Părintele Hariton Negrea:
Despre actele electronice de pe
site-ul manastirii:
Nu vă închipuiţi cu chipul lumii
acesteia! zice Domnul. Care este
chipul lumii, decât cugetul
trupesc, pofta ochilor, trufia
vieţii? Cugetul trupesc este
activitate a minţii ale cărei
înţelegeri sunt lipite şi sunt unite
cu lumea materiei. Acest cuget
trupesc este întrucâtva
măsurabil, şi fiindcă este atât de
observabil. Prin identitatea
numerică (cu microcip sau fără),
creştinul e înşelat să se identifice
cu cugetul trupesc, lepădat la
Botez, şi să se lepede de cugetul
duhovnicesc, primit la Botez şi
simbolizat de numele creştin.
Precum ştim, prin Taina
Botezului omul se leapădă de
satana, adică de orice duh care
tăgăduieşte venirea lui Hristos în
trup, prin Botez omul se leapădă
de toate lucrurile satanei, adică
de orice înfăţişare a răului, toate
fiind azi legiferate şi devenite
normă, prin Botez omul se
leapădă de toţi slujitorii satanei,
adică de duhurile răutăţii care
lucrează şi nevăzut, dar şi văzut,
prin oameni care din voia lor se
fac slugi ale lui, precum declară
despre ei înşişi cei ce deţin
puterea lumească azi. E de la
sine înţeles că dacă omul se re-
identifică cu acestea trei,
lepădate la Botez, atunci se
leapădă de Botez şi se re-
dăruieşte satanei. Nu e nevoie să
mai spună cu cuvintele că se
leapădă de Hristos , din moment
ce semnătura sa, oferită satanei,
dovedeşte acea afirmaţie, o
dovedeşte cu fapta, care vorbeşte
mai mult decât vorba. Păi, un
asemenea gest, care este expresia
voinţei libere a omului, nu poate
fi considerat fără importanţă,
fără a se considera la fel de fără
importanţă şi Botezul. Dumnezeu
respectă voia liberă a omului:
dacă omul voieşte şi se leapădă
de satana, Dumnezeu îl primeşte,
îl sfinţeşte şi-l face al Său. Dacă
omul voieşte şi se leapădă de
numele creştin şi semnează că
toată identitatea şi activitatea sa
o dăruieşte satanei, lucrurilor
satanei şi slujitorilor satanei,
atunci omul se leapădă de Botez,
iar Dumnezeu respectă acest gest,
şi Se retrage, retrage harul
Botezului din omul acela. Fără
harul Botezului, omul acela fără
nici o îndoială că nu mai poate
fi spovedit, împărtăşit, preoţit,
călugărit, înmormântat, sau
pomenit la Liturghie, fiindcă a
devenit întocmai ca un
nebotezat, faţă de care se aplică
acele canoane, abundent
explicitate de Sfinţi şi de Sinoade
mai ales în secolele I-IV, despre
cel ce s-a lepădat de Botez.
Fireşte, un asemenea om nu mai
poate fi numit slujitor al lui
Dumnezeu (arhiereu, preot sau
călugăr), fiindcă nu poţi sluji la
doi domni, şi lui Dumnezeu şi
mamonei. Nu poţi să te lepezi de
Botez şi să te mai numeşti preot,
sau să ai preoţie lucrătoare. Ce
epicleză faci, dacă nu eşti
conştient de lepădarea de Duhul
Sfânt pe care o faci
identificându-te satanei? În
prigoana comunistă cei care s-au
lepădat de Dumnezeu au fost
răsplătiţi cu funcţii şi bani, dar
au devenit fiare, iar cei care au
mărturisit pe Dumnezeu au fost
hăituiţi, defăimaţi, înfometaţi,
închişi, torturaţi, ucişi, dar au
devenit sfinţi. La fel, dar mai
greu, va fi şi acum. Oare a
minţit vreodată Dumnezeu? Dacă
El Însuşi a făgăduit că va ocroti
pe cei ce nu se vor lepăda, oare
nu va împlini făgăduinţa Sa?
Porunca Noului Testament este ca
creştinul să dea, cu supunere şi
bună rânduială, ascultare puterii
stăpânirii lumeşti prin
respectarea legilor, dacă ele nu
sunt potrivnice lui Dumnezeu,
plata birului, dacă nu este
asuprit. Celui căruia eşti dator cu
cinstea, dă-i cinstire , zice
apostolul, şi cu adevărat li se
cuvine cinstire celor care ne-au
condus bine, sufletele şi
trupurile. Celui cu vama, dă-i
vama, zice iarăşi apostolul – dar
dacă nu eşti la vamă, de ce să
plăteşti vamă? Dacă nu vreisă
treci vama în spaţiul Schengen,
de ce să plăteşti vamă Schengen?
