privind mai bine, vom
cunoaste
Ca este “Pustnicul Zosima”,
El poarta mantie in spate,
La piept: Epitrahil si
schima.
Un vas bisericesc in mana,
El tine prea cuviincios
Avand dumnezeiescul
Sange
Cu Sfantul Trup al lui
Hristos.
In vremea asta el asteapta
Din ceea parte de Iordan,
Sa vie spre impartasire
“Sihastra de neam
Egiptean”.
Un an de zile se-mplinise
De cand s-a inteles cu ea
S-aduca “Sfintele” Batranul
Si-acuma ea intarzia!
In mintea lui i se strecoara
O banuiala cu fior:
“Dar poate nu mai sunt eu
vrednic
Sa vad acum acel “!
Si daca vine ce voi face?
De luntre nu m-am
ingrijit”!
Acestea cugetand Batranul
Un plans amar l-a napadit.
Dar numai iata ca zareste
Pe Sfanta pustnica venind
Deasupra apei (ca pe
gheata)
Mirat o vede el pasind.
Pe trupul ei parlit de soare
Si ca o scandura uscat
Ea poarta doar o zdreanta
veche
Pe care Pustnicul i-a dat.
In ziua cand era sa moara
Atuncea s-a impartasit
Si pentru asta pe Zosima
Mai inainte l-a vestit.
Caci vrand sa moara
nestiuta
I-a zis sa vie la un an
S-o afle ca mai inanite
De ceea parte de Iordan.
Cu multa nerabdare Avva
In anul urmator venind
Aflat-a trupul Cuvioasei
De un an de zile adormit.
Iar in nisip era scrisoare
Cu ziua savarsirii ei:
Ca-i este numele “Maria”
S-o-ngroape dupa obicei.
Cantandu-i cele cuvenite
Sedea Batranul cugetand,
Ca nu avea nici o unealta
Sa-i faca groapa in
pamant!
Dar, O! Minune prea
slavita!
Venind un leu infricosat,
Cu ghearele scobind
indata,
Mormantul Sfintei a sapat!
Apoi plecandu-se cucernic
In pace el s-a departat
Iar pustnicul cu multe
lacrimi
Cinstitul trup a ingropat!
Luceferii stiintei
de Sfantul Ioan
Iacob
Invatatii ce de astazi
Tot se straduiesc mereu,
Ca deplin sa dovedeasca
Ca nu este Dumnezeu.
Cu progresele stiintei
Ca si mandrul “Lucifer”,
Dansii vor sa se inalte
Astazi mai presus de cer.
Doua “usi” le stau in fata
Si raman aici mirati,
Dupa cum la “poarta noua”
Sta un bou “sa ma iertati”.
Una este “usa vietii”
Care lor li s-a inchis,
Alta este a pierzarii
Care groaznic s-a deschis.
Cate le ajunge capul,
Se grabesc sa nascoceasca,
Ca sa fabrice “viata”
Si pe moarte s-o opreasca
Orice uneltesti atee,
Viata nu vei fabrica
Iar de rafuiala mortii
Nicidecum nu vei scapa.
Toate cele nascocite,
Cand ajungi langa
mormant,
N-au valoare nici ca pleava
Care se arunca-n vant!
Daca nu cunosti-n viata,
Pe Mantuitorul tau,
Vei cunoaste dupa moarte
Tirania “celui rau”.
Cugetari scurte
Niciodata duhul nostru
Nu se poate linisti
Daca nu ne dam silinta
“Intru Domnul a trai”.
Dupa cum nu tace pruncul
Cand lipseste maica sa,
Tot asemenea si duhul
Nu se poate alina.
Intru Domnul este pacea,
Intru el odihna mea,
Calea cea adevarata
Si acum si pururea.
Cand mintea vrea sa
zboare
La Bunul Dumnezeu,
Atunci vrajmasul tainic
Ne bantuie mereu.
Imprastie gandirea
Ca pulberea in vant
Si cauta sa traga
Privirea la pamant.
Priveliste desarta
Ne-arata cel viclean
Ca sa pogoare mintea
Din “vesnicul liman”.
Piatra nesimtirii mele
S-a facut ca un mormant
Care vesnic ma apasa
Si ma trage la pamant.
O, de s-ar misca odata
Piatra sufletului meu
Ca sa faca loc luminii
Sfinte de la Dumnezeu.
Intunerice de patimi
Inlauntrul meu domnesc,
Iar vlastarele virtutii
Toate se ingalbenesc.</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-8401252239026448771.post-91152714286106093142013-07-30T20:38:00.001+03:002013-07-30T20:38:35.858+03:00glasul constiintei<div><p>Iata<br>
lumea<br>
te<br>
indeamna<br>
La<br>
rasfatul<br>
ei<br>
Si plecandu-te chemarii,<br>
Prada esti destrabalarii.<br>
Haine noi acum la moda,<br>
Trebuie sa ai,<br>
Iar a sufletului haina<br>
Cum o vei pazi in taina?<br>
Plecaciuni cu lingusire<br>
Trebuie sa stii,<br>
Iar cand stai la Rugaciune<br>
Nu mai este plecaciune.<br>
Vizitari cu multa fala<br>
Trebuie sa faci,<br>
Iar la Sfanta Liturghie<br>
Stai cu inima pustie.<br>
Cu stiintele naturii<br>
Mintea ti-ai hranit,<br>
Iar ceva din vesnicie<br>
Mintea ta nimic nu stie.<br>
Pana cand mai este vreme<br>
Cauta-ti liman,<br>
Daca soarele se pleaca,<br>
Luntrea vietii se ineaca.<br>
Fugi de lumea cea desarta<br>
Plina de sminteli,<br>
Si cu flacara credintii,<br>
Tine calea pocaintii.<br>
Lasa cartile profane<br>
Fara capatai<br>
Si le ia pe cele sfinte<br>
Ca sa prinzi ceva la minte.<br>
La prietenii din lume<br>
Nu te potrivi,<br>
Ci sa ai prietenie<br>
Cu cinstita curatie.<br>
Mintea ta este faclie<br>
Fara untdelemn,<br>
De la Domnul cere mila<br>
Pana cand mai ai “festila”.<br>
Vantul rau al necredintii<br>
Canta la urechi,<br>
Si de uiti “chemarea<br>
sfanta”<br>
Vei juca precum iti canta.<br>
Tine minte frica mortii,<br>
Nu uita de ea,<br>
Cine nu-i deprins s-o<br>
poarte,<br>
Sufletul isi da la moarte.<br>
Rugaciune cu trezvire<br>
Cauta sa ai<br>
Caci prin darul rugaciunii<br>
Piere duhul uraciunii.<br>
Inaltarea cea desarta<br>
Grabnic s-o arunci,<br>
Caci la gandul inaltarii<br>
Bate vantul desfranarii.<br>
Cu naravul trandavirii<br>
Nu calatori,<br>
Caci pe urma trandavirii<br>
Vine boala nesimtirii.<br>
Fii cu dragoste curata<br>
Catre Dumnezeu,<br>
Parasind pe cea trupeasca<br>
Pentru cea Dumnezeiasca.<br>
Spre adancul umilintii<br>
Pleaca-te mereu,<br>
Caci din “apa umilintii”<br>
Au baut in viata sfintii.<br>
Sfantul Ioan Iacob<br>
Hozevitul</p>
</div>bistochehttp://www.blogger.com/profile/10525265828066328356noreply@blogger.com0