Plus că, după cuvîntul Domnului,
vama sufletului e mai
importantă, de aceea să ne
temem, şi pentru aceea să
agonisim s-o trecem cu bine.
Da, sufletul şi trupul creştinului
aparţin lui Dumnezeu şi nu pot
fi date nici măcar omului însuşi,
darămite altora, sau slujitorilor
satanei. Sufletul şi trupul nu
sunt de dat nimănui, ele sunt
Biserica lui Dumnezeu, sfinţită,
şi afierosită Lui, cumpărată cu
preţul Sângelui Fiului lui
Dumnezeu. Dacă cineva, fie
arhiereu, fie cleric, fie
credincios mirean, cutează a
spune că creştinul trebuie să-şi
dea sufletul şi trupul bir
cezarului, sau că trebuie
supunere faţă de cezar chiar
dacă asta înseamnă pierderea
vieţii veşnice, pierderea
harului, un asemenea om care
predică nemântuirea şi sclavia,
e vrednic de anathema, el şi
învăţătura sa mincinoasă,
satanică, potrivnică Scripturii şi
Sfinţilor Părinţi. Asemenea
oameni sunt precum iudeii de
odinioară care ziceau: Nu avem
alt împărat decât pe Cezarul.
Cum să dăm lui Dumnezeu ce e al
lui Dumnezeu , dacă nu suntem
conştienţi de ce înseamnă chipul
şi asemănarea Lui în noi?
Darurile Duhului Sfînt primite la
Botez curăţă chipul dumnezeiesc
din om şi-l pregătesc pentru
unirea cu el după asemănare,
care vine prin faptă împlinită
prin strădania şi voia omului, cu
ajutorul Domnului.
Asemănarea vine prin fapta
lăuntrică, fapta dinafară, care se
face prin împreună-lucrarea
dintre voia liberă şi har. Fără
strădania aceasta chipul
dumnezeiesc sădit natural în om
se întunecă. Noua orînduire
ideologică a lumii interzice
asemănarea omului cu
Dumnezeu.
La fel cum orice formă de păcat,
de la cel mai fin gând, la cea mai
grosolană faptă, sunt numite cu
numele generic de păcat , tot
astfel orice formă de act de
identificare cu antihrist este
numit lepădare de credinţă.
Lepădarea mai mică e păcatul,
lepădarea mai mare e patima,
lepădarea propriu-zisă este
tăgăduirea identităţii creştine
(vezi lepădarea lui Petru, care n-
a zis că se leapădă de Hristos,
ci: nu sunt eu ucenicul Lui), şi
lepădarea totală este apostazia
apocaliptică, prin implant.
Nu contează cum suntem numiţi
de satana, ci cum suntem numiţi
de Dumnezeu, de aceea dacă prin
identitatea numerică suntem
ocărâţi de satana nu contează
atât cât faptul că noi înşine
acceptând-o din voia noastră,
ocărâm numele lui Dumnezeu pe
care-l purtăm. Azi identificarea
nu o face Cezarul, iar omul să
fie pasiv, şi deci nevinovat, aşa
cum au făcut odinioară Nero şi
ceilalţi tirani prigonitori ai
creştinismului. Acum Cezarul
cere ca omul însuşi, din voia sa,
cu conştiinţa sa, să se numească
pe sine slugă a lui antihrist, şi
obiect într-o maşinărie
drăcească. Cezarul cere tocmai
acest gest liber, pentru ca nu el
să poarte vinovăţia tiraniei, ci
omul însuşi să fie responsabil
pentru propria sa lepădare. De
aceea, la nivel teologic, nu
contează în prim-plan obiectul
sau modul prin care se face
lepădarea, atâta vreme cât ea
asociază voinţa liberă a
creştinului cu
simbolul numărului numelui
fiarei, contează conştiinţa cu
care s-a făcut acea consimţire,
gradul de consimţire. Păcatul se
raportează la două puteri
sufleteşti: puterea libertăţii
voinţei şi puterea înţelegătoare
sau cuvântătoare, sau de
cunoaştere, prin urmare păcatul
fără voie şi fără ştiinţă e tot
păcat, chiar dacă e canonisit mai
uşor, şi lesne de iertat la
Dumnezeu. Diferenţa dintre
actele respective este doar gradul
de consimţire a omului cu
satana.
De pildă, un grad mai mic este a
intra pe internet, a scrie: www.
care într-o anume numerologie
înseamnă 666, şi a face acest
compromis pentru a cunoaşte un
lucru sau altul, sau pentru
înlesnirea comunicării. Gestul
pare insignifiant, dar el e făcut
de toţi oamenii care intră pe
internet. Nu este oare un gest
potrivnic sfintei cruci, pe care
credinciosul o face înaintea
oricărui lucru bun, sau înainte
de intrarea în sfânta biserică? A
intra pe internet cere acest mic
obol satanei, a scrie numărul
numelui fiarei, spre a intra în
capiştea virtuală a ei. Acest
compromis pus ca obligaţie
socială este o sfidare a sfinţeniei
sufletului creştin, şi totuşi,
având credinţa că harul lui
Dumnezeu îl va feri de
înţepătura scorpiei şi de veninul
aspidei, creştinul nu consideră
că săvârşeşte o impietate tipărind
numărul de intrare pe internet,
şi nici nu i se socoteşte lepădare,
de ce? – pentru că nu se
identifică pe sine cu acel număr.
La fel, când a primit buletin cu
CNP. E asociat cu un număr de
către stat, lucru prin care statul
afirmă o mentalitate
materialistă, lipsită de respect
faţă de fiinţa umană, şi
potrivnică tainei creştinătăţii.
Asocierea aceasta pe care
creştinul a fost forţat s-o
primească în plin moment
comunist, iată că, din lipsă de
păstori şi de mărturisitori,
creştinul a acceptat să fie asociat
cu un număr, ca şi când ar fi
deţinut. A trecut cu vederea, a
răbdat, mai bine zis. Iar după
Revoluţia din 89 s-a demonstrat
limpede că românii chiar sunt
deţinuţi într-un Lagăr mai mare,
unde pot alege între soiuri de
produse de cumpărat, dar în
realitate sunt lipsiţi de orice
libertate de decizie. Acuma
Lagărul nu mai vrea să
recunoască nici numele creştin,
nici numele părinţilor. De ce?
pentru că, din perspectiva
mentalităţii Cezarului de azi,
persoana a devenit, prin CNP,
individ, din individ devine
element (prin actele electronice),
din element devine variabilă
(prin microcip), iar din variabilă
devine particulă (prin
virtualizare totală), iar particula
este insignifiantă în sine, ea n-
are valoare decât într-un
agregat, o formaţiune dată ei de
o instanţă de dincolo de această
lume, numită Putere
Dumnezeiască. Nu sună
cunoscut? N-a fost şi pe vremea
lui Nabucodonosor la fel? N-am
citit cu toţii în Vechiul
Testament? Iată, azi Cezarul vrea
să se numească pe sine
dumnezeu, iar tot omul să i se
închine. Duhul Sfânt ne arată
nouă, creştinilor, acestea, toţi le
vedem limpede, de la copilaş la
moşneag. Că nu de la şcoală
înveţi să te mântuieşti, ci din
rugăciune, din Sfânta Biblie, şi
dacă trăieşti viaţa Bisericii. Nu
ne trebuie să despicăm firul,
avem credinţă în duhovnicii
neamului creştin, şi ŞTIM că
actele astea nu-s de la
Dumnezeu, nu-s bune, nu te
mântuieşti dacă le primeşti.
Duhul Sfânt, iată, lipseşte din cei
ce apără identitatea antihristică.
Că aceia atât de tare se tem să
creadă cugetul Bisericii care
grăieşte: NU!, şi atât de mult
dispreţ au faţă de cuvioşi, de
mucenici, de bătrâni, încât fac
orice să demonstreze că au ei
mai mult rafinament teologic şi
mai mult discernământ
duhovnicesc decât toţi aceia. Se
cred mai deştepţi, mai cumpătaţi
şi mai sfinţi decât Biserica. Şi
Arie făcea aşa, şi toţi ca el, şi nu
cred că-i e bine acolo unde e
acum.
Ce să zică duhovnicul, la
spovedanie, celui necredincios în
cuvântul Sfinţilor, care primeşte
identitatea potrivnică lui Hristos
ca şi cum ar fi o datorie civică,
sau ca şi cum nu ar fi el acela
care te identifici cu ea? „Te iert
şi te dezleg pe tine, robul satanei
nr. 746?” Cum să îl
împărtăşească? „Se împărtăşeşte
robul satanei, nr. 3465?” Cum să
se îngroape? „Aici odihneşte
robul satanei, nr. 087?” Nu vă
amăgiţi! Nu este mântuire pentru
cel ce leapădă Botezul.
Iată pun înaintea ta viaţa şi
moartea, zice Domnul Dumnezeu.
Alege viaţa. Viaţa veşnică. Alege,
şi tu creştine, şi tu, necreştine, pe
Unicul Stăpân şi Împărat,
Hristos.
Ps. Urmariti si comentariile de pe saccsiv
http://saccsiv.wordpress.com/2014/02/12/in-sfarsit-staretul-hariton-negrea-cine-primeste-actele-electronice-se-leapada-de-hristos/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu